În calitate de adventişti, promotori ai libertăţii religioase, să acționăm asemenea lui Isus

Info Adventist 1 iulie 2021

Ce putem să facem pentru a trece peste divergențele culturale și politice?

Într-o zi obișnuită, înainte de pandemie, echipa Asociației pentru Libertate Religioasă a Uniunii de Conferințe a Pacificului de Nord din Statele Unite (NPUC), în paralel cu directorii departamentelor Relații oficiale și libertate religioasă (PARL) de pe întreg teritoriul Diviziunii America Nord, se dedică apărării libertății religioase nu doar a Bisericii și a membrilor ei, ci și a altor oameni, indiferent de confesiunea religioasă.

Însă nu trăim zile obișnuite. În ultimul an, pentru noi toți, viața a fost marcată de izolare, purtarea măștii și numeroase reglementări. Am primit multe reacții îngrijorătoare cu privire la răspunsul guvernului în fața pandemiei. Cum rămâne cu dreptul oamenilor de întrunire și asociere pașnică?

Pandemia a fost foarte instructivă. Ne-a învățat că, deși este o chestiune esențială, libertatea religioasă nu este inviolabilă. Acolo unde autoritățile au elaborat restricții acceptabile pentru serviciile de închinare ale bisericii, asemănătoare celor aplicabile adunărilor laice, nu au fost multe contestări în instanță în care bisericile au avut câștig de cauză. Pe de altă parte, atunci când, în mod inexplicabil, autoritățile au tratat bisericile diferit de alte tipuri de spații în care aveau loc adunări publice, instanțele le-au dat câștig de cauză entităților religioase.

Am abordat această problemă punctuală cu anumite autorități de pe teritoriul nostru, întrucât școlile private au fost supuse unor standarde de redeschidere mai stricte decât școlile publice locale cu o activitate similară. A fost formată o echipă de reacție în probleme de libertate religioasă compusă din echipa din cadrul NPUC, biroul Consilierului general al Conferinței Generale și departamentul PARL al Diviziunii Nord-Americane. Scopul a fost acela de a intra în legătură cu direcțiile locale de sănătate, lideri civili și chiar cu grupul de lucru al guvernatorului pentru Covid-19. Cererea noastră a fost simplă: nu dorim un tratament preferențial, ci unul egal.

Prin susținere asiduă, centrată pe misiune, am fost capabili să redeschidem școlile noastre și alte școli religioase private cu respectarea acelorași reglementări pe care le respectă și școlile publice.

Cu toate acestea, pandemia a consolidat, de asemenea, ideea că libertatea religioasă este un subiect sensibil important. Ea a descoperit – sau poate chiar a subliniat – existenţa unor divizări partizane sau religioase în privinţa revendicărilor cu privire la libertatea religioasă. Indiferent dacă subiectul este redeschiderea bisericilor sau a școlilor noastre sau calitățile vaccinurilor, birourile noastre PARL au fost puse – în mod neintenționat – în situația stranie de a jongla cu diversitatea de opinii din rândul membrilor bisericii și cu nevoile lor.

Există în joc doi factori. În primul rând, totul s-a politizat; absolut totul. Totul a devenit o chestiune partizană, cu două tabere diametral opuse. Luați ca exemplu purtarea măștii. O parte o consideră o măsură elementară de sănătate publică. Pentru ceilalți este o intruziune absurdă asupra libertății individuale.

Pete Ditto, profesor de psihologie în cadrul Universității din California, Irvine, explică[1]: „Ne aflăm în acest spațiu al Statelor Unite în care două părți [politice] pur și simplu se urăsc reciproc, iar acest lucru se reflectă inclusiv în informații. Astfel, nu este doar o chestiune de «nu-mi place de tine», ci una de «nu-mi plac valorile tale», «nu-mi plac faptele tale»”.

Mai interesant este că probleme care în mod normal nu sunt de natură politică, ci sunt provocări cu care se confruntă oricine, devin politice, atunci când susținătorii și oponenții unei cauze le folosesc pe post un paravan. Potrivit lui Ditto, ne aflăm într-o perioadă complet diferită și polarizantă a istoriei. Omenirea, spune el, are „o istorie îndelungată… pe parcursul căreia a demonstrat că un anumit tip de amenințare externă îi unește pe oameni. Putem să ne certăm în mod repetat când miza este mică, însă atunci când apare o amenințare, lucrăm împreună.” Dar el concluzionează pe un ton serios: „Totuși, se pare că acest lucru nu se întâmplă [și de data aceasta]”.

Al doilea factor este eșecul general de a dialoga, de a asculta și de a manifesta politețe față de cei care au păreri opuse. Civilitatea în discurs devine rapid o calitate pe cale de dispariție. Undeva, pe drum, am abandonat civilitatea. Astăzi, oamenii sunt înjosiți, batjocoriți și ridiculizați pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce cred.

În calitate de membri ai familiei adventiste în peisajul libertății religioase marcat de pandemia de Covid-19, cum suntem chemați să tratăm chestiunile aparent profane într-o manieră creștină, asemenea lui Hristos?

Merriam-Webster definește civilitatea ca fiind „politețe și curtoazie în comportament sau vorbire”. Cuvântul provine din latinul civilis, care înseamnă cetățean sau persoană – de unde termenul „civilizație”. Prin însăși originea sa, civilitatea recunoaște demnitatea inerentă a individului, derivând de aici codul fundamental al interacțiunii sociale.

Civilitatea în discurs necesită o smerenie imensă. Nu este doar o recunoaștere a faptului că există o altă perspectivă, ci, mai important, este o recunoaștere că una dintre perspective poate fi greșită. Totuși, ea merge și mai profund. Smerenia ne obligă să-i vedem pe cei cu păreri diametral opuse de ale noastre ca fiind egalii noștri morali și intelectuali.

În epistola către biserica din Efes, Pavel a căutat să înăbușe un conflict politic apărut în sânul bisericii. În pledoaria sa în favoarea civilității în discurs, el scrie: „Așadar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, vă îndemn să umblați într‑un mod vrednic de chemarea la care ați fost chemați: cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‑vă unii pe alții în dragoste și străduindu‑vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii. Este un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați la o singură speranță a chemării voastre, un singur Domn, o singură credință, un singur botez; un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este deasupra tuturor, prin toți și în toți” (Ef. 4:1-6).

În calitate de adventiști, rămânem uniți în promovarea misiunii Evangheliei. Pe măsură ce lumea noastră iese treptat din această pandemie, să ne reamintim că suntem toți copii ai lui Dumnezeu și administratori ai creației Sale și că trebuie să trăim o viață demnă de această chemare.

Autor: Andre Wang este consilierul general al Uniunii de Conferinţe a Pacificului de Nord şi director al departamentului Relaţii oficiale şi libertate religioasă.

Sursa: Adventist Review

[1] https://www.businessinsider.com/why-mask-wearing-politically-divisive-america-psychologists-explain-2020-8