Salvați Școala de Sabat

Info Adventist 29 iunie 2021

Vorbind cu persoane de vârsta mea, constat că niciuna nu este prea interesată de Școala de Sabat și e păcat!

Recent, am urmărit pe YouTube un videoclip intitulat „Why Sabbath School stinks” [„De ce nu ne place Școala de Sabat”]. Așa cum remarca și gazda videoclipului, „Dacă este făcută bine, Școala de Sabat poate să fie cea mai interesantă parte a Sabatului; în caz contrar, poate să fie cea mai plictisitoare.”

Videoclipul a ridicat câteva probleme importante și m-a pus pe gânduri. Dar înainte de a începe, câteva precizări. Nu sugerez că ar trebui să renunțăm la Școala de Sabat. Avem toate instrumentele pentru a o face să funcționeze. Există grupe de copii, tineri și adulți incredibil de revigorante. Totuși, în tranzitarea de la o grupă de vârstă la alta, unii se blochează sau se îndepărtează. Nu toate grupele se confruntă cu probleme și, în multe zone, ele pot constitui o parte sănătoasă și activă a vieții bisericii locale. Nu cred că o discuție despre acest subiect poate să fie completă fără a ne arăta recunoștința față de cei care, adesea fără să primească mulțumiri, se străduiesc ca Școala de Sabat să meargă mai departe: Aduc mulțumiri nenumăraților voluntari, lideri și instructori ai Școlii de Sabat!

Cu toate acestea, există fisuri, așa cum le-am experimentat în propria viață. Pe măsură ce am crescut, această activitate a devenit partea mea preferată a serviciilor de la biserică, până când am plecat de acasă. Actuala mea biserică nu desfășoara Școala de Sabat în maniera tradițională, iar atunci când călătoresc, în urma câtorva experiențe nefericite, încerc să o evit cât pot. Vorbind cu persoane de vârsta mea, constat că niciuna nu este prea interesată de Școala de Sabat și e păcat!

Flora Plummer, directorul care a slujit timpul cel mai îndelungat în cadrul departamentului Școala de Sabat de la Conferința Generală, spunea: „Scopul Școlii de Sabat este de a câștiga suflete”. Câți dintre noi pot să spună că așa stau lucrurile în prezent? Numărul participanților este în scădere.

Lyndelle Peterson, director al departamentului Școala de Sabat și Lucrarea personală, precum și al departamentului Administrarea creștină a vieții, ne-a împărtășit din gândurile ei într-un email trimis către Adventist Record: „Pandemia de Covid a scos la suprafață problema participării la Școala de Sabat cu care ne confruntăm de ceva timp. Bisericile care au avut un program susținut al Școlii de Sabat pre-Covid au descoperit că, în unele cazuri, mutarea în online le-a îmbunătățit experiența. Alte biserici care poate au avut grupe multiple pre-Covid au hotărât, la întoarcere, să se unească în lupta de a-și recâștiga participanții”.

Problemele nu sunt noi. În 1889, Ellen White scria: „Atunci când este bine organizată, Școala de Sabat are o putere extraordinară și este adaptată să facă o lucrare importantă, însă astăzi nu este ceea ce ar putea și ar trebui să fie. Influența care vine din lucrarea Școlii de Sabat ar trebui să îmbunătățească și să crească biserica”.[1]

Peterson a spus: „Viața noastră este mai aglomerată și mai complexă ca niciodată și, în loc să fie un loc al apartenenței, al păcii și al încurajării, Școala noastră de Sabat poate fi resimțită adesea ca o corvoadă, ca ceva care trebuie îndurat”.

„Când Școala de Sabat devine un loc al conexiunii și al comuniunii, suntem mai înclinați să găsim o cale și să ne facem timp să ne implicăm.”

Dacă Școala noastră de Sabat se transformă într-o insulă, ajungem să ne simțim confortabil și pierdem din vedere misiunea. Școala de Sabat poate deveni un loc ostil pentru vizitatori. În această privință mi-a fost utilă instruirea privind formarea grupele mici. Înțelegerea rolului unui instructor – acela de a conduce conversația, de a se asigura că nu există voci dominante, de a oferi oportunități de implicare egale (observați că nu am spus contribuții egale; unii nu doresc să fie forțați să vorbească sau să citească; ei au nevoie doar să se simtă în siguranță pentru a contribui, dacă doresc) – aceste lucruri ajută la găsirea echilibrului. Cineva care nu este „în regulă” (agresiv de dogmatic sau având mereu dreptate) poate să ucidă o Școală de Sabat mai rapid decât ne putem aștepta. Acești oameni îi pot face pe alții să nu mai vină la Școala de Sabat și, de aceea, trebuie stăpâniți cu fermitate.

Potrivit videoclipului amintit la începutul articolului nostru, instructorii ar trebui să fie „cercetători curioși și competenți ai Bibliei”, iar predarea în cadrul Școlii de Sabat este un dar important care trebuie să fie dezvoltat. Dacă instructorul sau liderul poate să creeze și să întrețină o concentrare pe exterior, așteptând vizitatori și încurajând creșterea grupei, Școala de Sabat își va descoperi menirea. Peterson a spus: „Când grupele încep să se gândească la misiune, ele încep să crească”.

Ellen White este de acord: „Școala de Sabat este un câmp misionar; iar în această lucrare importantă ar trebui manifestat un spirit misionar cu mult mai puternic decât a fost manifestat în trecut.”[2]

Acest articol nu poate să „repare” Școala de Sabat, dar poate să inițieze un dialog. Putem să facem planuri, să visăm, să studiem despre grupele de succes și să găsim căi de îmbunătățire a calității acestei părți vitale a vieții bisericii.

Autor: Jarrod Stackelroth, Adventist Record

Sursa: Adventist 29Review

[1] Testimonies on Sabbath-School Work [Mărturii despre lucrarea Școlii de Sabat], pag. 29

[2] Ibidem, pag. 35