Dieta ideală? O găsim în Biblie.

Info Adventist 29 ianuarie 2021

Care este dieta ideală pentru om? Veți fi surprinși ca, în fața unei astfel de întrebări, un om de știință să afirme: „Răspunsul stă scris în Biblie”.[1] Nu vorbim despre o persoană aflată la marginea lumii medical-științifice, căutând vizibilitate media prin folosirea unui slogan, ci vorbim despre un epidemiolog care a petrecut mulți ani studiind relațiile dintre nutriție și boli, în speciali tumori. Este vorba de dr. Franco Berrino, un epidemiolog de renume mondial, fost director al departamentului de Medicină Preventivă și Prognoză Medicală, al Institutului Național al Cancerului din Milano, acolo unde și-a început activitatea în anii 1970, chemat să ocupe acest post de către binecunoscutul oncolog Umberto Veronesi. Totuși, să trecem la problema în cauză.

Ce a vrut Berrino să spună cu această declarație? Surpriza continuă: dieta ideală este menționată în versetul biblic: „Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră” (Geneza 1:29). „Totuși, oamenii de știință și medicii de astăzi, orbiți de noile teorii ale biologiei”, continuă Berrino, „nu dau prea multă importanță cuvintelor Bibliei.”[2]

Acesta este un atac dur împotriva gândirii seculare și științifice nesigure versus înțelepciunea de mii de ani care, dacă este luată în serios, poate să ofere perspective oamenilor, începând cu oamenii de știință; așa cum a făcut și până acum, punând la dispoziție un set de cunoștințe vechi care descoperă, în alegerea unei hrane predominant vegetariene, o concepție privind păstrarea sănătății pentru om.

A fost ideală

Pentru a înțelege mai bine aceste afirmații și a nu cădea în extrema discreditării muncii științifice în general, trebuie să luăm în considerare doar câteva dintre studiile de nutriție desfășurate în ultimele decenii.

Dar întâi, trebuie subliniat că diverse popoare încă din istoria antică au în comun experiența cultivării de cereale, de legume și, în unele cazuri, de semințe diverse. Cerealele integrale, asociate cu leguminoase și zarzavaturi și cu o mână de semințe uleioase, cum ar fi nuci, alune și migdale, și ocazional cu produse animale, pot să ofere de fapt, spune Berrino, „o combinație perfectă de alimente care asigură o cantitate potrivită: de carbohidrați, care ne garantează necesarul de energie zilnică; de proteine, cu toți aminoacizii esențiali necesari reînnoirii structurilor celulare; de grăsimi de calitate, care asigură funcționarea sistemelor biofizice și biochimice complexe pentru păstrarea echilibrului organismului; de fibre nedigerabile, care hrănesc miliarde de microbi din intestinul nostru, contribuind la hrănirea și sănătatea noastră; de vitamine, minerale și o infinitate de factori care, pe de o parte sunt indispensabili bunei desfășurări a reacțiilor chimice vitale și, pe de altă parte, ne protejează de substanțele toxice externe sau produse de propriul metabolism”.[3]

Toate acestea au reprezentat o dietă ideală, care, alături de apă, de păstrarea curăţeniei, a igienei şi a condiţiilor corespunzătoare de viaţă, au oferit oamenilor, de-a lungul istoriei, un plus de sănătate şi longevitate.

Succesul dietei cu carne și produse din carne

Unul dintre factorii care au schimbat scenariul alimentar este introducerea masivă a cărnii în alimentaţia zilnică; o tendință de creștere facilitată de diverși factori socio-economici. Cererea tot mai mare de carne și lapte s-a petrecut după Primul Război Mondial. Pentru a fi mai preciși, după descoperirea pasteurizării, laptele a început să fie distribuit în orașe. Până atunci, în primele decenii ale secolului, extrem de îngrijorător este fenomenul de subnutriție a claselor sociale din mediul rural și al muncitorilor din orașe. Aceste fenomene au dat un puternic impuls consumului de produse animale, care, împreună cu îmbunătățirea condițiilor igienice din locuințe, au contribuit probabil la creșterea nivelului de nutriție a populației și la apărarea organismului uman de boli infecțioase. Mai mult decât atât, carnea a fost mereu un simbol al bunăstării, al privilegiului pe care și-l puteau permite doar clasele mai înstărite, aristocrația și burghezia.

De aceea, accesul la un astfel de aliment era o modalitate de a demonstra ieșirea din sărăcie. Din păcate, radicalizarea acestei tendințe a mers mână în mână cu creșterea profiturilor companiilor de alimente, care a dus la dezechilibre în obiceiurile alimentare ale populației.

Şi aşa exista, totuşi, un potențial enorm în tradiția alimentară veche de secole, alcătuită din bogăția și varietatea de alimente care, chiar și astăzi, ar putea să satisfacă nevoile psihologice și nutriționale ale oamenilor. Aceste tradiții, împreună cu dragostea pentru gust și arome, ar fi putut să evite problemele serioase de sănătate și mediu cu care ne confruntăm chiar şi în prezent.

Degradarea alimentelor

În timpul secolului al XX-lea, în lumea occidentală modernă, am fost martorii unei îndepărtări lente, dar implacabile de tradițiile alimentare în favoarea alimentelor care erau consumate ocazional.

Este vorba nu doar de carne și de produse lactate, ci și de alimente noi, cum ar fi făina rafinată (neexistentă până în secolul trecut), de tip 000, care este păstrată timp îndelungat în silozuri, în timp ce făina integrală nu este potrivită pentru depozite mari și păstrare îndelungată de către marii producători. Ca să nu mai menționăm invazia rapidă a zaharului rafinat, aproape necunoscut până la începutul secolului al XX-lea. Între timp, uleiurile, folosite pentru asezonarea mâncării, au început să fie tot mai mult înlocuite cu produse rafinate, obținute prin extragere chimică din fructe și semințe oleaginoase; alte grăsimi nici nu există în natură, cum ar fi cele folosite în margarine.

Răspândirea masivă a acestor alimente a avut urmări nu doar în țările occidentale, ci, în deceniile recente, și în Orientul Îndepărtat, cum ar fi China și India. Aceste repercusiuni sunt reprezentate prin dezvoltarea unor boli specifice țărilor bogate: obezitate, hipertensiune arterială, infarct miocardic, diabet, constipație, arterioscleroză, osteoporoză, hipertrofie prostatică, demență senilă și multe cancere, în special de colon, de sân și de prostată.

Trei ingrediente-capcană

Dezvoltarea industriei alimentare este cea care produce cele mai profunde schimbări în obiceiurile noastre alimentare. Dorința de profit, creșterea economică, cu orice preț, competiția și publicitatea au creat condițiile îndreptării alegerilor noastre spre produse alimentare care sunt diferite de originile lor nutriționale și organoleptice.

Există trei ingrediente-cheie folosite în industria alimentară: grăsimile, zahărul și sarea. Michael Moss, jurnalist american, câștigător al premiului Pulitzer, a făcut o anchetă publicată într-o carte: Salt, Sugar, Fat (Sarea, zahărul și grăsimea). Conform acestui autor, aceste trei ingrediente fac alegerile consumatorului mai inconștiente și mai susceptibile manipulării marketingului.

În practică, producătorii doresc ca cei care gustă un produs să atingă așa-numitul „punct de beatitudine”, în care alimentul se transformă într-un adevărat drog.

Zahărul, în special zahărul rafinat sau alb, poate să aibă efecte mai rele ca și cocaina, cel puțin la nivelul dependenței. Semnalul de alarmă a fost lansat nu cu mult în urmă de publicația British Journal of Sports Medicine[4], care a publicat o recenzie, în care a fost subliniat faptul că zahărul rafinat ar induce efecte psiho-active – abuzul, dorințele impulsive – superpozabile, dacă nu chiar superioare, cu alte substanțe care produc dependență.

Cele trei elemente-cheie indicate în cartea lui Moss, pe lângă efectele psihologice asupra papilelor gustative, au și alte proprietăți: consistență ideală, perisabilitate scăzută (astfel că produsele pot fi păstrate mult timp), aromă irezistibilă, aspect atrăgător și abilitatea de „a ascunde” orice miros specific. Însă, efectele dependenței nu afectează doar cerul gurii. Există o descărcare de emoții și stări, datorată conexiunilor directe cu centrii nervoși ai plăcerii.

De fapt, ca în toate ramurile de producere a bunurilor de consum, sfera emoțională este folosită ca pârghie în realizarea unui produs cât mai vandabil. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Este studiată inclusiv presiunea pe care trebuie să o exercite maxilarul pentru a zdrobi un chips de cartof. Motivul este lesne de înțeles: consumând un produs care se înghite repede, ai percepția că mănânci ceva care nu te va îngrășa.

În sfârșit, multe companii din domeniu folosesc rezonanțele magnetice ale creierului pentru a studia reacția neurologică la anumite alimente, în special la zahăr. Astfel, au descoperit un lucru foarte interesat: creierul se activează la consumul de zahăr, așa cum o face la consumul de heroină sau cocaină.

Un alt element de urmărit este conținutul de sodiu, așa-numita sare de bucătărie, al cărei consum zilnic mediu este în Europa de două ori mai mare (10 gr.) în comparație cu o medie de 5 gr., cât este recomandat de către OMS, care indică micșorarea acestei cantități. Consumul de sare rafinată favorizează creșterea tensiunii arteriale și, ca urmare, riscul de boli ale vaselor de sânge, ale inimii și ale rinichilor, tumori la stomac și, probabil, osteoporoză, în special la persoanele cu risc.

Dar reducerea cu 10% a consumului de sare ar fi suficientă ca să producă rezultate încurajatoare pentru sănătatea publică. Această descoperire a fost făcută în 2017 de un grup de experți de la Universitatea Tufts din Boston, coordonat de Dariush Moffazarian, care a publicat rezultatele în British Medical Journal[5]. Cercetătorii au preluat date despre cheltuielile pentru sănătate din 183 țări începând cu anul 2010, le-au asociat cu cele legate de incidența sau decesul în cazul afecțiunilor cauzate de creșterea tensiunii, pentru care excesul de sare poartă responsabilitatea de top. Rezultatul? Scăderea cu 10% a consumului de sare ar duce la reducerea de ordinul miilor a deceselor și dizabilităților și la o economie considerabilă de fonduri, în comparație cu rezultatele oricărei alte măsuri.

Ce putem să spunem despre grăsimi? Excesul de grăsimi saturate (din alimente de origine animală, cum ar fi carnea, laptele și brânzeturile, din gustările dulci sau sărate) este dăunător şi creşte riscul de infarct şi de accident vascular cerebral. Acest pericol poate fi prevenit prin consumul echilibrat de grăsimi nesaturate prezente, de exemplu, în ulei de măsline extravirgin. Acestea scad colesterolul și riscul cardiovascular.

Este ușor de ghicit acum motivul pentru care sunt fabricate atât de multe alimente nesănătoase: costă puțin și se vând în cantități mari. Sunt folosite ingrediente de slabă calitate, care nu au o aromă specifică. Astfel că aceste trei ingrediente-cheie – zahărul, sarea și grăsimile – intervin ca să cosmetizeze și să ascundă realitatea printr-un gust plăcut și apetisant.

Cu toate acestea, rezultatul final este dramatic: doar obezitatea afectează 672 milioane de persoane în toată lumea (aproximativ 1 din 8 locuitori)[6], cu toate bolile adiacente menționate mai sus.

Să ne întoarcem la origini, dar cu înțelepciune

Haideți să revenim la declarația inițială: îndrumările privind dieta ideală pentru oameni erau cunoscute încă de la începutul lumii?

Este ideală dieta bazată pe zarzavaturi, cereale integrale, semințe, leguminoase și fructe?

World Cancer Research Found analizează periodic cercetările efectuate în oncologie și sectorul alimentar, raportând concluziile într-o serie de recomandări folositoare în prevenirea tumorilor, și nu doar a lor, începând cu alimentația și activitatea fizică. Printre numeroasele cercetări științifice care confirmă rolul protector al dietelor vegetariene, instrucțiunile WCRF reprezintă cu siguranță un punct de referință important.

În cel mai recent raport, cel din 2018[7], la punctul nr.4 există o recomandare:

Mâncați în fiecare zi cel puțin 30 gr de fibre și cel puțin 400 gr de fructe și legume.”

Una dintre Recomandările privind prevenirea cancerului este să faceți din consumul de cereale integrale, zarzavaturi, fructe și leguminoase, cum ar fi fasolea și lintea, o parte importantă a dietei obișnuite de zi cu zi. Există dovezi că prin consumul de cereale integrale, fibre, legume și fructe este activată apărarea împotriva anumitor cancere, ca și împotriva creșterii în greutate, a supraponderabilității și obezității.

Deși sunt limitatele dovezile care fac legătura între diverse tipuri de cancer și consumul de legume sau fructe fără conținut de amidon, atât modelul de asociere și cât și direcția efectelor sunt demne de luat în seamă. În general, sunt mai convingătoare dovezile privind un efect protectiv, consumul de legume și/sau fructe fără amidon protejând împotriva unui număr de cancere de tract digestiv superior și al altor tipuri de cancer.

Modelele alimentare care sunt conectate cu un risc mai mic de cancer sunt caracterizate în mod constant de consumul ridicat al acestor alimente.

De asemenea, un act studiu recent clarifică îndoielile privind dieta vegană, adică fără derivate din carne, pentru copii. Articolul, publicat în The Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics[8], demonstrează modul în care, prin consumul de plante din toate grupele (cereale, leguminoase și derivate, fructe uscate și semințe, zarzavaturi, fructe și uleiuri), în cantitățile sugerate pentru diferite grupe de vârstă, este posibilă satisfacerea necesarului tuturor substanțelor hrănitoare, cu excepția vitaminei B12, care este luată sub formă de supliment alimentar.

Concluzii

Sfaturile alimentare din Eden au fost așezate, cu siguranță, într-un context ambiental și spiritual perfect. Cu siguranță că alimentele secolelor trecute nu aveau aceeași calitate ca cele de astăzi. A mânca sănătos nu trebuie să fie rezultatul improvizației, al fanatismului sau al extremismului. Avem nevoie de pregătire și inteligență, legate de cunoștințele științifice. Dar acesta este un drum valabil și posibil.

Pe lângă aceasta, o alimentație vegetariană sănătoasă este una dintre soluțiile de îmbunătățire a calității mediului înconjurător.

La final, există o condiție prealabilă pentru o nouă realitate: adesea consumăm hrană de proastă calitate (junk food), însoțită de alte toxine psihologice și morale care ne fac sufletul „obez”. Redescoperirea unei alimentații mai naturale poate să fie însoțită de o alimentație „spirituală”, pentru o minte limpede și o conștiință trează, abandonând simțămintele și emoțiile negative, resentimentele și furia, atât de dăunătoare sănătății noastre psihologice.

Despre autor: Ennio Battista este sociolog și jurnalist științific

Sursa: Site-ul Diviziunii Intereuropene

[1] F. Berrino, Il cibo dell’uomo, F. Angeli editore, 1999, pag. 5

[2] Ibidem

[3] Ibidem, pag. 7, 8

[4] https://bjsm.bmj.com/content/52/14/910

[5] https://www.bmj.com/content/356/bmj.i6699

[6] https://www.epicentro.iss.it/obesita/2018

[7] https://www.wcrf.org/dietandcancer/recommendations/wholegrains-veg-fruit-beans

[8] https://jandonline.org/article/S2212-2672(18)30943-2/fulltext