Binecuvântarea de a fi obișnuit

Info Adventist 23 martie 2022

Una dintre cărțile care m-au ajutat cel mai mult în modul în care mi-am trăit viața de credință a fost cartea biblică Daniel. În diferite momente ale vieții mele, am fost instruit, mustrat, încurajat și întărit de conținutul acestei cărți. În urmă cu câteva luni, am avut ocazia să public o carte intitulată Herdeiros do reino [Moștenitorii Împărăției], cu ajutorul Casa Publishadora Brasileira (CPB), în care prezint aceste lecții pe care le-am învățat de-a lungul anilor. Împărtășesc aici câteva dintre ele, cu speranța că vor fi o binecuvântare pentru viața ta spirituală.

Ordinar sau extraordinar

În toate limbile lumii se produce un fenomen interesant: cuvintele se nasc, își schimbă sensul și mor. Îmi imaginez că știi expresii care erau folosite de bunicii tăi, dar care nu mai sunt folosite astăzi, sau altele pe care le folosim în viața de zi cu zi cu un anumit sens, dar care la origine însemnau cu totul altceva.

Un exemplu al acestui fenomen este „ordinar”, un cuvânt care provine din latinescul ordinarius și înseamnă „comun”, în sensul de ceva regulat sau organizat. Este ceva care nu are nimic admirabil în el. Cuvântul provine din rădăcina ordo, care înseamnă ordine. La origine, ordo se referea la un set de fire aranjate pe un război de țesut. Aceste fire erau aranjate într-o anumită ordine pentru a țese. Din acest motiv, ordo a fost asociat cu ordinea și organizarea. Cu timpul, cuvântul „ordinar” a căpătat o conotație negativă. Cuvintele care înseamnă „normal” sau „comun” ajung adesea să însemne „calitate proastă”. Termenul „ordinar” este rareori utilizat în sensul de „regulat” sau „normal”.

În practică, chiar și înțelegând cuvântul cu sensul său original, nimănui nu îi place să fie ordinar sau comun. Vrem să fim extraordinari. În fiecare zi suntem bombardați de mesaje care ne stimulează să facem, să trăim și să experimentăm lucruri extraordinare. Sunt vândute sute de cărți cu titluri care iau forma unor sloganuri precum: învinge, cucerește, realizează, obține succesul, fii uimitor, ești puternic etc. Cu toate acestea, am considerat întotdeauna acest lucru ca fiind foarte obositor, deoarece în cele mai multe zile nu sunt și nu fac lucruri extraordinare, nu am realizări importante și nu obțin succese incredibile. În cea mai mare parte, zilele mele pot fi descrise ca fiind obișnuite, normale sau ordinare.

O viață care nu e întotdeauna extraordinară

Când mi-am început slujirea, în urmă cu 20 de ani, îmi imaginam că urma să realizez în fiecare zi lucruri mărețe pentru Dumnezeu, că aveam să trăiesc experiențe incredibile în calitate de pastor și că urma să experimentez săptămânal miracole puternice. Zilele au trecut și mi-am dat seama că aceasta nu avea să fie o realitate constantă. Inițial am fost frustrat, dar m-a ajutat înțelegerea unui aspect al vieții profetului Daniel. Am început să realizez că viața lui era mai mult ordinară decât extraordinară.

Poate te gândești: „Dar viața lui Daniel a fost extraordinară. A sfidat moartea neacceptând să mănânce din mâncarea regelui, a interpretat visul lui Nabucodonosor, a descifrat cuvintele scrise de Dumnezeu pe zid, a fost aruncat în groapa cu lei și nu a fost mâncat.” Nu pot decât să fiu de acord cu tine. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în viața lui Daniel, dar adesea nu ne dăm seama câți ani a trăit Daniel și cât timp a trecut între aceste evenimente.

Scriitoarea Ellen White afirmă: „Daniel avea doar 18 ani când a fost dus la o curte păgână, în slujba împăratului Babilonului”. În acel moment, el a sfidat moartea și a decis să Îi fie credincios lui Dumnezeu și să nu se spurce cu delicatesele regelui. Acest lucru este relatat în primul capitol al cărții sale. În capitolul 2, el este adus în fața lui Nabucodonosor pentru a interpreta visul monarhului, dar, deși cele două capitole sunt consecutive, interpretarea visului a avut loc la cel puțin trei ani după sosirea în Babilon. Daniel și prietenii săi aveau să fie „[crescuți] timp de trei ani, după care, la sfârşitul acestei perioade, ei urmau să rămână în slujba împăratului” (Daniel 1:5, NTLR).

Un alt lucru extraordinar relatat în cartea Daniel este consemnat în capitolul 5, când este adus în fața lui Belșațar pentru a interpreta cuvintele misterioase scrise pe zid. Belșațar nu este succesorul imediat al lui Nabucodonosor, ci l-au precedat alți patru împărați. Există o diferență de 40 de ani între capitolul 4, când Daniel interpretează al doilea vis al lui Nabucodonosor, și capitolul 5, când citește textul de pe zidul palatului lui Belșațar. Apoi, în capitolul 6, Daniel este aruncat în groapa cu lei în timpul domniei lui Darius cel Mare, în jurul anului 538 î.Hr. Așadar, Daniel avea în jur de 85 de ani în momentul în care au avut loc episoadele din capitolul 6.

Marea întrebare este: cine a fost Daniel în intervalele lungi de timp dintre aceste evenimente extraordinare? Răspunsul este simplu. A fost un slujitor obișnuit, comun, ordinar al Domnului. Aceste momente extraordinare din viața sa au fost urmarea modului în care a trăit în intervalele de timp dintre ele. Cu alte cuvinte, el a trăit extraordinarul pentru că nu a fugit de ordinar.

O construcție zilnică

Din păcate, trebuie să recunoaștem că în viața creștină fugim de obișnuit. De aceea nu trăim extraordinarul lui Dumnezeu în viața noastră. Pentru mine, cea mai mare dovadă a caracterului ordinar al vieții lui Daniel în obiceiul de a umbla cu Dumnezeu este aceasta: „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte” (Daniel 6:10, RMNN).

Acesta este unul dintre cele mai extraordinare momente din viața lui Daniel! Era pe cale să înfrunte leii înfometați ai regelui, dar textul biblic are grijă să sublinieze că acest om în vârstă de peste 80 de ani îngenunchea, se ruga și mulțumea înaintea Dumnezeului său de trei ori pe zi, după cum avea obiceiul. Acesta este ordinarul într-un moment extraordinar.

Acesta este punctul în care mulți dintre noi eșuăm. Vrem să intrăm în groapa cu lei, dar nu vrem să ne rugăm de trei ori pe zi. Vrem plinătatea ploii târzii, dar nu vrem să ne trezim zilnic în zori, să mergem în prezența lui Dumnezeu și să cerem Duhul Sfânt. Vrem să deschidem Marea Roșie, dar nu vrem să petrecem 40 de ani în pustie pentru a fi transformați de Dumnezeu. Vrem să învingem în viața creștină, dar nu vrem să ne pregătim pentru a o face.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să trăim în permanență în prezența Lui, astfel încât să fim pregătiți să experimentăm puterea extraordinară a lui Dumnezeu în viața noastră.

Autor: Josanan Alves

Sursa: Adventist News Network