Abuzul nu are scuză

Info Adventist 11 martie 2022

Cum să avem biserici și oameni sănătoși?

În anii în care am slujit ca pastor, credincioșii adventiști veneau la mine pentru consiliere. În ciuda faptului că promovasem toate cursurile opționale de consiliere pe care le oferea seminarul teologic, abilitatea mea de a ajuta persoanele cu probleme grave de sănătate mintală și traume era foarte limitată. Când le recomandam să apeleze la ajutor de specialitate, aceștia erau adesea reticenți în a apela la un psiholog sau la un psihoterapeut. Membrii bisericii mele aveau mai multă încredere în mine decât într-un profesionist din domeniul sănătății mintale.

Mi-am dat seama că pentru ca ei să primească asistență psihologică profesională, ar trebui să devin eu unul dintre profesioniștii în domeniu. Din fericire, am reușit să finalizez un doctorat în psihologie clinică în timp ce slujeam ca pastor. În prezent, îi ajut pe alții din comunitate și din întreaga biserică – nu doar credincioși individuali, ci biserici întregi, conferințe și uniuni – să cultive o stare de bine mintal și să creeze inițiative care au în centru sănătatea mintală. Ceea ce este din ce în ce mai clar, însă, este că bisericile își subminează rolul de locuri de vindecare dacă vor continua să fie locuri care produc traume.

Cei care sunt traumatizați nu vor căuta ajutor în locuri în care trauma este perpetuată și aprobată.

În cadrul stagiului de psihologie a trebuit să efectuez o serie de evaluări ale unor pacienți care urmau să fie supuși unei intervenții chirurgicale – transplant de organe, transplant de măduvă osoasă sau chirurgie bariatrică. Aceștia sunt testați psihologic înainte de aceste proceduri, deoarece chirurgia nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme de sănătate care nu a fost tratată din punct de vedere mintal. Dacă o persoană dorește o intervenție chirurgicală bariatrică (cunoscută colocvial ca operație de slăbire), succesul va fi determinat de capacitatea acesteia de a schimba cauzele care au dus la problemele de sănătate. Dacă nu se fac modificări sistemice ale stilului de viață și nu sunt abordați factorii de bază, în scurt timp se vor găsi în starea de dinainte de operație. De asemenea, dacă un pacient cu afecțiuni de natură hepatică este încă alcoolic activ, acesta continuă să abuzeze de ficatul său. Transplantul nu va schimba lucrurile. Își vor deteriora noul organ tot așa cum l-au deteriorat pe cel vechi.

În același mod, este ineficient să ajuți bisericile să ofere servicii de sănătate mintală în timp ce biserica supune în același timp membri ai trupului lui Hristos la abuzuri. Abuzurile nu sunt neobișnuite în bisericile adventiste. Atunci când incidente scandaloase devin cunoscute, tragem aer în piept și ne întrebăm cu voce tare: „Cum s-a putut întâmpla așa ceva?” Dar această mirare apare mai ales atunci când lucrurile au devenit prea evidente pentru a fi ignorate; când există un control mediatic național; când un profesor este arestat; sau când un pastor aprobă violul marital într-o predică. Ne așteptăm ca administratorii să acționeze rapid și hotărât. Și de multe ori o fac… atunci când acestea devin cunoscute publicului. Din păcate, există cazuri mai perfide de manipulare spirituală și de abuz psihologic care trec neobservate și chiar, aș putea spune, uneori sunt aprobate subtil.

Mulți au fost îngroziți atunci când un pastor adventist a făcut comentarii care exprimau acordul cu violul marital în predica sa din 13 noiembrie 2021. Dar comentariile sale au fost învăluite într-o interpretare a Efeseni 5, text pe baza căruia se predică în mod obișnuit. Adică, a vorbit despre faptul că soțiile le aparțin soților lor și, prin urmare, sunt supuse voinței soților lor. Acesta nu este un concept străin în rândul multora d[i]in bisericile noastre. De fapt, aș îndrăzni să risc spunând că, dacă acest predicator nu ar fi folosit cuvântul „viol”, predica sa nu ar fi stârnit prea multe reacții din partea celorlalți. Dar doar pentru că a inclus cuvântul „viol”, învățătura lui pe această temă nu este diferită de cea predicată de mii de pastori, inclusiv de pastori adventiști.

Oprimarea emoțională și spirituală a femeilor nu este o noutate. Nu trebuie să intrăm într-o discuție despre hirotonire pentru a vedea exemple de perspective teologice potrivit cărora femeile sunt subordonate. Am auzit de zeci de femei care au fost sfătuite să rămână în căsnicii abuzive pe baza unei interpretări înspăimântătoare a 1 Petru 3. Multor soții li s-a spus că dacă se resemnează să suporte violența domestică ar putea eventual să-și câștige soții pentru Dumnezeu. Textul din 1 Timotei 3 a fost folosit pentru a mustra femeile – și chiar și fetele – pentru a le face să creadă că, dacă înfățișarea lor nu este în conformitate cu criteriile de modestie ale cuiva, ele nu sunt evlavioase. Nu este ceva neobișnuit ca femeilor să li se spună că, pentru că sunt femei, sunt o ispită. Ele sunt responsabile pentru gândurile bărbaților. Între timp, una din trei fete este agresată sexual înainte de vârsta de 18 ani, iar multe dintre ele sunt rușinate și tac, crezând că femeile sunt de vină pentru violența sexuală masculină.[ii]

Victimele abuzurilor nu trebuie să fie degradate și mai mult prin teoria că este vina lor.

Actele de violență sexuală nu sunt de obicei comise de străini, ci cel mai adesea de persoane de încredere: familie, profesori, lideri ai bisericii. Ele se petrec în locuri în care victima se simte în siguranță: acasă, în școli, în biserici. Și chiar dacă un atac nu are loc între pereții fizici ai bisericilor noastre, mesajele omniprezente, implicite și explicite ale bisericii sperie adesea victimele și le fac să adopte o tăcere rușinoasă. Femeile suferă frecvent de depresie, anxietate, stres post-traumatic și multiple alte afecțiuni psihologice deoarece liderii societății – destul de des bărbați, dar și femei – nu vor să recunoască modul în care am fost complici în crearea unor medii abuzive din punct de vedere psihologic.

Un articol sincer scris de Chantal Klingbeil și publicat în Adventist Review[iii] a îndemnat victimele să știe că este potrivit să vorbească despre abuzuri, pentru ca abuzul să nu rămână neverificat. Dar cei care sunt traumatizați nu vor căuta ajutor în locul în care trauma este perpetuată și aprobată. Dacă vrem cu adevărat să cultivăm bunăstarea mintală în rândul membrilor noștri, bisericile trebuie mai întâi să nu mai comită răul mintal.

Adventiștii sunt implicați în mod deosebit în promovarea sănătății și a stării de bine. Mesajul nostru de sănătate se numără printre trăsăturile definitorii ale Bisericii noastre. Și așa ar trebui să fie! Este o componentă a administrării creștine a vieții. Medicul grec antic Hipocrate (numit uneori Hipocrate II) este cunoscut pentru jurământul care îi poartă numele. În lucrarea sa Despre epidemii,[iv] el îi îndeamnă pe cei care caută să vindece să acorde prioritate atât măsurilor curative, cât și celor preventive:

„Medicul trebuie să fie capabil să identifice antecedentele, să cunoască prezentul și să prezică viitorul – trebuie să medieze aceste lucruri și să aibă în vedere două obiective speciale în ceea ce privește boala, și anume, să facă bine sau să nu facă rău.”

Nu numai că este important să căutăm să „facem binele”, dar este la fel de imperativ să „nu facem rău”. Trebuie să examinăm și să recunoaștem modurile în care învățăturile trecute cu vederea care provin din teologia bărbatului ca și cap al femeii și din cultura purității cauzează un rău de neiertat. Indiferent dacă se folosește sau nu cuvântul „viol”, trebuie să dezrădăcinăm învățăturile despre Dumnezeu ca inițiator al subjugării femeilor. Incidența depresiei, a anxietății, a stimei de sine scăzute și a altor tulburări psihologice poate fi pusă direct pe seama convingerilor insuflate femeilor și fetelor că au o valoare redusă în afara rolului lor de partenere sexuale pentru bărbați.

Și bărbații sunt afectați de aceste învățături. Celor care nu au caracteristicile machismului și ale hiperagresivității le este adesea pusă la îndoială masculinitatea. Faptul că sunt învățați să nutrească și să îmbrățișeze convingeri violente duce, de asemenea, la tulburări mintale în rândul bărbaților. Pe lângă anxietate și depresie, controlul impulsurilor, consumul de substanțe și dependențele sunt frecvente în rândul bărbaților tineri. Băieții sunt, de asemenea, obiectul violenței sexuale și al abuzului fizic. Unul din cinci băieți este abuzat sexual înainte de vârsta de 18 ani.[v]

A treia epistolă a lui Ioan, capitolul 2, exprimă idealul pentru creștini de a prospera și de a fi sănătoși. Promovarea sănătății include eliminarea răului. Așadar, ce ar trebui să facem?

  1. Mai întâi, să clarificăm faptul că noi credem că atât femeile, cât și bărbații sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu, indiferent de sex, pot fi plini de Duhul lui Dumnezeu. Valoarea noastră pentru Dumnezeu și instrumentalitatea noastră în slujirea Sa nu sunt determinate de gen: toți trebuie să fie învățați și tratați ca fiind egali în valoare. Iar valoarea noastră nu trebuie să fie amestecată cu o evaluare ciudată a superiorității sexuale, a disponibilității sau a experienței.
  2. Trebuie să facem o exegeză corectă a textului din Efeseni 5 și a altor texte folosite greșit. Dacă ne concentrăm doar pe Efeseni 5:22 este ușor să fim induși în eroare: acest verset folosit atât de mult nu este conceput pentru fi folosit de unul singur, sau ca punct culminant retoric. În greacă nu apare niciun verb. Mai degrabă, adevăratul mesaj al pasajului este extras din versetul 21, care îi încurajează în mod clar pe toți creștinii să se supună unii altora. Din nou, trebuie să definim corect termeni precum „supunere”, astfel încât oamenii să nu confunde acțiunile voluntare de grijă reciprocă cu o ierarhie a forței sau cu o mentalitate de îndreptățire.
  3. Persoanele cu influență, inclusiv pastorii și învățătorii, trebuie să își exercite datoria inevitabilă și sacră de a onora încrederea pe care ceilalți o au în ei. Manipularea și constrângerea celor aflați în grija cuiva reprezintă un abuz, indiferent dacă implică sau nu forța fizică.
  4. Victimele abuzului nu trebuie să fie înjosite și mai mult prin teoria că este vina lor. Trebuie să respingem blamarea victimelor. Este imperativ să îi învățăm pe cei care au fost supuși la abuz că nu este niciodată vina lor. Înfățișarea și podoabele nu sunt niciodată o invitație la agresiune.
  5. Bisericile noastre ar trebui să fie locuri de refugiu în care oamenii își găsesc alinarea în a ști că
    1. pot raporta abuzul, iar
    1. autorii vor fi trași la răspundere.
  6. Ar trebui să normalizăm apelarea la ajutor de specialitate în domeniul sănătății mintale. La fel cum nu atașăm nicio rușine în a apela la ajutorul unui medic, nu ar trebui să stigmatizăm nici asistența psihologică. Îngrijirea sănătății mintale înseamnă îngrijirea sănătății. Dacă vrem să fim administratori credincioși ai sănătății noastre, uneori va trebui să ne consultăm cu specialiști în sănătate, iar aceasta include și sănătatea mintală.
  7. Pe lângă destigmatizarea terapiei, ar trebui să încurajăm în mod activ practicile care favorizează o stare de bine mintal. Îndreptarea oamenilor spre profesioniști care pot ajuta în îndeplinirea acestor obiective va avea o contribuție semnificativă la crearea unor biserici sănătoase.

Acești pași trebuie să fie făcuți la fiecare nivel al Bisericii noastre. De la administratorii de la Conferința Generală până la membrii din biserici, unitatea noastră ar trebui să fie manifestată în modul în care ne iubim unii pe alții. Acesta este modul în care Isus spune că vom fi cunoscuți ca fiind ucenicii Săi (Ioan 13:35). Iar manifestarea dragostei față de cei vulnerabili, abuzați și răniți include măsuri pentru a ne asigura că nu contribuim la durerea lor. Fiecare astfel de pas este unul în plus pentru biserica lui Dumnezeu și pentru fiecare dintre noi spre a deveni canale pentru sănătatea trupului și a minții.

Autor: dr. Courtney Ray, psiholog clinician

Sursa: Adventist Review


[i] https://religionnews.com/2021/11/24/pastor-who-approved-of-marital-rape-removed-from-seventh-day-adventist-church/

[ii] https://www.enditnownorthamerica.org/about

[iii] https://www.adventistreview.org/its-not-ok

[iv] http://classics.mit.edu/Hippocrates/epidemics.1.i.html

[v] https://www.verywellmind.com/the-dangerous-mental-health-effects-of-toxic-masculinity-5073957

https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/332974/9789289055130-eng.pdf