Revenirea surprinzătoare a unui muzician

Info Adventist 10 decembrie 2020

Georg Friedrich Händel avea probleme de sănătate. Unii critici considerau că zilele lui bune se încheiaseră.

„Am putea să salvăm omul, însă Händel, muzicianul, este pierdut pentru totdeauna.” Acestea au fost cuvintele solemne ale medicului îngrijorat, atunci când a fost întrebat despre starea de sănătate a pacientului său, mult ovaționatul compozitor baroc Georg Friedrich Händel.

Înainte să se inventeze termenul, Händel era considerat o celebritate a muzicii clasice, cântând pretutindeni în Europa, în fața unor audiențe entuziaste. Născut în Germania, Händel se bucurase de succesul cel mai răsunător în Anglia, al cărei cetățean devenise.

Händel suferise un atac vascular cerebral, care dusese la paralizia mâinii drepte, bolnavă și de reumatism. Nu i s-a putut pune un diagnostic precis, însă era evident că situația muzicianului s-a înrăutățit. Muncise extrem de mult, depășindu-și limitele, în încercarea de  a-și reveni, după câteva recenzii negative asupra operelor sale recente.

Compozițiile lui Händel fuseseră foarte populare de-a lungul anilor, mai ales operele sale cântate în limbile italiană și germană. Dar gusturile publicului s-au schimbat, iar Händel ajunsese să aibă datorii.

În acea perioadă, compozitorii erau obligați adesea să plătească orchestra, cântăreții, costumierii și scenografii. Orice producție nereușită putea să adune datorii tot mai mari. Aceste necazuri, combinate cu problemele de sănătate ale compozitorului, îi făceau pe mulți să creadă că, indiferent de succesele lui anterioare, Händel era pierdut.

O viață închinată muzicii

Muzica era viața lui Händel. În copilărie, tatăl îi interzisese să studieze muzica, pentru că dorea ca fiul său să urmeze dreptul. Însă Georg a făcut rost de un mic clavicord și l-a ascuns în podul casei părintești. Ori de câte ori putea, se furișa la etaj, ca să exerseze în liniște. Mama l-a ajutat pe tânărul muzician ca tatăl să nu-i afle secretul.

Händel se bucurase de un succes uriaș de-a lungul timpului, dar se părea că acum călătoria lui muzicală ajunsese la capăt. A căutat să se trateze în stațiunile balneare Aix-la-Chapelle sau Aachen, unde alimentația cumpătată și apele termale păreau să aibă un efect odihnitor, vindecător asupra stării lui de sănătate.

Într-o după amiază, călugărițele care lucrau în acel loc au auzit o muzică frumoasă venind din capelă. Erau uimite să-l vadă pe pacientul lor, Georg Händel, în fața claviaturii. Curând, muzicianul a părăsit locul acela, plin de recunoștință, și s-a întors la Londra.

Genul muzical în vogă în acea perioadă era „oratoriul”, o compoziție muzicală amplă pentru soliști, cor și orchestră, care ilustrează o acțiune dramatică. Händel s-a orientat rapid, devenind în cele din urmă un maestru al oratoriului.

Guvernul irlandez l-a abordat pe Händel pentru a compune muzica pentru poemele scrise de Charles Jennens despre viața, moartea și învierea lui Isus Hristos. Proiectul a fost conceput cu un scop caritabil, pentru orfani, săraci și cei din închisorilor datornicilor.

Händel a acceptat provocarea și s-a izolat, departe de apropiați, pentru a se putea concentra exclusiv asupra muncii sale. Un servitor îi lăsa mâncarea la ușă, atât de determinat era compozitorul să nu fie deranjat. Händel avea pe atunci puțin peste 50 de ani, dar s-a dedicat proiectului cu o fervoare incredibilă. Complet absorbit și copleșit de puterea, dragostea și sacrificiul manifestate în viața lui Isus Hristos, Händel a vărsat multe lacrimi în timp ce compunea. Atât de intensă a fost munca lui, încât a finalizat oratoriul impresionat de 260 de pagini în 23 de zile, o realizare care îi uimește și astăzi pe toți, dar în special pe muzicieni.

Acest oratoriu emblematic, intitulat „Mesia”, a schimbat curând viața lui Händel și apoi a mii și mii de oameni.

Ca un act de binefacere

Prima audiție a oratoriului „Mesia” a avut loc în Irlanda, la catedrala din Dublin, pe 13 aprilie 1742. Händel a specificat că partea lui din veniturile obținute din interpretarea acestui oratoriu vor fi donate celor din închisori, orfanilor și celor săraci. „Eu însumi am fost foarte bolnav și acum sunt vindecat. Am fost prizonier și acum sunt liber”, a spus faimosul compozitor.

Premiera de la Dublin a fost un mare succes. S-a bucurat de critici deosebit de laudative. De asemenea, a avut un impact caritabil uriaș, 142 de datornici au fost eliberați din închisoare, fiindu-le plătite datoriile. A fost multă bucurie printre familiile sărace din Dublin în acele zile.

În mod straniu, când oratoriul „Mesia” a fost prezentat audiențelor elitiste din Londra, reacția a fost diferită. Unii critici au fost nemulțumiți că o temă religioasă a fost prezentată pe scena unei opere. Chiar și așa, impactul emoțional al oratoriului nu a putut fi trecut cu vederea. Tradiția spune că, atunci când  corul și orchestra a cântat corul „Aleluia” din oratoriu, regele George II s-a ridicat în semn de respect și admirație. De atunci, a devenit un obicei ca audiența să procedeze la fel.

Avântul capodoperei lui Händel s-a mai domolit și, pentru o vreme, părea că oratoriul intră într-un con de umbră. Însă „Mesia” era încă menit să aibă un impact puternic.

În acea perioadă, la Londra, viața femeilor nevoiașe, a mamelor singure și a orfanilor era sumbră. Lepădați de societate, erau adesea părăsiți, lăsați să supraviețuiască pe străzi. O organizație caritabilă pentru copii de avangardă, Spitalul Foundling, și-a propus să se ocupe de situația acestor orfani și femei nevoiașe. Eforturile lor au atras atenția filantropului Thomas Coram, a pictorului William Hogarth și a compozitorului Händel. Preocupările și acțiunile care au urmat oferă un model despre cum pot pot avea artele un impact durabil asupra comunității.

Hogarth a strâns câțiva colegi artiști și a înființat prima galerie publică a Angliei în cadrul Spitalului Hospital. Händel a donat o orgă și apreciatul său oratoriu „Mesia” a fost din nou prezentat publicului englez, însoțit de o strângere de fonduri pentru spitalul Foundling. Concertul a avut loc la spital, iar publicul a fost cucerit de măreția oratoriului. În contextul unui  spital pentru orfani și al realității că speranța lumii sunt copiii, impactul a fost de două ori mai puternic. Acest concert caritabil a devenit o tradiție anuală mult așteptată și iubită.

Au fost strânse sume importante de bani pentru a veni în sprijinul spitalului Foundling, în efortul de a sprijini femeile nevoiaşe și orfanii. Vestea că se oferă ajutor s-a răspândit repede. Parcă peste noapte, mii de femei au aflat și au venit la porțile spitalului să caute adăpost. Concertele caritabile cu oratoriul „Mesia” au continuat douăzeci de ani. Mii de femei și copii abandonați au primit speranță și au fost ajutați.

În ciuda triumfurilor sale, Händel a avut și lipsurile lui. Cariera lui a fost lungă, cu suișuri și coborâșuri, cu succese și eșecuri financiare. S-a luptat cu tendința de a mânca în exces. Era cunoscut faptul că era un regizor muzical care uneori putea fi impulsiv, însă, dincolo de toate acestea, a strălucit geniul său muzical.

Compozițiile, operele și oratoriile lui i-au adus faimă și bogăție, însă a avut o inimă generoasă. Pe lângă concertele caritabile care au influențat puternic un număr mare de oameni, Händel a înființat o organizație caritabilă care să ajute pe muzicienii bolnavi și familiile lor.

Pe lângă alte probleme de sănătate, vederea lui Händel a fost grav afectată în urma unui accident de trăsură. În 1752, mult aclamatul muzician a devenit total orb. A murit șapte ani mai târziu, la vârsta de 74 ani, și a fost îngropat la Londra, în Westminster Abbey.

Atât de stimat și de iubit a fost Händel, că la înmormântarea sa au participat 3.000 de persoane. Titanii muzicii clasice, Johann Sebastian Bach și Ludwig van Beethoven, l-au recunoscut ca pe un mare  compozitor.

Oratoriul „Mesia”, care l-a mișcat până la lacrimi când i-a compus muzica, a fost capodopera emblematică a lui Händel, care s-a constituit ca un mesaj muzical peste veacuri despre puterea și harul lui Hristos.

De fiecare dată când o orchestră simfonică care interpretează „Mesia” se avântă, alături de cor, într-un triumfător și emoționant „Aleluia”, ascultătorii sunt din nou uimiți de maiestatea lui Mesia. Este un memento plin de bucurie al darului mântuirii prin Isus Hristos.

Despre autor: Ed Guthero este director de creație și grafician de renume

Sursa: Adventist Review