Biserica Adventistă încurajează creșterea în Hristos

Info Adventist 5 mai 2022

Avem responsabilitatea de a proteja și a contribui la creșterea și dezvoltarea tinerilor și a noilor credincioși.

În Scriptură, Isus se identifică pe Sine ca fiind un păstor credincios. De asemenea, El îi cheamă pe ucenicii Săi să accepte rolul de păstori sub conducerea Sa, îngrijind și protejând turma credincioșilor. În acest context, Isus face un apel foarte serios către urmașii Săi să caute oile care s-au rătăcit de turmă.

„Care om dintre voi”, a spus Isus, „dacă are o sută de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?”

Folosind o ilustrație simplă, Isus demonstrează că un păstor nu se mulțumește cu o turmă de nouăzeci și nouă de oi când lipsește una. Bineînțeles, păstorul este preocupat în primul rând de propriul succes economic. Cu toate acestea, Isus vorbește despre succesul bisericii Sale în contextul obligației ei de a-i căuta și de a-i recupera pe cei care au părăsit siguranța turmei și de a lucra în mod activ pentru a minimiza pierderea oamenilor pentru care a murit Hristos.

Cel de-al șaselea obiectiv din cadrul planului strategic al Bisericii constă în „creșterea ratei adeziunilor, a păstrării și a recuperării credincioșilor și implicarea copiilor, a tinerilor și a tinerilor adulți”. Prin acest obiectiv nu se încurajează doar creșterea, ci și păstrarea în interiorul turmei a celor câștigați la credință, în calitate de ajutoare credincioase ale Marelui Păstor.

Desigur, există momente în care cei care au mers odată cu Hristos se îndepărtează de El și de biserica Sa. Hristos Însuși S-a confruntat cu acest fenomen în timpul lucrării Sale pe Pământ (Ioan 6:66). Cu toate acestea, ar trebui să lucrăm în mod activ pentru a-l minimiza prin cultivarea unei comunități de credincioși care să favorizeze creșterea spirituală, fiind conștienți de nevoile celuilalt și împlinindu-le, precum și prin menținerea vie a tăciunilor aprinși ai adevărului și părtășiei creștine.

În acest context, una dintre principalele preocupări este creșterea implicării. Indicatorii cheie ai progresului (KPI) includ o mare varietate de forme de implicare a membrilor, atât în biserica locală, cât și în slujirea comunității locale. În interiorul bisericii, acest lucru ar trebui să includă îndrumarea și dezvoltarea noilor membri și a tinerilor prin programe active de ucenicie, concepute pentru a-i ajuta pe oameni să crească și să devină membri maturi ai trupului lui Hristos.

În cămin, acest lucru presupune ca membrii familiei să participe în mod regulat împreună la o închinare care plasează credința și slujirea centrată pe Hristos în centrul cercului familial, iar pentru toți cei care doresc să Îl urmeze pe Isus, presupune o înțelegere a responsabilității noastre personale față de Hristos prin gestionarea întregii persoane – timpul nostru, darurile spirituale, zecimea și darurile. (KPI 6.1, 6.3, 6.4, 6.5)

Bisericile și instituțiile ei care doresc să câștige, să păstreze și să recupereze credincioși vor fi, de asemenea, conștiente de nevoile din cadrul bisericii și din comunitatea înconjurătoare. Bisericile ar trebui să încurajeze în mod activ comuniunea în cadrul bisericii și să prevină amenințările la adresa unității spirituale.

Liderii bisericii de la toate nivelurile trebuie să caute și să promoveze o abordare centrată pe Hristos pentru rezolvarea conflictelor și împăcarea unii cu alții și cu El. Niciuna dintre bisericile și instituțiile noastre nu ar trebui să tolereze abuzul fizic, emoțional și sexual, ci ar trebui să facă o prioritate din protejarea persoanelor vulnerabile. Acest aspect practic al unității și al comunității în biserică ar trebui să nu fie niciodată minimizat sau trecut cu vederea. (KPI 6.2)

Un aspect esențial al satisfacerii nevoilor umane în lumea noastră globalizată presupune conștientizarea și respectul față de persoanele cu origini culturale diferite. Bisericile multietnice ar trebui să fie conștiente de necesitatea de a comunica cu răbdare, amabilitate și sensibilitate unii cu ceilalți și de a nu face presupuneri sau a nu trage concluzii pripite.

Disponibilitatea de a înțelege și de a aprecia perspectiva unui frate sau a unei surori arată respect pentru toți membrii familiei lui Hristos. Conștientizarea interculturală ar trebui să creeze, de asemenea, sensibilitate față de persoanele trecute cu vederea din diferite medii culturale pe teritoriul unei biserici sau al unei instituții. Aceasta include disponibilitatea și capacitatea de a le sluji celor cu nevoi speciale, precum comunitățile de refugiați care au nevoie de ajutor după ce au fugit din zone caracterizate de instabilitate sau devastate de război. Făcând acest lucru, biserica răspunde în mod direct apelului lui Hristos de a-l recunoaște și de a se îngriji de unii „dintre cei mai neînsemnați frați ai [Săi]” (Matei 25:40, NTLR), precum și apelului lui Ellen White de a lucra în domenii „în care nu s-a lucrat niciodată” (Christian Service, pag. 199). (KPI 6.6, 6.7)

În cele din urmă, KPI 6.8, cu caracter administrativ, li se aplică în mod specific instituțiilor care au capacitatea de a monitoriza tendințele de aderare și de pierdere pe teritorii întregi, în special în ceea ce privește tinerii adulți, tinerii și copiii din familii de credincioși adventiști. Prin acest obiectiv se dorește inversarea tendinței de pierdere a tinerilor noștri, prin implementarea unor soluții de slujire care au la bază date obiective. Nu toate teritoriile Bisericii mondiale sunt la fel, așa că este important să știm unde avem deficiențe și cum putem sluji mai bine, cum putem să îi pregătim și să îi implicăm pe tinerii noștri, astfel încât să îi ajutăm să își construiască fundamentul pentru o viață de slujire satisfăcătoare.

Isus a pus accentul pe slujirea Sa față de oile pierdute din casa lui Israel (Matei 15:24). Înainte de înălțare, El i-a încredințat în mod special lui Petru slujba de a avea grijă de oile Sale (Ioan 21:15-17). Nu este suficient să ne simțim confortabil în țarcul oilor, în timp ce ucenicii descurajați și mieii vulnerabili sunt tentați să se îndepărteze de căldura turmei, în pericolul spiritual. Și mai gravă este realitatea că unii s-au simțit îndepărtați și nu simt că sunt bineveniți să se întoarcă. În aceste vremuri dificile, suntem îndemnați, prin cuvintele pe care Petru le-a auzit de la Hristos și pe care i le-a transmis bisericii:

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate veşteji, a slavei” (1 Petru 5:2-4).

Autor: Beth Thomas

Sursa: Adventist News Network