Sabatul: Cum ar trebui să-l privești ca adventist de ziua a șaptea

Info Adventist 29 octombrie 2021

Cu toții a trebuit să le explicăm altora ce este Sabatul. După ce am dat detalii și am vorbit despre binecuvântările și frumusețea acestei zile, multora le-a fost adresată următoarea întrebare: „Nu este pur și simplu o zi liberă?” Desigur, noi știm că Sabatul este mai mult decât o zi în care nu mergem la serviciu, dar toți am ajuns să credem că Sabatul este ca o saltea gonflabilă pe care aterizăm după o săptămână agitată. Așadar, cum putem să corectăm această percepție? Răspunsul este: prin practică. Cel mai recent episod InDepth al Adventist News Network, moderat de Jennifer Stymiest și de moderatorul invitat Morgan Kochenhower, l-a avut în studio pe Frank Hasel, director adjunct al Biblical Research Institute [Institutul de Cercetări Biblice], alături de care au explorat modul în care ne pregătim pentru Sabat.

În lumea occidentală pregătirea pentru Sabat înseamnă adesea o goană nebună la sfârșitul zilei de lucru, vinerea, într-o cursă contracronometru cu apusul soarelui. În loc să intrăm în odihna Sabatului din cursul săptămânii, pregătindu-ne din punct de vedere emoțional, spiritual și mintal, vinerea, ne prăbușim. Suntem atât de epuizați după o săptămână în care am pus pe primul loc serviciul, familia, prietenii, conflictele interne și copiii (cei care îi au), încât nu mai avem deloc energie să ne bucurăm pe deplin în această zi sfântă. Ca urmare, încercăm să integrăm în ea tot ce nu am putut să facem în celelalte zile ale săptămânii: rugăciune, meditație, studiu biblic, timp cu familia și prietenii etc. În final, parcurgem orele Sabatului, percepându-l ca pe o ocazie specială de manifestare a creștinismului, ascultând cântece pe care le ascultăm doar sâmbăta și îmbrăcând haine pe care le aveam doar pentru acest ritual săptămânal. În timp ce ne „târâm” în Sabat, după o săptămână de secetă spirituală, înghițim cantități însemnate de „lucruri sfinte” într-o singură zi, declanșând o ploaie torențială care nu va uda niciodată cu adevărat rădăcina nevoilor noastre.

Kochenhower merge mai departe și explică cum ne trăim viața, parcurgând un ciclu de stres și tensiune, ciclu din care lumea a început să se trezească. Atleți importanți, precum Simone Biles și Naomi Osaka, se confruntă cu epuizarea, care vine ca urmare a unei munci constante și a presiunii de a avea performanță. Chiar și încercările noastre de a face ca Sabatul „să lucreze” în favoarea noastră – alegând o zi, hotărând cum să ne odihnim sau încercând „să găsim timp” pentru Sabat – dezvăluie principalul motiv pentru care Sabatul „meșterit” astfel și pe care lumea încearcă să-l creeze, să fie atât de nesatisfăcător: egoismul. Aceasta este capcana în care, în mod inconștient, am căzut noi toți, păcătoșii. Toți ne-am făcut vinovați dorind ca Sabatul să respecte programul nostru, timpul nostru, dorințele noastre. Transformând Sabatul în ceea ce am vrut noi să fie, am îndepărtat sfințenia care îl făcea atât de puternic. Îndepărtându-L pe Dumnezeu din structura Sabatului, alegând o zi mai „convenabilă” și decizând ce se poate face în ea, spunem, fără să ne dăm seama, că noi suntem cei care facem Sabatul sfânt și că acesta trebuie să respecte un ideal al consumerismului în închinare.

Dar dacă am întrerupe ciclul? Ce ar fi dacă, în loc să începem Sabatul cu un pahar gol, așteptând ca acesta să fie umplut, am veni deja umpluți de o închinare plină de voioșie? Hasel sugerează că pregătirea pentru Sabat ar trebui să aibă loc de-a lungul întregii săptămâni: „Planificați-vă săptămâna ca să vă pregătiți pentru Sabat, astfel încât, la finalul ei, Sabatul să fie coroana, punctul culminat al săptămânii, și nu punctul în care ajungeți extenuați, fără pic de energie pentru a vă bucura de această zi minunată”. „A trăi pentru Hristos” trebuie să influențeze fiecare aspect al vieții noastre. Totuși, este necesar să ținem seama de preocupările și responsabilitățile vieții de zi cu zi. Sabatul este ziua pusă deoparte pentru închinare deplină, o zi când lucrurile acestei lumi se pot subordona bucuriei părtășiei cu Dumnezeu și biserica Sa. Așa cum declară Hasel, „ea nu este o zi de vacanță, este un timp pentru Dumnezeu, un timp pentru vecinul meu, un timp pentru ființele omenești pe care Dumnezeu le-a creat. Astfel, Sabatul ne dă cu adevărat ocazia de a ne reconecta la sursa vieții”.

Schimbarea modului în care începem Sabatul începe cu o schimbare a ideologiei noastre.

„De obicei, noi vorbim despre ținerea Sabatului, dar, de fapt, Sabatul ne ține pe noi.” Hasel continuă spunând că ziua aceasta este cea care ne aduce aminte de harul și darul odihnei care vin de la Dumnezeu. Dacă vom îngădui ca săptămâna să fie îmbibată cu închinare și har, presiunea de a ne susține toată credința într-o singură zi va scădea. Cei care aveți copii, învățați cum să oferiți o varietate de activități și cum să prezentați Sabatul nu ca pe o zi în care distracția se oprește, ci ca pe o zi fericită și așteptată, pusă deoparte pentru motive îndreptățite. Pregătindu-ne pentru Sabat pe tot parcursul săptămânii, ne pregătim, de asemenea, mintea și inima, astfel încât, la sosirea lui nu ne mai luptăm să încetinim viteza ca să intrăm în ziua de odihnă și de închinare, ci ne oprim să ne bucurăm de ceea ce am savurat toată săptămâna. Îngăduiți-I Duhului Sfânt să transforme practica voastră de Sabat! Să înceapă pregătirea pentru Sabatul următor!

Sursa: Adventist News Network