Minoritățile religioase, vulnerabile în mijlocul conflictelor

Info Adventist 8 aprilie 2022

Discursul marcat de ură este o armă puternică în a crea realități dăunătoare pentru minoritățile religioase din medii vulnerabile. În mai multe țări, minoritățile religioase sunt ținta atacurilor atât din partea autorităților, cât și din partea unora dintre cetățeni. Creșterea numărului de conflicte la nivel mondial din ultimii ani a privat multe comunități religioase de drepturile fundamentale ale omului, inclusiv de libertatea religioasă sau de credință. Acest lucru este documentat într-un  raport recent al Raportorului special al ONU pentru libertate religioasă sau de credință. Raportul de 22 de pagini este intitulat „Drepturile persoanelor aparținând minorităților religioase sau de credință în situații de conflict sau de instabilitate”.

În anul 2020, un total de 82,4 milioane de persoane au fost strămutate forțat, ceea ce reprezintă mai mult de 1% din populația lumii. Această situație este agravată de criza refugiaților cauzată de războiul din Ucraina.

Raportul subliniază că discursul marcat de ură poate „favoriza un mediu în care discriminarea nu este doar tolerată, ci și aprobată de liderii politici” (p. 5). În situații de conflict, membrii minorităților religioase sunt adesea etichetați drept „străini”, ceea ce îi expune la violențe. Raportul citează mai multe exemple de astfel de comportamente. Un exemplu se referă la războiul din Ucraina: „În regiunile ucrainene Donețk și Luhansk, autoritățile de facto acuză în mod regulat confesiunile creștine «netradiționale», cum ar fi Biserica Sfinților din Zilele din Urmă și Martorii lui Iehova, că sunt spioni pentru Ucraina și pentru «interesele occidentale».”

Discursul marcat de ură este prezent pe rețelele de socializare și chiar și în programele de învățământ, „influențând generațiile viitoare”. În Yemen, liderii din zonele controlate de Houthi schimbă programa școlară pentru a reflecta înțelegerea lor despre islam.

Prin violență, intimidare și o legislație discriminatorie, statele încearcă să limiteze drepturile omului în rândul celor care aparțin minorităților religioase sau să eradicheze aceste comunități. „Se presupune că Myanmar a comis un genocid împotriva grupului etnic rohingya printr-o campanie sistematică de eliminare sau expulzare a comunitățile lor din statul Rakhine, prin violențe generalizate și adesea aleatorii” (p. 6). S-a raportat că, în anul 2021, în Myanmar au fost distruse 34 de biserici creștine și trei lăcașuri de cult islamice într-o perioadă de zece luni.

Convertiri forțate

Raportul prezintă o listă lungă de încălcări ale drepturilor omului cu care s-au confruntat minoritățile religioase în timpul conflictelor. Convertirile forțate sunt una dintre formele de încălcare a drepturilor omului. Scopul convertirilor forțate este ca membrii minorităților religioase să își abandoneze identitatea religioasă și să fie asimilați în cultura principală. „Dovezile sugerează că au avut loc convertiri forțate ale minorităților în Nigeria, Myanmar, Afganistan, Pakistan și Sudan” (p. 7).

Violența sexuală și de gen este o altă formă de opresiune folosită pentru a distruge comunitățile minoritare. Poveștile sfâșietoare ale femeilor yezidi din Irak care au fost agresate sexual și înrobite de soldații ISIL reprezintă un astfel de exemplu, iar situația dificilă a femeilor creștine din nordul Nigeriei este un alt exemplu.

Conflictul, folosit ca scuză pentru încălcarea drepturilor omului

Raportorul special al ONU constată că „mai multe autorități ale statului au invocat situații de conflict sau de instabilitate fie ca justificări convenabile din punct de vedere politic pentru neîndeplinirea obligațiilor în materie de drepturi ale omului, fie pentru a instrumentaliza vulnerabilitatea anumitor comunități în vederea promovării obiectivelor lor politice” (p. 9). Sunt citate tratamentul uigurilor din China și al palestinienilor din Israel, precum și măsurile antiteroriste din Sri Lanka.

Restricțiile impuse de pandemia de COVID-19 au fost, în mai multe cazuri, folosite pentru a justifica restricționarea drepturilor comunităților religioase sau de credință minoritare. În Sri Lanka, India și Myanmar, musulmanii au fost acuzați că au adus virusul în țară sau că au crescut ratele de infectare. În unele zone a avut loc un „corona jihad” pe rețelele de socializare.

Există dovezi că autoritățile din unele țări au acționat în mod activ pentru a împiedica minoritățile religioase să primească ajutor umanitar. Raportul subliniază obligațiile reprezentanților agențiilor umanitare de a acorda atenție credințelor religioase ale comunităților afectate.

Abrogarea legilor împotriva convertirii

Raportul Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă sau de credință se încheie cu recomandări. Prima dintre cele 12 recomandări pentru state este „să promoveze și să protejeze libertatea religioasă sau de credință a minorităților prin abrogarea legilor împotriva convertirii și blasfemiei” (p. 20).

Principala recomandare pentru Organizația Națiunilor Unite și pentru comunitatea donatorilor este să „evite generalizările cu privire la relația dintre religie și conflict” (p. 21). Raportul include și o recomandare pentru reprezentanții societății civile: „Liderii și factorii de influență religioși ar trebui să își folosească autoritatea pentru a promova rezolvarea incluzivă, pașnică și justă a conflictelor și pentru a preveni apariția tensiunilor, în special atunci când acestea apar în numele religiei sau al credinței” (p. 22).

Autor: Tor Tjeransen, Uniunea Norvegiană a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

Sursa: Adventist News Network