Care sunt dificultățile cu care se confruntă tinerii din orașe?

Info Adventist 21 octombrie 2021

Un nou sezon al seriei de prezentări pe tema diversității organizate în cadrul Universității Newbold începe cu discuții interesante.

Dificultățile cu care se confruntă tinerii creștini din orașe au reprezentat punctul central al primei conferințe despre diversitate găzduite de Universitatea Newbold în anul universitar 2021-2022.

Au fost invitați Lorraine Fontaine, pastor în centrul Londrei, și Thomas Mwadimé, coordonatorul online al departamentului de tineret al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din sudul Angliei.

Tensiuni între viața profesională și cea de credință

După debutul pandemiei în primăvara anului 2020, liderii adventiști de tineret au rămas fără activitate, iar responsabilitatea lor a fost preluată de Mwadimé și a fost susținută de Fontaine și de alții. Ei au lansat o serie de discuții deschise. Împreună cu tinerii, dintre care majoritatea locuiau în mediul urban, au discutat despre dificultățile legate de credință în toate domeniile vieții lor – în special în timpul pandemiei. De-a lungul serii a fost menționată în mod repetat nevoia de spații sigure precum cel creat astfel.

Cei doi vorbitori i-au cerut să li se alăture și eclesiologului Tihomir Lazić din cadrul Universității Newbold pentru a completa observațiile lor cu perspective biblice. Lazić a inclus în comentariile sale și propria experiență în calitate de capelan al studenților adventiști din universități seculare, acolo unde îi întreabă pe studenți: „Care sunt tensiunile care există între viața voastră academică/ profesională și credința voastră creștină?”

Cei trei vorbitori au întâlnit tineri a căror credință se confrunta cu numeroase dificultăți considerate a fi „inacceptabile în biserică”. Ei au fost de acord că tinerii părăsesc biserica, dar nu și credința, dorindu-și o călătorie individuală cu Isus.

Spațiul pastorului

Întrebările referitoare la rolul pastorului în pandemie au demarat o discuție amplă. „Care este spațiul pastorului acum, când atât de multe întâlniri online se desfășoară fără pastor?” Multor tineri le este, de asemenea, dificil să aibă încredere în liderii bisericii după ce au aflat despre cazuri de exploatare sexuală și financiară și protejarea oficială exagerată a instituției în detrimentul indivizilor.

Tinerii simt nevoia unui pastor care poate crea un spațiu sigur în care tinerii își pot pune probleme și să fie liberi să facă apel la gândirea critică în analizarea credinței lor fără a simți presiunea nevoii de realizări în domeniul spiritual. Ei tânjesc după posibilitatea de a-L experimenta pe Isus oriunde s-ar afla și de a învăța despre o transformare profundă, nu una impusă din exterior. Aceștia își doresc o religie centrată pe relații, nu pe proclamare. Tinerii doresc să Îl găsească pe Dumnezeu în întreaga viață – în probleme sociale, ecologice, politice, rasiale și de gen. Ei doresc să se concentreze asupra exprimării credinței în comunitate și asupra justiției sociale.

Lazić a sugerat că modelul bisericii ca spațiu sigur pe care Mwadimé și colegii săi l-au propus se apropie de „modelul comunitar” oferit de Isus, în care există un „echilibru improvizat continuu între comunitate și persoană”. Este un model cu valori clare, în care eșecul și greșelile pot fi acceptate, în care diferențele autentice pot fi exprimate fără a fi reprimate, în care oamenii se pot dezvolta în mod autentic, fără a se aștepta de la ei să se schimbe peste noapte.

Discutarea subiectelor dificile

Mwadimé a vorbit despre una dintre concepțiile greșite ale unora dintre membrii bisericii. „Ei cred că tinerii vor doar un stil de viață hipiot”, a afirmat el. „Dar una dintre întrebările profunde care conduceau multe dintre conversațiile cu ei este: «Ce spune Biblia despre aceste lucruri?»” Mulți tineri căutau „o înțelegere mult mai clară a afirmațiilor Scripturii. Mulți dintre ei au sentimentul că perspectiva noastră culturală a blocat capacitatea de a înțelege deplin ceea ce spune Biblia despre rolul femeilor, despre rasă, despre sexualitate și despre alte subiecte dificile.”

„Întrebarea este”, spune Mwadimé, „cum putem avea o interacțiune onestă cu privire la aceste subiecte dificile, fără a încerca doar să găsim un răspuns pe care să îl oferim în cadrul întâlnirilor cu tinerii? Adesea prezentăm drept învățătură biblică o crustă exterioară foarte subțire care nu reprezintă în mod corespunzător bogăția și profunzimea a ceea ce ne învață Scriptura.” El a descris deplinătatea experienței cu Dumnezeu care decurge din „eliberarea de lanțurile unui anumit tip de gândire.”

Fontaine a identificat tensiuni între teologi și retorica veche, nefundamentată biblic, de la amvonul bisericilor locale, din ședințele de comitet, din tabere, ale căror apeluri la acțiune uniformă nu motivează o schimbare autentică a minții. În cadrul discuțiilor și al sesiunii animate de întrebări și răspunsuri care a urmat, Fontaine și Mwadimé au vorbit despre răbdarea lui Dumnezeu, care „ne permite să creștem pe calea și în timpul nostru” și despre nevoia ca și liderii și părinții să dezvolte acea răbdare.

Ce e de făcut cu schimbarea?

Lazić a vorbit despre necesitatea de a recunoaște pericolele abordării binare a schimbării. El a descris progresistul cu o mentalitate la limită, care adresează întrebări noi și încurajează adaptarea la medii noi, dar care ignoră prea hotărât și prea repede păstrarea a ceea ce este important din trecut. La cealaltă extremă se află tradiționalistul, care susține necesitatea de a reveni la puritatea din trecut, temându-se, în același timp, să îmbrățișeze schimbarea.

Seara a demonstrat că adventiștii secolului al XXI-lea încă Îl mai caută pe Dumnezeu și adevărul prezent. După cum a comentat un participant mai în vârstă: „Este încurajator să îi auzi pe acești tineri luptând cu lucruri reale – te face să crezi că există speranță pentru biserică.”

Autor: Helen Pearson, Diviziunea Transeuropeană

Sursa: Adventist Review