În Peru se înregistrează cel mai mare număr de fosile marine descoperite până în prezent

Info Adventist 12 octombrie 2022

Oameni de știință, lideri și studenți adventiști au participat la a IV-a ediție a Conferinței despre credință și știință.

În ciuda tensiunilor și conflictelor care există uneori între credință și știință, cei care se află de partea credinței biblice nu au renunțat niciodată la întâlnirea și dialogul cu știința. Această idee a fost subliniată în cadrul celei de-a patra conferințe despre credință și știință, care a avut loc în Peru, în perioada 6-10 septembrie 2022. La eveniment au participat cercetători, lideri ai Bisericii Adventiste și tineri studenți din întreaga Americă de Sud.

Ca un cadru pentru o experiență paleontologică, programul a inclus o călătorie de aproximativ 300 de kilometri pornind din orașul Lima, capitala țării, pentru a vizita locurile în care a fost înregistrat cel mai mare număr de fosile marine descoperite până în prezent: Cerro Blanco și Cerro La Bruja din Ocucaje, regiunea Ica.

Când participanții au pus piciorul în Ocucaje, o zonă înconjurată de dealuri modelate de cursul râului Ica în care abundă în vița de vie, mango, smochinele, curmalele și pepenii, s-a iscat o întrebare evidentă: Cum se face că acest loc a devenit cel mai mare cimitir paleontologic din lume? Cum de au ajuns atâtea cetacee [mamifere care trăiesc în apă] fosilizate într-o zonă ca aceasta?

Dovezi paleontologice cu privire la Potop

Roberto Biaggi, specialist în paleontologie cu un master în geologie, a explicat că „aceste specimene au fost îngropate brusc și rapid”. El a adăugat că, în cazul balenelor găsite în Pisco, de exemplu, se observă trei aspecte: „Conservarea excelentă, remarcabilă, toate oasele balenelor sunt articulate perfect, iar sistemul de filtrare-hrănire este bine conservat”.

În mod normal, sistemul de filtrare-hrănire al balenei începe să se descompună la două zile după moartea acesteia. Aceste detalii vorbesc despre realitatea unui eveniment catastrofal brusc, precum Potopul descris în Biblie, au declarat cercetătorii adventiști.

Cercetările geologice confirmă relatarea biblică

O altă direcție importantă de cercetare dezbătută în cadrul întâlnirii despre credință și știință a fost din domeniul geologic, în special cu privire la batolitul de pe coasta peruană, care a fost studiat pe larg în ultimii 30 de ani. Studiul s-a concentrat în mare parte asupra rocilor magmatice, care provin din interiorul Pământului.

Cercetarea constă în observarea și analizarea evoluției magmei din Anzii peruani, pentru care au fost necesari ochii bine pregătiți al cercetătorilor și experților care au studiat rocile care se află între Ica și Juliaca. Pe teritoriul țării lucrează aproximativ 16 oameni de știință din întreaga lume, printre care și trei peruani.

Peru are zăcăminte de argint, cupru, plumb, zinc, aur, fier și antimoniu, printre multe alte minerale. Marea întrebare pentru geologi este: Cum a apărut această diversitate de minerale metalice? A apărut prin procese geologice deosebite, modelate de evenimente tectonice, vulcanice și de mineralizare de-a lungul multor secole?

Rocile din apropierea râului Pisco și a orașului Hualla Grande au născut controverse, deoarece, în mod tradițional, geologii afirmă că aceste roci s-au format lent, pe parcursul a mii și mii de ani.  Cu toate acestea, echipa de cercetători care lucrează în Peru a demonstrat, prin simularea vitezei de răcire a rocilor vulcanice, că acest proces de formare a rocilor a fost mult mai scurt.

Intersecții între credință și știință

Cu privire la semnificația evenimentului din Peru, cercetătorul Ben Clausen a fost întrebat: Este posibil un dialog și să se găsească puncte de consens între un om de știință creștin și unul necreștin? Clausen, doctor în fizică nucleară, și-a împărtășit experiența: „Am găsit multe puncte comune cu om de știință necreștin, care a publicat peste 200 de articole în publicații științifice indexate. Credința și știința nu sunt ireconciliabile.”

Autor: Marco Simons, Diviziunea Sud-Americană, și Adventist Review

Sursa: Adventist Review