<strong>Credința pe front</strong>

Info Adventist 20 aprilie 2022

„Deși mulți visează să devină soldați, puțin își doresc să devină capelani militari” – un interviu cu dr. János Szabó, primul capelan militar din Diviziunea Transeuropeană.

Dr. János Szabó este pastor în cadrul Uniunii de Conferințe a Bisericii Adventiste din Ungaria începând din anul 1995. În plus, el este un plantator de biserici de succes și este pasionat de răspândirea Evangheliei, de împărtășirea compasiunii lui Hristos și de folosirea ideilor inovative în evanghelizare. Pasiunea sa pentru misiune l-a determinat să le slujească bolnavilor de cancer și, în cele din urmă, să devină președintele Asociației Naționale a Bolnavilor de Cancer din Ungaria. Dragostea sa pentru formele inovative de evanghelizare l-a determinat să susțină filiala Adventist Motorcycle Ministry din Ungaria, în calitate de capelan al acesteia. Cea mai recentă experiență a sa l-a determinat să devină primul capelan militar adventist din Ungaria.

Capelanii militari slujesc în cadrul forțelor de apărare din Ungaria din anul 1848. Inițial, rolul de capelani militari le era rezervat preoților romano-catolici. Cu toate acestea, cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea au dus la creșterea cererii de capelani, fiind încorporați și capelani protestanți și evrei. Szabó este primul capelan adventist din istorie. Funcțiile sale sunt asemănătoare cu cele ale unui pastor: organizează nunți și înmormântări, conduce servicii de închinare, organizează studii biblice și consiliază soldații și familiile acestora. Cu toate acestea, asemănările se opresc aici.

Robert Csizmadia: Prin ce se deosebește rolul unui capelan militar de cel al unui pastor în biserică?

János Szabó: Chiar și sarcinile de rutină devin speciale pentru că destinatarii sunt soldați. Deoarece capelanii militari au grijă de soldați, pot fi trimiși să-i însoțească în misiuni în străinătate, cum ar fi misiunile de menținere a păcii. Astfel, majoritatea domeniilor vieții militare îi sunt deschise unui capelan militar, fiindu-i inaccesibile unui pastor civil.

RC: Pare a fi o slujbă dificilă și foarte solicitantă din punct de vedere fizic. Cum ați reușit să faceți tranziția de la amvon?

JS: Am avut nevoie de doi ani pentru a mă pregăti pentru examenul de admitere! Nu se evaluează doar pregătirea ta fizică, ci și cea psihologică. Trebuia să trec diferite probe pentru a fi admis. A trebuit să-mi găsesc un nou hobby pentru a mă menține în formă.

RC: Cum au primit vestea familia, prietenii și biserica?

JS: Prietenii mei nu au fost surprinși că am ajuns să slujesc în acest domeniu. Familia a reacționat pozitiv la decizia mea. Fiii mei și soția mea sunt foarte mândri de mine, deși soția mea, Tímea, este foarte îngrijorată. Am experimentat aceeași atitudine pozitivă din partea bisericii în sens larg și a bisericii locale. Este încurajator să ai tu însuți parte de o asemenea susținere spirituală.

RC: Nu toți adventiștii sunt încântați să slujească în forțele armate. Care este părerea dumneavoastră?

JS: Un capelan militar este un soldat neînarmat. Unii sunt îngrijorați de faptul că a fi capelan militar înseamnă cumva „încurajarea” războaielor și a crimelor, dar eu cred că ar trebui să le slujim tuturor oamenilor.

RC: Dar cum ați devenit pastor?

JS: Un alt pastor, Zoltán Szilasi, a avut o mare influență în acest sens. Am crescut într-o familie care nu era adventistă. Viața acestui pastor atât de grijuliu și de iubitor care m-a primit la biserica locală, a avut un mare impact asupra mea. Poate că acesta este motivul pentru care chemarea mea de a fi pastor este legată de ajutarea oamenilor. Încă de când am devenit credincios mi-am dorit să ajut oamenii și mi-am dat seama că din poziția de pastor aveam oportunitate excepțională de a ajuta cu normă întreagă. Ce ar putea fi mai măreț decât să-i conduc pe oameni la Isus?

RC: Așadar, vă trăiți visul din copilărie de a ajuta oamenii?

JS: Da. Am sesiuni de consiliere individuală cu soldații deoarece am constatat că aceștia sunt rezervați într-un grup mai mare, mai ales când vine vorba să vorbească despre viața lor personală și despre spiritualitate. Pentru ei, să vorbească despre astfel de subiecte pare a fi o dovadă de slăbiciune. Cu toate acestea, în privat au tendința de a se deschide cu adevărat. Îmi place foarte mult să le slujesc pentru că au un mod simplu și direct de a vorbi și, la rândul lor, se așteaptă la răspunsuri simple și directe. Această experiență mă învață să fiu mai autentic și să împărtășesc Evanghelia într-un mod mai simplu și mai clar. A fi soldat înseamnă a face parte dintr-o structură de comandă – cu comenzi scurte și concise – și nu ești într-un loc democratic pentru dezbateri. Ei se așteaptă la ceva similar din partea mea.

RC: Ce le-ați spune altor pastori, dacă ar trebui să slujească și ei într-un domeniu specific?

JS: Există o mulțime [de] moduri de a-I sluji lui Dumnezeu, nu doar în calitate de capelani militari. Există capelani în spitale, capelani în închisori și capelani ai forțelor de poliție, care tocmai se înființează în Ungaria. Vreau să-i încurajez cu tărie pe pastori să iasă din zona de confort – să meargă și să slujească în locuri în care nu există o prezență creștină. Pe lângă slujirea credincioșilor din biserică, trebuie să fim curajoși și să pășim în societatea civilă. Experiența mea este că acest lucru are un efect pozitiv chiar asupra vieții bisericii locale; membrii găsesc singuri soluții pentru o mulțime de dificultăți dacă văd că pastorul este ocupat în câmpul misionar.

Sursa: Adventist Review