Cum să gestionezi teoriile conspiraționiste

Info Adventist 16 decembrie 2021

Teoriile conspiraționiste par să înflorească în aceste zile și au devenit punctul central al unei părți importante din atenția publică. Deși teoriile conspiraționiste au prosperat întotdeauna în perioadele de criză și de tulburare,[1] ele par acum să fie omniprezente în domenii sociale largi[2] și chiar și în unele cercuri ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. De asemenea, se pare că teoriile conspiraționiste au devenit astăzi mai acceptate social decât oricând înainte.[3] Având în vedere faptul că aproximativ 50% din populația americană crede în cel puțin o teorie a conspirației, sunt șanse mari să ne confruntăm cu acest fenomen într-un fel sau altul.[4] Această problemă necesită discernământ și prudență. Dacă suntem înclinați către o astfel de gândire, suntem probabil tentați să ne vedem pe noi înșine ca reflectând un scepticism sănătos și natural ‒ în special cu privire la interpretarea comună pe care o oferă autoritățile dintr-o anumită societate, într-un anumit context social, sau cu privire la informațiile diseminate de mass-media convențională.[5] Uneori, acest scepticism este orientat și spre descoperirile științifice consacrate.[6] Astfel, susținătorii oferă ipoteze alternative și adesea contraintuitive pentru a explica evenimentele din lume. Ne-am putea chiar întreba de ce toți ceilalți par atât de orbi și înșelați. Pe de altă parte, dacă suntem mai ezitanți în ceea ce privește gândirea conspiraționistă, am putea fi tentați să vedem adepții unor astfel de teorii într-o lumină nu prea pozitivă și am putea chiar să avem impresia că unii dintre ei sunt paranoici în suspiciunea și teama lor.[7] Pericolul cu care ne confruntăm, așadar, este să folosim expresia „teoria conspiraționistă” în sens depreciativ pentru a discredita oamenii și ideile lor ca fiind neștiințifice și șubrede. Cu această perspectivă negativă asupra oamenilor care îmbrățișează teorii ale conspirației, am putea crede că aceștia nu au niciodată încredere în nimic ‒ sau mai degrabă, au încredere doar în acele afirmații care se potrivesc cu perspectiva și cu concepția lor despre lume și viață.[8] Dar poate că și mai crucială este întrebarea despre ce putem face atunci când observăm aceste prejudecăți în propria gândire și modul în care ne raportăm unii la alții atunci când ne confruntăm cu o astfel de gândire. Pentru a aborda această problemă, trebuie mai întâi să înțelegem diferența dintre adevăratele conspirații și teoriile conspiraționiste.[9]

Care este diferența dintre o conspirație și o teorie conspiraționistă?

Principala semnificație a conspirației este de „plan secret făcut de două sau mai multe persoane pentru a face ceva care este dăunător sau ilegal”.[10] Cuvântul englezesc „conspiracy” este derivat din verbul latin conspīro/conspirare și înseamnă „a complota/a se uni”, „a acționa la unison”[11] sau „a acționa în acord cu cineva”[12]. Prin urmare, o conspirație nu este niciodată opera unei singure persoane, ci întotdeauna a unui grup, fie el mic sau mare.[13] Dar aici întâlnim o dilemă: există conspirații reale?[14] În acest caz, cum facem diferența între conspirațiile autentice și acele planuri secrete pe care le asociem de obicei cu teoriile conspiraționiste? Una dintre diferențe este că în cazul unei teorii conspiraționiste o conspirație nu mai trebuie să fie dovedită, ci a devenit condiția prealabilă de bază pentru gândirea și explicațiile ulterioare ale unei persoane.[15] Atunci când nu mai evaluăm cu atenție diferite ipoteze și probabilități, ci, în schimb, suspiciunile și îndoielile au devenit o ideologie în cadrul căreia care nu mai avem încredere în nicio autoritate, a fost depășită o limită.[16]

Faptul că politicienii uneori mint, iar corporațiile uneori trișează, nu înseamnă că fiecare eveniment este rezultatul unei conspirații complicate. O altă diferență între conspirațiile reale și o teorie conspiraționistă este aceea că cele reale constau în acțiuni reale, ascunse în mod deliberat, ale unor oameni care lucrează împreună pentru a-și îndeplini propriile scopuri malefice. Teoriile conspiraționiste, în schimb, sunt în mod deliberat complexe și reflectă o viziune atotcuprinzătoare asupra lumii. În loc să încerce să explice un singur lucru, o teorie conspiraționistă încearcă să explice totul, descoperind conexiuni între domenii ale interacțiunii umane care altfel sunt ascunse.[17] În acest fel, teoriile conspiraționiste simplifică adesea prea mult evenimentele globale pentru a găsi un țap ispășitor sau o explicație pentru evenimente care altfel par inexplicabile sau amenințătoare. În plus, majoritatea covârșitoare a conspirațiilor dovedite sunt proiecte pe termen relativ scurt, în timp ce teoriile conspiraționiste presupun aproape întotdeauna un interval de timp mult mai mare, în care se propune nu doar o singură infracțiune, ci o serie întreagă de infracțiuni pe o perioadă de ani, decenii și chiar secole, adesea la scară globală. Adevăratele conspirații sunt, de obicei, opera unui grup mic de persoane, în timp ce teoriile conspirației implică scenarii în care sunt implicate cel puțin zeci de persoane, dar de obicei mult mai multe.

O înșelăciune enormă precum înscenarea aselenizării sau a atacurilor de la 11 septembrie 2001 ar necesita sute, dacă nu mii, de persoane din interior și de complici. Dar numărul mare de persoane din interior care ar fi necesare pentru o acțiune atât de complexă este un argument împotriva realității existenței acestora, deoarece este practic imposibil să păstrezi secretă activitatea unui grup atât de mare.[18] De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că evenimentele istorice sunt seturi complexe de fapte. Lumea, așa cum o cunoaștem noi, este alcătuită dintr-un număr extrem de mare de agenți care interacționează, fiecare dintre ei având propriul set de obiective și interese. Acest lucru reprezintă o problemă semnificativă pentru teoriile conspiraționiste în care se presupune că există comploturi la scară largă. Pentru ca o conspirație să aibă succes, toate părțile ar trebui să lase deoparte propriile interese și să se dedice în întregime în slujba unei astfel de conspirații globale. Cu toate acestea, ca diferite grupuri să acționeze toate în mod concertat este un lucru foarte puțin probabil, dacă nu chiar imposibil.[19] Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se presupună că ființele umane pot dirija cursul istoriei conform propriilor intenții, legând împreună fenomene disparate care sfidează orice probabilitate.[20] Cu alte cuvinte, pentru ca teoriile conspiraționiste să aibă succes, trebuie să se presupună că istoria este planificabilă.

Trebuie să ținem cont, totuși, de ceea ce filosoful Karl Popper a argumentat cu justețe ‒ și anume că întrebarea relevantă atunci când se explică evenimente istorice dramatice nu este „Cine a vrut să se întâmple ceva?”, ci „De ce nu s-au întâmplat lucrurile exact așa cum își dorea cineva?”[21]

Deși nu pare să existe o definiție unică a ce este o teorie conspiraționistă, un expert enumeră următoarele trei criterii de bază care o caracterizează: 1) nimic nu e la întâmplare, 2) nimic nu este așa cum pare, și 3) totul este conectat.[22] Oriunde sunt prezente aceste trei elemente, acționează o teorie a conspirației care afirmă existența unui plan secret. Acest lucru ne conduce la întrebarea de ce unii creștini par să fie atât de atrași de teoriile conspiraționiste.

De ce sunt unii creștini înclinați să creadă teoriile conspiraționiste?

Dacă teoriile conspirației înglobează cele trei aspecte menționate anterior, se poate înțelege de ce unii creștini conservatori ar putea fi ușor văzuți ca fiind potențial receptivi la gândirea conspiraționistă.[23] Adventiștii de ziua a șaptea și creștinii care cred în Biblie acceptă existența unor forțe și realități supranaturale, fie ele rele (Satana și demonii) sau bune (Dumnezeu și îngerii Săi)[24] ‒ un lucru pe care l-ar nega[25] teologii și persoanele mai liberale care acceptă o viziune naturalistă asupra lumii[26]. În multe teorii conspiraționiste există un contrast puternic între forțele bune și cele rele, ceea ce îi conferă un caracter dualist.[27] Potrivit Bibliei, există forțe ale binelui și răului care acționează în această lume. Acestea influențează regii și liderii politici (Apocalipsa 13:12-17; 17:2). Dar trebuie să ținem cont de faptul că Isus nu le-a spus niciodată urmașilor Săi să fie preocupați de evenimente „secrete” sau conspirații. Isus ne-a chemat să fim vigilenți (de exemplu, Matei 24:42; 25:13; 26:41). Este interesant faptul că toate evenimentele pe care Isus le-a indicat ca semne ale vremurilor pentru venirea Sa au fost observabile. Nu trebuie să ghicim sau să speculăm cu privire la ele. Și nu ar trebui să ne lăsăm tulburați de zvonuri (Matei 24:6). Biblia relatează diverse conspirații reale care au avut loc în timpul vremurilor biblice, în care câteva persoane au conspirat împreună pentru a-și îndeplini unele planuri.[28] Cu toate acestea, în cazul teoriilor conspiraționiste, există o tendință de a lega între ele fenomene disparate și de a le conecta în așa fel încât să apară un complot măreț în care nimic nu e la întâmplare.[29]

Poate că un alt motiv pentru care unii creștini sunt receptivi la astfel de teorii conspiraționiste este faptul că, din perspectiva lor, evenimentele sunt predeterminate în mod divin și nu au loc la întâmplare. Acest lucru este cu atât mai real pentru unii creștini conservatori care sunt influențați de teologia calvinistă. Calvin a propus ideea că totul în domeniul spiritual este predestinat de Dumnezeu.[30] Acest lucru l-a determinat să propună infamul său concept al dublei predestinări, în care Dumnezeu i-a predestinat din eternitate nu numai pe cei care vor fi mântuiți, ci și pe cei care vor fi condamnați veșnic.[31] O astfel de înțelegere atotcuprinzătoare a predestinării îi poate determina cu ușurință pe oameni să creadă că totul în această lume este interconectat și că totul urmează un plan divin secret predestinat.

Deși există un adevăr biblic referitor la faptul că Dumnezeu cunoaște viitorul și controlează evenimentele mondiale[32] și deși Biblia confirmă că există o mare luptă între Dumnezeu și Satana și forțele sale malefice, trebuie să fim atenți la alte perspective biblice importante care sunt și ele prezente în Scriptură. În caz contrar, vom denatura învățătura biblică ‒ și, implicit, caracterul lui Dumnezeu și realitatea. În primul rând, Biblia ne învață, de asemenea, că există o libertate umană autentică, pe care Calvin și Luther au negat-o atunci când vine vorba de chestiuni legate de mântuirea noastră. Adventiștii de ziua a șaptea cred că, din punct de vedere biblic, suntem suficient de liberi să alegem dacă vrem să acceptăm sau nu mântuirea lui Dumnezeu și, prin urmare, suntem responsabili pentru deciziile noastre. Mai mult, conform Bibliei, nu totul în această lume este predeterminat. Trebuie să luăm în considerare faptul că, uneori, oamenii fac lucruri pur și simplu stupide. Dacă există păcatul originar, atunci există și prostia originară. Altfel, existența păcatului ar avea un motiv și ar fi astfel scuzabilă. Trebuie să acceptăm că în decursul istoriei se întâmplă lucruri stupide și accidentale. Unele dintre lucrurile rele care se întâmplă nu sunt planificate. Ele se întâmplă în mod neintenționat. Biblia afirmă că unele lucruri se întâmplă în mod accidental.[33] Cu alte cuvinte, în această lume se întâmplă multe lucruri care nu sunt planificate și nu toate planurile noastre funcționează întotdeauna așa cum am dorit.

Dar planul lui Dumnezeu de a ne salva va funcționa și va fi un succes în cele din urmă, ne spune Biblia! Este important, prin urmare, să ne amintim că Biblia, atunci când vorbește despre marea luptă dintre bine și rău, are întotdeauna în vedere perspectiva salvatoare a lui Dumnezeu, care se concentrează pe biruința mântuirii finale a lui Dumnezeu pentru noi. Scriitorii biblici sunt conștienți de planurile lui Satana (Efeseni 2:2) și practicile sale înșelătoare[34] și ne avertizează să fim atenți. Dar ei se concentrează clar pe harul și puterea lui Dumnezeu de a ne salva și pe Isus Hristos ca învingător în lupta dintre lumină și întuneric. Isus este piatra de temelie a mântuirii noastre.

Mai ales informațiile profetice din cărțile apocaliptice ale Bibliei se concentrează pe biruința lui Isus asupra păcatului în mijlocul tuturor complexităților puterilor malefice care lucrează în această lume. Da, forțele răului există, dar atunci când ne inventăm tot felul de teorii conspiraționiste și ne concentrăm atenția asupra acestor scenarii negative, ne abatem din drum. Ar trebui să ne concentăm asupra Dumnezeului măreț din Scriptură, care este puternic pentru a salva și care este absolut capabil să ne elibereze de păcat și de rău. Încrederea noastră ar trebui să fie în Dumnezeu ‒ nu în cunoștințele noastre despre conspirații secrete. Cunoștințele noastre despre conspirații și despre intrigi secrete nu ne vor salva. Doar Dumnezeu ne salvează. Și, în ciuda a tot ceea ce Dumnezeu ne-a dezvăluit despre viitor și despre timpul sfârșitului, știm că va exista în continuare un element de surpriză în ceea ce se va întâmpla (Matei 24:44).[35]

Așa cum arată proorocul Habacuc declarația lui Dumnezeu de acțiune în favoarea noastră: „în zilele voastre voi lucra o lucrare pe care voi nu o veţi crede chiar dacă vi se va spune” (Habacuc 1:5, Biblia Fidela). Așadar, să ne amintim că Biblia ne spune că cel neprihănit va trăi prin credință (Habacuc 2:4; Romani 1:17), nu prin cunoștințele sale despre conspirații majore. Prin urmare, haideți să fim oameni conștienți și atenți, dar nu speriați. Acest lucru ne conduce la întrebarea de ce atât de mulți oameni sunt atât de fascinați de teoriile conspirației.

 

De ce sunt oamenii fascinați de teoriile conspiraționiste?

Există diverse motive pentru care teoriile conspiraționiste îi atrag pe unii oameni. Vom examina pe scurt câteva motive care ar putea juca un rol în ceea ce privește motivul pentru care teoriile conspiraționiste atrag anumite persoane.[36]

Teoriile conspiraționiste pretind că aduc la lumină adevărul

Teoriile conspiraționiste pretind că urmăresc aflarea adevărului într-o anumită chestiune și declară că dezvăluie adevăratul plan secret din spatele unei povești. Cu toții ne dorim să cunoaștem adevărul. Nimănui nu-i place să fie înșelat. Se pare că mulți sunt înclinați către teoriile conspiraționiste pentru că oamenii au o dorință autentică de a căuta adevărul, chiar dacă acesta este nepopular în ochii majorității sau merge împotriva unei poziții stabilite.

Atunci când oamenii cred că masele au fost păcălite de guvern, de mass-media sau de știință, este de înțeles că aceștia doresc, în schimb, să acționeze conform adevărului. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți ca în căutarea adevărului să nu ajungem să acceptăm doar lucrurile care se potrivesc cu lucrurile pe care le preferă mintea noastră, ci mai degrabă să rămânem deschiși la a asculta cu atenție interpretările și explicațiile alternative și să analizăm cu onestitate dovezile disponibile.[37] Din păcate, multe teorii conspiraționiste au devenit treptat camere de ecou care se autoizolează… în special pe rețelele de socializare, unde sunt acceptate numai acele idei care se potrivesc cu convingerile și opiniile noastre preconcepute. Atunci când acestea se transformă în demersuri de raționalizare care se perpetuează de la sine, fiecare aspect contradictoriu devine parte a conspirației și oamenii nu mai sunt interesați să caute adevărul, ci mai degrabă doar să încerce să-și confirme opiniile preconcepute în mijlocul persoanelor care împărtășesc aceeași viziune. O astfel de „prejudecată de confirmare”, însă, nu va face decât să mărească gradul în care suntem înșelați.

Teoriile conspiraționiste ne dau un sentiment de siguranță și ne fac să ne simțim speciali

Teoriile conspiraționiste le permit oamenilor să dobândească un sentiment de coerență și consecvență în ce privește mersul lumii. Astfel, ele contribuie la satisfacerea dorinței noastre de a ne simți în siguranță și de a simți că avem control. Mai ales atunci când suntem anxioși și ne simțim neputincioși, suntem mai predispuși să aderăm la teorii conspiraționiste[38] care dau impresia că oferă răspunsuri la evenimente enigmatice. Faptul că explică ceva ce altfel ar rămâne necunoscut ne oferă un sentiment de siguranță. Atunci când ne gândim că știm cursul evenimentelor, ne simțim în siguranță și presupunem că deținem mai mult control.[39] Pentru mulți oameni acest lucru este mai de dorit decât să trebuiască să trăiască cu evenimente imprevizibile sau cu un viitor care nu este cunoscut în toate detaliile sale. Nouă, ființelor umane, nu ne place să trăim cu întrebări fără răspuns, mai ales dacă acestea se referă la aspecte semnificative ale vieții noastre și ale existenței umane. Tuturor ne este greu să trăim cu evenimente neprevăzute. Majoritatea oamenilor nu agreează circumstanțele haotice. Nimeni nu poate trăi într-o ambiguitate constantă. Ideea că ne aflăm la mila unor forțe pe care nu le înțelegem sau nu le înțelegem pe deplin și că suntem supuși unor puteri din afara controlului nostru este înfricoșătoare. Vrem să știm cine a făcut și cum a făcut. Avem un simțământ de siguranță atunci când recunoaștem un model familiar, deoarece inteligența noastră, oferită de Dumnezeu, este creată să caute tipare.[40]

Discernerea modelelor ne ajută să construim povești care să aibă sens și să dea un înțeles lumii din jurul nostru.[41] Teoriile conspiraționiste, însă, deturnează această abilitate umană și conectează evenimente vag legate între ele în ceva parțial coerent care să aibă sens, oferind astfel context și semnificație unor evenimente care altfel ne înspăimântă. În cuvintele scriitorului creștin D. L. Mayfield, „oamenii cred în teoriile conspiraționiste pentru că este mai ușor din punct de vedere psihologic să creadă o narațiune singulară și improbabilă decât să se implice într-o realitate dificilă și complicată în care este necesară participarea noastră pe termen lung.”[42] Ironia este că, în acest caz, efectele pe termen lung ale unei teorii conspiraționiste sunt adesea mult mai înspăimântătoare decât evenimentul pe care teoria încearcă să îl explice.[43]

Teoriile conspiraționiste pot face ca realitatea noastră să pară mai mult interesantă

Un alt motiv pentru care teoriile conspiraționiste sunt atât de populare este că aproape tuturor le  place un film bun de groază care are la bază o conspirație. Birocrația guvernamentală pare, dimpotrivă, plictisitoare în comparație cu teoriile conspiraționiste, care au un caracter mult mai antrenant. Decodificarea mesajelor secrete, conectarea punctelor și asamblarea informațiilor într-o narațiune coerentă poate deveni o activitate care durează o viață întreagă și care aduce sens și un sentiment al urgenței în banalitatea vieții noastre de zi cu zi. Deși punctele menționate mai sus nu reprezintă o listă exhaustivă a motivelor pentru care teoriile conspiraționiste sunt atât de răspândite, ele arată motivele pentru care sunt atât de populare. Este interesant faptul că internetul joacă, de asemenea, un rol semnificativ în răspândirea teoriilor conspiraționiste. Prin urmare, vom analiza pe scurt acest element important.

Rolul internetului

S-a subliniat faptul că „mass-media din zilele noastre reprezintă un teren deosebit de fertil pentru teoriile conspiraționiste”.[44] Teoriile conspiraționiste nu se ascund pur și simplu pe site-uri obscure. Atunci când cineva începe să caute, pare că acestea sunt peste tot.[45] Deși internetul nu este singurul responsabil pentru răspândirea teoriilor conspiraționiste,[46] larga răspândire a internetului are un anumit impact demn de luat în seamă, deoarece face ca teoriile conspiraționiste să fie mai ușor de accesat de grupuri mari de oameni.[47] Nu este surprinzător faptul că pe rețelele de socializare teoriile conspiraționiste au găsit un loc primitor. În prezent, multe forumuri nu sunt moderate și nu sunt filtrate de experți și creează un cadru în care persoanele care gândesc la fel să converseze și să-și răspândească opiniile private ca și cum ar fi experți. Acest lucru a dus la ceea ce unii au numit „moartea competenței”, fiind în situația în care surplusul de date și informațiile pur și simplu nelimitate ne-au făcut pe mulți dintre noi mai proști.[48] Crezul unui număr destul de mare de oameni din ziua de azi este că părerea fiecărei persoane despre orice trebuie să fie acceptată ca fiind egală cu cea a oricui altcuiva.[49] Mai mult, ecosistemul informațional de astăzi a schimbat dramatic modalitățile în care informațiile, precum și informațiile greșite și cele false[50] sunt produse, diseminate și consumate.[51] Nu doar că informațiile sunt mult mai ușor de accesat, cu o mai mare ușurință și rapiditate, dar internetul a facilitat, de asemenea, posibilitatea de a pune sub semnul întrebării discursurile prezentate de mass-media oficială și de politicieni.[52] Înainte de existența internetului, cei care propuneau teorii conspiraționiste aveau posibilități foarte limitate de a comunica în grup. În mod normal, aceștia puteau lua legătura unii cu alții prin telefon sau prin scrisori sau se întâlneau ocazional în persoană. Astăzi, ei pot rămâne zilnic în contact unii cu alții în comunități virtuale, sub forma unor grupuri online, indiferent de granițele naționale.[53] Mai mult, în timp ce în trecut editorii ar fi filtrat ceea ce considerau absurd și ar fi decis dacă o anumită opinie era prea aberantă pentru a fi publicată, astăzi oricine poate lăsa un comentariu sub un articol pe un site web de renume în câteva secunde. Site-urile web și profilurile de pe rețelele de socializare sunt ușor de creat și de întreținut. Rolul tradițional de gardian al mass-media și al publicațiilor respectabile a fost în mare măsură anulat de posibilitățile oferite de World Wide Web.[54] În acest fel, internetul a adus în atenția publicului idei care în trecut nu ar fi găsit decât foarte puțină audiență sau chiar deloc. Astăzi, cunoștințele convenționale și cele nonconformiste sunt la fel de accesibile și adesea sunt prezentate una lângă alta, sugerând că au aceeași valoare.[55] Acest lucru a dus la o infodemie[56] în care jumătățile de adevăr și dezinformarea au crescut vertiginos.

Potrivit unui expert în teorii conspiraționiste, această situație a dus la o dispariție a cunoștințelor experților de pe rețelele de socializare, deoarece „importanța experienței și a competenței a scăzut rapid, în timp ce cunoștințele profane sau experții alternativi sau autoproclamați sunt în creștere”.[57] Știm că experții pot greși în multe feluri, de la fraude directe la încredere excesivă bine intenționată, dar arogantă, în propriile abilități, iar uneori, pur și simplu, fac greșeli. Cu toate acestea, este important să înțelegem cum și de ce pot greși experții și să fim conștienți de faptul că este mai puțin probabil ca aceștia să greșească decât cei care nu sunt experți.[58] Diminuarea importanței acordate cunoștințelor experților este susținută și mai mult de serviciul de microblogging Twitter, care prezintă scurte declarații sau zvonuri care adesea sunt nefondate, deoarece nu este necesar ca tweet-urile scurte să fie susținute de dovezi.[59] Toate acestea au făcut nu doar ca Twitter să fie mediul ideal pentru mobilizarea adepților,[60] dar a condus și la o multitudine de perspective și voci alternative care pretind că contracarează presupusele informații manipulate deliberat sau părtinitoare prezentate de mass-media tradițională. Multe persoane din era digitală cred că „adevărul” poate fi aflat întotdeauna printr-o simplă căutare pe Google.[61] Dar trebuie să ne amintim că în era mediilor de comunicare descentralizate, informațiile false au premise de răspândire mai bune decât adevărul.[62] Și noi trebuie să fim conștienți de faptul că algoritmii motoarelor de căutare pe internet și ai rețelelor de socializare pe care le folosim aproape exclusiv ne aduc în față informații care întăresc presupunerile noastre existente și, astfel, fac ca, în cele din urmă, rezultatele căutărilor noastre pe internet să prezinte doar conținut care confirmă ceea ce credem deja.[63] Acest lucru duce cu ușurință la așa-numitele camere-ecou în care ipotezele de bază ale raționamentului conspiraționist nu sunt cu adevărat puse la îndoială[64] sau în care argumentele din exterior nu mai pot pătrunde sau nu mai sunt luate în serios.[65] Din păcate, toate acestea au dus la o fragmentare a sferei publice, unde neîncrederea și îndoiala față de autoritățile recunoscute sunt în creștere.[66] Dinamici similare pot fi observate în cadrul bisericii. Acest lucru ne duce la un ultim aspect, dar crucial, al investigației noastre: cum ne putem asigura că, în lipsa unui spirit critic, nu vom cădea pradă unei teorii a conspirației și cum putem vorbi și comunica eficient cu persoanele care cred în teorii conspiraționiste?

Cum să vorbim unii cu ceilalți

Să vorbești cu cineva care crede cu tărie într-o teorie conspiraționistă poate fi o provocare. Mulți sunt atât de convinși de ceea ce cred, încât părți semnificative din viața și viziunea lor asupra lumii se concentrează asupra acelor convingeri. Acesta este motivul pentru care argumentele simple de multe ori nu schimbă părerea unei alte persoane, ci tind doar să îi întărească opiniile anterioare. Cu toate acestea, iată câteva lucruri care ne pot ajuta atunci când discutăm unii cu alții pe această temă:[67]

  1. Apreciați oamenii. Atingerea inimilor și minților celor care au opinii diferite are loc doar dacă avem o atitudine reală de apreciere, care urmărește starea de bine a celeilalte persoane. Acest lucru nu înseamnă că aprobăm tot ceea ce crede ea; pur și simplu facem distincția între persoană și opiniile și actele sale. Este ceea ce Isus a practicat în interacțiunile Sale cu alți oameni. Îndreptarea spre ceilalți doar pentru a le dovedi că avem dreptate nu favorizează o relație de încredere. Contează modul în care vorbim unii cu alții. Dacă vrem să reușim să câștigăm o altă persoană, este ușor să ajungem la concluzia că scopul justifică mijloacele. „Dar merită să ne amintim că mijloacele sunt o măsură a caracterului nostru. Atunci când reușim să schimbăm părerea cuiva, nu ar trebui să ne întrebăm doar dacă suntem mândri de ceea ce am realizat. Ar trebui să ne întrebăm, de asemenea, dacă suntem mândri de modul în care am reușit.”[68] În plus, nu luați lucrurile personal dacă ceilalți nu sunt de acord cu dumneavoastră. Unii oameni nu își vor schimba părerea, indiferent de ce spuneți. Cercetările au arătat că simpla enumerare a contraargumentelor la o ipoteză promovată nu îi determină pe oameni să se răzgândească.[69] Adesea, modul în care comunicăm este mult mai important decât ceea ce îi spunem celeilalte persoane. Așadar, păstrați-vă calmul și rămâneți prietenoși.
  2. Ascultați, nu predicați. La fel ca orice altă persoană care are convingeri ferme, oamenii care cred în teoriile conspiraționiste nu se vor lăsa influențați de cei care își bat joc de opiniile lor. Nimeni nu este înclinat să asculte persoanele cinice, sarcastice sau care îi ridiculizează pe ceilalți. Trebuie să învățăm să ascultăm cu atenție și să ne manifestăm respectuos. Capacitatea de a asculta cu atenție este un semn de respect față de cealaltă persoană și este o expresie a grijii noastre.[70] Ea poate deschide ușa inimii noastre, astfel încât să fim mai dispuși să ne ascultăm unii pe alții. Pentru ca acest lucru să reușească, încercați să vă concentrați asupra persoanei la care doriți să ajungeți ‒ nu asupra mitului pe care doriți să îl demontați. În loc să îi țineți o predică, ascultați cu atenție și învățați să puneți întrebări bune, cum ar fi: Cum ați devenit interesat de această teorie? De unde ați luat informațiile? Ați luat în considerare și alte explicații? Încercați să aflați dacă anumite temeri stau la baza interesului pentru anumite teorii conspiraționiste. Încercați să aflați de ce le este teamă și cum cred că această teorie i-ar putea ajuta să facă față sau să răspundă la temerile lor. Temerile sunt motivații puternice și trebuie să fie luate în serios. Întrebările bune pot fi adesea mai convingătoare decât cel mai bun argument.[71] Ori de câte ori este posibil, purtați conversația offline și în persoană.
  3. Verificați sursele. Verificați întotdeauna cu atenție sursele, autenticitatea și credibilitatea acestora. Uitați-vă cine a scris conținutul și cine este citat în el. Sunt aceștia numiți? Au competență și experiență în domeniul respectiv care să confere credibilitate afirmațiilor lor? Într-o perioadă în care înșelătoriile de tip deepfake[72] și faptele false sunt din ce în ce mai răspândite, verificarea atentă a faptelor devine esențială.[73] Sunt menționate și alte puncte de vedere în articol? Fiți atenți la afirmațiile făcute de „persoane din interior”, persoane care postează pe internet sub anonimat sau la oricine citează zvonuri ca fiind fapte. De asemenea, verificați data: vânzătorii de dezinformări postează adesea fotografii sau știri vechi și pretind că sunt noi. În mod similar, verificați afirmațiile extraordinare. În cazul în care citiți un material în care se face o afirmație incredibilă ‒ una care pare prea bună, prea groaznică sau prea ciudată pentru a fi adevărată ‒ verificați dacă a fost raportată în altă parte. Dacă este o știre importantă, alte surse vor confirma detaliile. Fiți precauți cu privire la afirmațiile explozive atunci când acestea sunt făcute pe un singur site web sau de către un singur utilizator de social media.
  4. Verificați contextul. Pe internet și pe rețelele de socializare este acum extrem de ușor să copiezi și să împărtășești informații care ar putea să nu fie greșite în sine, dar care inițial au fost enunțate într-un context specific și au fost legate de un cadru diferit de cel în care sunt folosite acum.[74] Mai mult, în citatele mai lungi, eliminarea unor fraze sau cuvinte poate crea adesea un mesaj foarte diferit de cel intenționat inițial.[75] În astfel de recombinări creative de informații, textul original este scos din context și decontextualizat prin combinarea lui cu contexte noi și diferite. Informațiile care sunt astfel convertite în biți și pixeli devin disponibile pretutindeni și sunt destul de greu de protejat și aproape imposibil de controlat.[76] Încercați să verificați sursa originală care este citată și vedeți dacă citarea denaturează sensul original sau duce chiar la concluzii false.
  5. Fiți atenți la conținutul care face apel la emoții. Dezinformarea și teoriile conspiraționiste exploatează adesea sentimentele de furie, frică sau alte emoții intense. Fiți precauți cu privire la conținutul care prezintă un limbaj puternic emoțional sau care pare menit să îi facă pe ceilalți să se indigneze. De asemenea, fiți atenți la propriul limbaj. Dacă ceva vă întărâtă, așteptați până când emoțiile vi se calmează înainte de a posta din nou sau de a le trimite ceva prietenilor.
  6. Variați consumul de media. Verificarea unei varietăți de surse de știri ‒ inclusiv unele surse principale locale, naționale și internaționale, precum și site-uri de încredere care verifică informațiile[77] ‒ este cea mai bună modalitate de a rămâne informat și de a evita capcanele dezinformării și ale teoriilor conspiraționiste. Nu vă bazați exclusiv pe social media pentru știri.
  7. Fiți atenți să conectați corect punctele. Fiți atenți la teoriile care pornesc de la evenimente mici, care ar putea fi adevărate, și ajung la evenimente globale. Adesea, o amploare globală sau universală le fac mai puțin probabile. Atunci când o teorie conspiraționistă tinde să îmbine faptele și speculațiile fără a face o distincție corectă și adecvată între cele două și fără a atribui grade de probabilitate sau de factualitate, fiți atenți și prudenți. Adesea, sunt conectate evenimente care nu sunt neapărat legate cauzal. Atunci când nicio dovadă solidă nu susține aceste conexiuni, cu excepția acuzației respectivei conspirații sau atunci când dovezile se potrivesc la fel de bine cu alte conexiuni cauzale ‒ sau cu hazardul ‒ probabil teoria conspiraționistă este falsă. Cu siguranță, cu toții trebuie să dobândim o mai mare cultură mediatică, în care să învățăm să facem distincția între sursele de informații în care putem avea încredere și cele nesigure și trebuie să fim conștienți de faptul că rezultatele căutărilor noastre pe Google și Facebook nu reprezintă neapărat „adevărul”; de multe ori este posibil ca acestea să nu reflecte realitatea, ci mai degrabă, într-o mare măsură, preferințele noastre. Fiți conștienți de faptul că minciuna se răspândește mai ușor decât adevărul.
  8. Determinați impactul teoriei conspiraționiste. Căutați să aflați și să înțelegeți impactul pe care teoria conspiraționistă îl are în viața persoanei care crede în ea, precum și asupra celor din jurul ei. Dacă încurajează cinismul, sentimente depreciative, teorii antisemite, paranoia, anxietate și frică referitor la sfârșitul lumii, atunci ceva este în neregulă. Atunci când prin aceste teorii sunt calomniați dușmanii percepuți prin insinuări și acuzații nefondate, acest lucru ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Dacă însușirea unei astfel de teorii favorizează apariția mândriei și îndreptățirii de sine, fiți atenți. Așa cum spune apostolul Pavel, „cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește” (1 Corinteni 8:1, RMNN).

În calitate de creștini, ni se spune să „cercetăm toate lucrurile” și „să păstrăm ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21, RMNN). De asemenea, suntem încurajați să ne „iubim dușmanii” și să „facem bine” (Luca 6:35, NTLR). Acest lucru li se aplică, de asemenea, celor care îmbrățișează opinii diferite. Acest spirit al lui Hristos ar trebui să caracterizeze toate interacțiunile noastre pe măsură ce împărtășim speranța mântuirii lui Hristos și avem încredere în promisiunile lui Dumnezeu, atunci când suntem confruntați cu alte opinii și ne gândim la viitor.

Autor: De Frank M. Hasel, director adjunct Biblical Research Institute

 

[1] Anumite cercetări sugerează faptul că oamenii au tendința de a îmbrățișa teorii conspiraționiste când se confruntă cu situații de criză. Vezi Zaria Gorvett, „What We Can Learn From Conspiracy Theories,”

BBC, 24 mai 2020, https://www.bbc.com/future/article/20200522-

what-we-can-learn-from-conspiracy-theories (accesat la 11 noiembrie 2021).

[2] Michael Butter, The Nature of Conspiracy Theories (Cambridge: Polity, 2021), 6, subliniază faptul că ultimele studii empirice arată că „jumătate din populația SUA și aproape la fel de mulți în statele europene cred cel puțin o teorie conspiraționistă”; vezi și Daniel Jolley, Silvia Mari și Karen M. Douglas, „Consequences of Conspiracy Theories,” in Routledge Handbook of Conspiracy Theories, ed. Michael Butter și Peter Knight (London: Routledge, 2020), 231.

[3] Teoriile conspiraționiste nu sunt noi; ele există de mult timp. Pentru o vedere de ansamblu utilă a istoriei teoriilor conspiraționiste, vezi expunerea din secția 5, „Histories and Regions,” în Butter și Knight, Routledge Handbook, 525–673; secția 6, „What Do Conspiracy Theories Look Like Around the World?,” în Conspiracy Theories and the People Who Believe Them, ed. Joseph E. Uscinski (Oxford: Oxford University Press, 2019), 335–407; și partea a 3-a în Handbook of Conspiracy Theory and Contemporary Religion, ed. Asbjørn Dyrendal, David G. Robertson, and Egil Asprem (Leiden: Brill, 2018), 257–526.

[4] S-a observat că toate ființele umane au trăsături care favorizează aderarea la povești conspiraționiste; vezi Katharina Nocun și Pia Lamberty, Fake Facts: Wie Verschwörungstheorien unser Denken Bestimmen

(Köln: Quadriga, 2020), 32.

[5] Pentru diferențe între cei care propun și cei care se opun teoriilor conspiraționiste, vezi Michael J. Wood și Karen M. Douglas, „Conspiracy Theory Psychology: Individual Differences, Worldviews, and States of Mind,” în Uscinski, 245–256. Vezi și expunerea din Nocun and Lamberty, 9–45.

[6] Josh Pasek, „Don’t Trust the Scientists! Rejecting the Scientific Consensus ‘Conspiracy,’” în Uscinski, 201–213; vezi și Jolley, Mari și Douglas, 236. Se pare că, partial, scepticismul din anumite cercuri creștine are legătură cu perspectiva științifică predominantă în domeniul științelor naturale care consideră că originea vieții este explicată prin evoluționism.

[7] În timp ce paranoicii cred că toată lumea îi urmărește, cei care gândesc conspiraționist cred că o mână de oameni puternici și influenți urmărește pe aproape toată lumea. Paranoicii, în general, nu au încredere în ceilalți, pe când conspiraționiștii sunt mai degrabă critici față de sistem (Nocun și Lamberty, 35).

[8] Brian E. Keeley, „The Credulity of Conspiracy Theorists,” în Uscinski, 422.

[9] Pentru o istorie a cercetărilor în domeniul conspirației, vezi expunerea din Michael Butter și Peter Knight, „The History of Conspiracy Theory Research: A Review and Commentary,” în Uscinski, 33–52.

[10] Merriam-Webster, s.v. „conspiracy,” https://www.merriam-webster.com/dictionary/conspiracy (accesat la 10 noiembrie 2021).

[11] Latdict, s.v. „conspiro, conspirare, conspiravi, conspiratus,” https://

latin-dictionary.net/definition/13479/conspiro-conspirare-conspiravi-conspiratus (accesat la 18 noiembrie 2021).

[12]  Online Latin Dictionary, s.v. „conspire,” https://www.online-latin

-dictionary.com/latin-english-dictionary.php?lemma=CONSPIRO100 (accesat la 18 noiembrie 2021).

[13] Butter, 9.

[14] De la proscriși care pun la cale jafuri bancare, la directori de companii care plănuiesc să își inducă în eroare clienții, la mită și scandaluri politice și mușamalizări precum cazul Watergate, există o mulțime de lucruri care se întâmplă în această lume care sunt rezultatul unei conspirații între anumite părți interesate sau al unor planuri secrete ale unor conspiratori puternici (Rob Brotherton, Suspicious Minds: Why We Believe Conspiracy Theories [New York: Bloomsbury Sigma, 2015], 62). Vezi și „How to Spot a Conspiracy Theory When You See One,” The Open University, https://www.open.ac.uk/research/news/how-spot-conspiracy-theory-when-you-see-one

(accesat la 10 noiembrie 2021).

[15] Nocun și Lamberty, 44.

[16] Ibidem, 45.

[17] Timothy R. Tangherlini, „An AI Tool Can Distinguish Between a Conspiracy Theory and a True Conspiracy—It Comes Down to How Easily the Story Falls Apart,” The Conversation, 13 noiembrie 2020, https://theconversation.com/an-ai-tool-can-distinguish-between-aconspiracy-theory-and-a-true-conspiracy-it-comes-down-to-howeasily-the-story-falls-apart-146282 (accesat la 10 noiembrie 2021).

[18] Butter, 19–20. Vezi și Michael Shermer, „The Conspiracy Theory Detector,” Scientific American, 1 decembrie 2021, https://

www.scientificamerican.com/article/the-conspiracy-theory-director/ (accesat la 10 noiembrie 2021). Potrivit unui grup de cercetători de la UCLA și Universitatea din California, Berkeley, chiar și cea mai complicate teorie conspiraționistă are o structură anume care este mai puțin complex decât lucrurile care se întâmplă cu adevărat. Aceasta este un lucru diferit de scandalurile din viața reală, care se descoperă pe măsură ce noi dovezi ies la iveală. Vezi Timothy R. Tangherlini et al., „An Automated Pipeline for the Discovery of Conspiracy and Conspiracy Theory Narrative Frameworks: Bridgegate, Pizzagate, and Storytelling on the Web,” PLOS ONE 15,

  1. 6 (2020), https://doi.org/10.1371/journal.pone.0233879 (accesat la 10 noiembrie 2021).

[19] Butter, 20.

[20] Ibidem, 23.

[21] Citat în „How to Spot a Conspiracy Theory When You See One,” The Open University. Vezi și Karl Popper, The Open Society and its Enemies, vol. 2, The High Tide of Prophecy: Hegel, Marx, and the Aftermath, 4th ed. (London: Routledge, 1962), 93–95, citat în Butter, 21–22.

[22] Butter, 10. Vezi și „How to Spot a Conspiracy Theory When You See One,” The Open University, unde sunt enumerate elemente suplimentare referitoare la teoriile conspiraționiste, cum ar fi împărțirea lumii între buni și răi și grupuri și persoane percepute ca țapi ispășitori.

[23] Despre relația complexă dintre teoriile conspiraționiste și religie, vezi Asbjørn Dyrendal, „Conspiracy Theory and Religion,” în Butter and Knight, Routledge Handbook, 371–383; Brian L. Keeley, „Is Belief in Providence the Same as a Belief in Conspiracy?,” în Dyrendal, Robertson și Asprem, 70–86; și Michael Wood și Karen Douglas, „Are Conspiracy Theories a Surrogate for God?,” în Dyrendal, Robertson și Asprem, 87–105.

[24] Vezi, de exemplu, Iov 1:6–12; Efes. 2:2; 6:10; Col. 1:16; Evrei 8:2; 9:11; Apoc. 12:3–4, 7–17; 13:7, 14–17.

[25] Pentru o expunere recentă referitoare la această diferență importantă și implicațiile acesteia în interpretarea biblică, vezi Frank M. Hasel, „Recent Trends in Methods of Biblical Interpretation,” în Biblical Hermeneutics:

An Adventist Approach, ed. Frank M. Hasel (Silver Spring, MD: Biblical Research Institute/Review and Herald Academic, 2020), 405–461.

[26] Vezi Brian L. Keeley, „The Credulity of Conspiracy Theories: Conspiratorial, Scientific, and Religious Explanations Compared,” în Butter and Knight, Routledge Handbook, 426–428.

[27] Potrivit lui Butter, 32, teoriile conspiraționiste au în centru lupta dintre bine și rău.

[28] Vezi și următoarele pasaje biblice în care cuvântul „conspirație” apare în traducerea NKJV: 2 Sam. 15:12; 2 Regi 12:20; 14:19; 15:15, 30; 17:4; 2 Cron. 25:27; Isaia 8:12; Ier. 11:9; Ezec. 22:25; Faptele ap. 23:13.

[29] Butter, 23.

[30] John Calvin, Institutes of the Christian Religion, trans. Ford Lewis Battles (Westminster: John Knox Press, 1960), III.xxiii.7, 955–956. Luther a avut o înțelegere similară referitoare la predestinare, deși nu atât de pronunțată precum Calvin. Despre Luther și perspectiva sa, vezi Harry J. McSorley, Luthers Lehre vom unfreien Willen (Munich: Max Hueber Verlag, 1967).

[31] Calvin însuși admite că „gradul în care se întâmplă acest lucru este într-adevăr îngrozitor” (III. xxiii.7, 955–956) deoarece favorizează o gândire fatalistă. Vezi și Calvin, III.xx.17.

[32] Regăsim acest aspect în special în cărțile referitoare la sfârșitul lumii, Daniel și Apocalipsa.

[33] Biblia recunoaște existența păcatelor accidentale – și anume, păcate care nu au fost planificate sau intenționate (vezi Num. 35:11, 15; Iosua 20:3, 9). Raportează și incidente în care anumite persoane s-au deghizat și au suferit consecințele neașteptate și accidentale ale unor acte neintenționate, cum ar fi rănirea regelui Iosia, care era deghizat, de o săgeată mortală în 2 Cronici 35:22–24, care a dus la moartea acestuia.

[34] În Ioan 8:44 Satana este numit tatăl minciunilor.

[35] Biblia ne învață foarte clar că nu știm ceasul și ora venirii Lui (Fapte 1,7) și nu știm când va reveni mirele Isus (Matei 25:13). Prin urmare, ni se cere să fim treji și atenți.

[36] Următoarea listă nu este exhaustivă, ci mai degrabă intenționează să ofere o perspectivă asupra motivelor pentru care teoriile conspiraționiste atrag anumite persoane. A se vedea, de asemenea, expunerea din Joe Forrest, „Why Your Christian Friends and Family Members Are So Easily Fooled by Conspiracy Theories,” Instrument of Mercy (blog), 7 mai 2020, https://instrumentofmercy.com/2020/05/07/why-your-christian-friends-and-family

-members-are-so-easily-fooled-by-conspiracy-theories/ (accesat la 11 noiembrie 2021).

[37] Vezi Philipp E. Dow, Virtuous Minds: Intellectual Character Development (Downers Grove, IL: InterVarsity, 2013), care menționează următoarele caracteristici importante ale căutării noastre după adevăr; curaj intellectual, grijă, tenacitate, obiectivism, curiozitate, onestitate și umilință.

[38] Jolley, Mari și Douglas, 231.

[39] Nocun și Lamberty, 31.

[40] La fel și Forrest.

[41] Nocun și Lambert, 53-55.

[42] Citat în Forrest.

[43] Ibidem.

[44] Simona Stano, „The Internet and the Spread of Conspiracy Content,” în Butter și Knight, Routledge Handbook, 483.

[45] Joseph E. Uscinski, Darin DeWitt și Matthew D. Atkinson, „A Web of Conspiracy? Internet and Conspiracy Theory,” în Dyrendal, Robertson și Asprem, 106.

[46] Ibidem, 111, subliniază ideea că internetul întărește perspectivele conspiraționiste în acei oameni care sunt deja înclinați să le creadă.

[47] Ibidem, 111. Nocun și Lamberty, 127, consideră că internetul a schimbat câțiva parametri de bază, iar oamenii nu mai depind de mass media clasică atunci când vor să ajungă cu gândurile lor la un număr mare de persoane.

[48] Aceasta este concluzia lui Tom Nichols, The Death of Expertise: The Campaign Against Established Knowledge and Why it Matters (Oxford: Oxford University Press, 2017), 105–133.

[49] Ibidem, 5.

[50] Prezentarea de informații greșite este o răspândire neintenționată a informațiilor false; dezinformarea este o răspândire intenționată a informațiilor false.

[51] Vezi Yochai Benkler, Robert Faris, și Hal Roberts, Network Propaganda: Manipulation, Disinformation, and Radicalization in American Politics (New York: Oxford University Press, 2018); și Petter Törnberg, „Echo Chambers and Viral Misinformation: Modeling Fake News as Complex Contagion,” PLOS ONE 13, no. 9 (2018): 1–21,

https://doi.org/10.1371/journal.pone.0203958 (accesat la 10 noiembrie 2021), citat în https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2021.646394/full#B4 (accesat la 10 noiembrie 2021).

[52] Butter, 122.

[53] Ibidem, 129.

[54] Darin Dewitt, Matthew D. Atkinson, și Drew Wegner, „How Conspiracy Theories Spread,” în Butter and Knight, Routledge Handbook, 324. Vezi și expunerea din Nichols. În anumite cazuri, mass media convențională poate fi parte din problemă, din cauza prejudecăților ideologice ale unor jurnaliști care nu mai pot fi considerare de încredere, ca venind din partea unor furnizori de informație imparțiali.

[55] Butter, 1, 28. În mod similar, vezi Nocun și Lamberty, 95.

[56] Termenul „infodemie” a fost folosit de directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care avertiza încă de la Conferința de Securitate de la Munchen din februarie 2020 că teoriile conspiraționiste despre Covid-19 s-au răspândit la fel de repede ca și virusul; vezi editorialul „The COVID-19 Infodemic,” The Lancet: Infectious Diseases 20, no. 8 (august 2020), https://doi.org/10.1016/S1473-3099(20)30565-X (accessat la 3 decembrie 2021).

[57] Butter, 128. Vezi și Nichols, passim.

[58] Nichols, 10–11, 24.

[59] Butter, 143–144.

[60] Ibidem, 144.

[61] Ibidem, 127.

[62] DeWitt, Atkinson și Wegner, 324. Potrivit unui studiu MIT, răspândirea informațiilor false pe internet se realizează  cu 70% mai ușor și cu mai mult succes decât informația adevărată. Adevărului îi ia de șase ori mai mult să ajungă la 1500 de persoane, a descoperit studiul MIT (VEZI Giuliano da Empoli, „Wut + Algorithmus = Chaos,”

Interviu luat de Oliver Gehrs, Fluter, 15 decembrie 2020, https://www.fluter.de/algorithmus-populismus-l%C3%BCgen-interview [accesat la 3 decembrie 2021]). Referitor la caracterul tendențios al rezultatelor obținute în cazul unei căutări pe Youtube, vezi raportul din Nocun și Lamberty, 140–143.

[63] Butter, 130. Vezi și Giovanni Luca Ciampaglia and Filippo Menczer, „Biases Make People Vulnerable to Misinformation Spread by Social Media,” Scientific American, 21 iunie 2018, reprintare din The Conversation, https://www.scientificamerican.com/article/biases-make-people-vulnerable-to-misinformation-spread-by -social-media/ (accesat la 29 noiembrie 2021).

[64] Butter, 131.

[65] Ibidem, 150.

[66] Ibidem, 130.

[67] În cazul punctelor de mai jos, urmăm sugestiile Associated Press, „How to Talk to Believers of COVID-19 Conspiracy Theories,” 6 aprilie 2021, https://apnews.com/article/how-to-talk-to-believers-covid-19-conspiracy-theories-fc2a0c3e9d6816629da61d9bc3f317e5 (accesat la 10 noiembrie 2021) și informațiile oferite de Uniunea Europeană în „Identifying Conspiracy Theories,” European Commission, https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/coronavirus-responsefighting-disinformation/identifying-conspiracy-theories_en (accesat la 10 noiembrie 2021).

[68] Adam Grant, Think Again: The Power of Knowing What You Don’t Know (New York, NY: Viking, 2021), 160.

[69] Nocun și Lamberty, 62.

[70] Grant, 159. În mod similar, Dow, 52, care subliniază că „foarte puțini lucruri le dau oamenilor un sentiment mai mare al propriei lor valori și în calitate de indivizi decât faptul de a fi auziți cu adevărat. Faptul că li se acordă acest tip de atenție le spune că opiniile lor sunt importante și, prin urmare, și ei. Și nimic nu ne atrage mai mult către o altă persoană decât convingerea că acea persoană ne prețuiește.

[71] Nocun și Lamberty, 283–284.

[72] În cazul înșelătoriilor de tip deepfake, prin tehnici sofisticate de învățare automată și de inteligență artificială o persoană dintr-o imagine existentă sau un videoclip existent este înlocuită cu imaginea unei alte persoane. Acest lucru a atras atenția la scară largă din cauză că sunt utilizate într-o manieră manipulative în pornografie, știri false, farse și fraude financiare.

[73] Verificarea faptelor ar trebui să se facă prin instituții și site-uri certificate de International Fact Checking

Network. Vezi „International Fact Checking Network (IFCN) Codes and Principles,” Fighting Disinformation, Rand Corporation, https://www.rand.org/research/projects/truth-decay/fighting-disinformation/search/items/international-fact-checking-network-ifcn-codes-and.html (accesat la 30 noiembrie 2021); și „International Fact-Checking Network: Empowering Fact-Checkers Worldwide,” Poynter, https://

www.poynter.org/ifcn/ (accesat la 30 noiembrie 2021). Printre organizațiile credibile se numără dpa-Faktencheck; vezi „dpa-Faktencheck,” Credibility Coalition, https://credibilitycoalition.org/credcatalog/project/dpa-faktencheck/ (accesat la 30 noiembrie 2021), pentru o listă extensive cu numeroase alte organizații din domeniul verificării de informații.

[74] Nocun și Lamberty, 271.

[75] Ibidem, 272.

[76] Joana T. Puntel și Moisés Sbardelotto, „From the Historical Reformation to the ‘Digital Reformation,’” The Ecumenical Review 72, no. 2 (2020): 215.

[77] Vezi nota 73 din studiul de față. În mediul nostru politic și social polarizat, poate fi utilă abordarea unei perspective echilibrate care ia în considerare surse din întregul spectru socio-politic.