Printr-o hotărâre istorică, Curtea Supremă de Justiție a Braziliei susține drepturile păzitorilor Sabatului

Info Adventist 7 decembrie 2020

Decizia cere aranjamente alternative, soluții rezonabile pentru doi membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

de Felipe Lemos, Diviziunea Sud-Americană, și Adventist Review

Pe 26 noiembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a Braziliei a emis o hotărâre în privința drepturilor religioase a doi membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Cu o decizie  de 8-3, forul judecătoresc suprem din Brazilia a decis găsirea unor aranjamente alternative pentru Geismario Silva Dos Santos și, cu decizie de 7-4 a cerut găsirea unor soluții rezonabile în cazul lui Margarete da Silva Mateus Furquim.

Ambele cazuri sunt legate în mod specific de drepturile a doi membri ai bisericii de a păzi sâmbăta, Sabatul biblic al zilei a șaptea – de vineri de la apus, până sâmbătă, la apus – ca zi sfântă de odihnă. Mateus Furquim a fost afectat negativ ca urmare a absențelor repetate de la cursurile de vineri seara. Silva Dos Santos a fost împiedicat de mai multe ori să susțină un examen. Acesta i-ar fi permis să acceadă la o funcție din serviciul public, pentru care era deja calificat. Ambii membri au deschis acțiune în instanță după ce, în mai multe rânduri, le-au fost încălcate drepturile de către entități publice, care au refuzat să le ofere soluții alternative pentru respectarea zilei lor de odihnă. Curtea Supremă a Braziliei a fost de acord să ia în considerare cazurilor lor, după ce Silva Dos Santos și Mateus Furquim au parcurs toate etapele judiciare și apelurile la instanțele ierarhic inferioare.

În cazul lui Silva Dos Santos, Curtea Supremă a decis că „ar trebui să fie posibilă îndeplinirea de activități publice la alte date și ore, față de cele programate, de o persoană care invocă scutirea din motive de conștiință sau de credință religioasă, cu condiția ca aranjamentele să fie rezonabile și să respecte egalitatea tuturor candidaților implicați”. În cazul lui Mateus Furquim, Curtea Supremă a decis că „este posibil ca pentru un serviciu public, chiar și pentru o etapă de probă, să se stabilească criterii alternative de exercitare regulată a îndatoririlor inerente funcțiilor publice, în dreptul funcționarilor publici care invocă scutirea din motive de conștiință sau de credință religioasă, cu condiția ca aranjamentele să fie rezonabile și să nu aducă dereglări în îndeplinirea îndatoririlor implicate”.

Potrivit experților juridici adventiști din America de Sud, decizia din 26 noiembrie poate fi folosită ca jurisprudență în cazuri asemănătoare în fața instanțelor braziliene.

Luigi Braga, directorul pentru Afaceri juridice al Bisericii Adventiste din Diviziunea Sud-americană, a subliniat importanța acestei decizii pentru cei 1,5 milioane de membri ai Bisericii Adventiste din Brazilia, numind-o „istorică”. În timpul unei audieri anterioare în fața Curții Supreme, Braga a evidențiat natura străveche a poruncii Sabatului zilei de odihnă (sâmbătă). „Nicio persoană nu ar trebui privată de drepturile ei religioase”, a declarat Braga în fața Curții.

Cum au votat judecătorii

Voturile Curții Supreme reflectă varietatea de opinii pe acest subiect. Judecătorul José Dias Toffoli a fost împotrivă, argumentând că nu există niciun drept de reprogramare a examenelor pe criteriul credinței religioase. Potrivit lui Dias Toffoli, „dreptul de a crede este și dreptul de a nu crede; de aceea, nu este posibil să se ia în considerare un privilegiu care nu poate fi extins la cei care au altă credință sau, pur și simplu, nu cred”.

De cealaltă parte, judecătorul Luiz Edson Fachin a apărat valabilitatea hotărârii de a acorda soluții alternative, care să garanteze libertatea religioasă. De asemenea, a subliniat că statul are sarcina de a dovedi că diversitatea religioasă este protejată, ceea ce implică, potrivit lui, și libertatea de închinare.

Judecătorul Alexandre de Moraes a declarat că este posibil ca, în armonie cu principiile toleranței religioase și ale normalității, să existe prevederi alternative pentru păzitorii Sabatului. „Se pot stabili date și ore diferite în instituții publice, ținând cont de credința religioasă personală”, a scris în declarația sa. „Chiar dacă instituțiile publice nu trebuie să ia în considerare calendarele religioase, atunci când își stabilesc programul, nu ar fi normal să spunem că, din cauza credinței religioase a unei persoane, aceasta nu poate avea acces sub nicio formă la o funcție publică.”

În aceeași ordine de idei, judecătorul Luís Roberto Barroso a scris că „este posibil ca un candidat să îndeplinească cerinţele de examinare sau alte cerinţe la o dată şi o oră, altele decât cele comunicate oficial, atâta timp cât această solicitare nu creează o sarcină disproporţionată administraţiei publice şi nici nu afectează egalitatea de şanse, adică fiecărui candidat i se acordă oportunităţi similare”.

Şi alţi judecători ai Curţii şi-au exprimat părerile.  Pentru Rosa Weber, hotărârea se referă la protejarea datoriei instituțiilor publice de a oferi ajustările necesare, o obligație care include drepturile păzitorilor Sabatului. Judecătorul Cármen Lúcia Antunes Rocha, care a vorbit după Weber, a subliniat: Constituția nu poate să dea unele drepturi și să ia altele. În acest sens, ea a spus: „Păzitorii Sabatului nu pot fi obiectul unor situații în care să fie obligați să aleagă între respectarea credinței lor și posibilitatea să aplice și să dea examen pentru un post public”. A adăugat: „Statutul este separat de religie, dar ființele umane nu sunt separate de credință”.

Recunoștință

Helio Carnassale, director pentru Relații publice și Libertate religioasă în cadrul Diviziunii Sud-americane, a mulțumit tuturor membrilor bisericii care s-au rugat pentru rezolvarea acestor cazuri. El a numit decizia „o mare victorie prin binecuvântarea lui Dumnezeu”. Carnassale a subliniat că decizia are consecințe extinse.

„Aceasta este mai mult decât o cauză adventistă; este o hotărâre care aduce beneficii oricărei persoane care are o zi religioasă sfântă. Ea întărește convingerea noastră că libertatea religioasă este un drept individual, de care trebuie să se bucure în mod egal orice ființă umană.”

Susa: Adventist Review