Strigătul de luptă, 150 de ani de educație adventistă

Info Adventist 31 martie 2022

Un tânăr văduv cu patru fete mici – în mare parte autodidact, de curând familiarizat cu Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și pacient recent al Western Reform Health Institute (precursorul Sanatoriului Battle Creek) — putea părea un profesor incapabil să lanseze un sistem educațional confesional mondial. Totuși, Goodloe Harper Bell, care a acceptat provocarea în 1867, este considerat primul dintre profesorii angajați de Biserică. În 1872, liderii Bisericii Adventiste au votat să susțină oficial educația adventistă. 

Până la acea dată, adventiștii, în cea mai mare parte a lor, nu au luat în considerare în mod serios educația formală. Unii i s-au opus vehement. Acest detaliu nu neagă faptul că alții au încercat să promoveze sistemul homeschooling [școlarizarea la domiciliu] încă din 1853, prin Martha Byington care preda în Bucks Bridge, New York.

Pedagogul zvelt, îmbrăcat umil, cu barbă lungă, care își începuse cariera de educator într-o școală de țară cu un singur profesor la vârsta de 19 ani, după un stagiu scurt la Oberlin College din Ohio, nu a cerut să îndeplinească această sarcină, chiar dacă nu avea o slujbă. Se pare că a fost implorat de o mână de tineri care doreau să învețe la școală. Willie White a fost cel care, deși nu era dornic să învețe engleza, a ajuns să fie cel care l-a provocat pe Bell să le fie profesor. Astfel, la primul etaj al clădirii editurii Review and Herald, au început meditațiile private. Cu acest început modest, școala lui Bell s-a transformat în Battle Creek College, care avea școală generală și liceu. În 1901, sălile de clasă au fost mutate în Berrien Springs, transformându-se, la început, în Emmanuel Missionary College, iar acum fiind Universitatea Andrews. Școala de nivel primar și secundar s-a extins într-o școală cu 13 clase în Battle Creek, aniversând anul acesta o sută cincizeci de ani de la înființarea sistemului educațional adventist de ziua a șaptea.

Printre primii studenți ai lui Bell s-au numărat doi dintre fii lui James și Ellen White, Willie și Edson. În 1871, mama lor a primit o viziune despre Bell „despre cauza și lucrarea lui Dumnezeu din Battle Creek” (White, Mărturii pentru biserica din Battle Creek, pag. 1). Ea l-a lăudat pe Bell, dar l-a și mustrat. A luat în considerare, de asemenea, așa cum le-a cerut și altora să procedeze, faptul că acesta era nou în credință și căzuse pradă descurajării. L-a îndemnat să revină la entuziasmul de la început. De fapt, White considera că Bell era subapreciat.

Unii dintre primii studenți au devenit mai târziu lideri binecunoscuți ai Bisericii: John Harvey Kellogg, fratele lui, William Keith Kellogg, Homer Aldrich, E. R. Jones, E. C. Loughborough și  J. Byron Sperry.

Educație holistică 

Maniera în care Bell a abordat educația poate fi numită foarte bine o manieră „holistică”, adică educarea minții, a trupului și a spiritului. Ceea ce a învățat la Oberlin College (care promova reforma educației) și noua viață spirituală pe care o descoperise ca adventist de ziua a șaptea l-au determinat să promoveze educația practică a ființei studentului în totalitatea ei. Așadar, piatra de temelie a slujirii sale în calitate de profesor creștin a fost dezvoltarea unui caracter moral.

Bell era profesor de engleză. Scria texte și preda gramatică, retorică și literatură. Cărțile și metodele sale de predare au fost extrem de lăudate, deși severitatea sa nu a fost apreciată. Totuși, Ellen White a avertizat că disciplina este necesară pentru a educa în mod eficient.  

De asemenea, Bell a înființat prima școală adventistă de ziua a șaptea prin corespondență. Contribuțiile lui la includerea tuturor aspectelor educaționale ale Bisericii, precum și ale școlii par a fi remarcabil de multe, dacă ne gândim că a predat și a elaborat materiale cu mult timp înainte de epoca tehnologiei.

Chiar la pensie fiind, Bell a înființat și a editat The Sabbath-School Worker [Instructorul Școlii de Sabat]. A editat, de asemenea, The Fireside Teacher [Profesorul de acasă], dedicat „beneficiilor morale și educaționale ale căminului creștin”[1]. El considera că educația include cercul familiei. A scris multe texte. A pus în valoare educația bazată pe Biblie. Atât James, cât și Ellen White au înțeles nevoia înființării unei instituții de învățământ superior în vederea pregătirii de pastori bine educați în vederea slujirii. Ellen White a remarcat în mod special importanța predării fiziologiei pentru a echilibra cunoștințele altor materii. Ea a subliniat importanța înțelegerii modului în care putem fi buni administratori ai corpului nostru spunând: „Adevărata educație… este dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mintale și spirituale.” (True Education, pag. 9). 

În timp ce tot acest progres continua, sistemul de homeschooling a fost înființat de adventiștii de ziua a șaptea pe tot cuprinsul Statelor Unite. Apoi, în 1888, a fost înființat prima instituție de învățământ pedagogic în Battle Creek. Cu toate acestea, era aproape începutul secolului al XX-lea, când Alma McKibben a înființat prima școală primară în Centralia, California. În timp ce Bell este adesea numit „tatăl” educației adventiste de ziua a șaptea, McKibben este numită „mama” sistemului educațional adventist.  

Sistemul educațional adventist

În ciuda începuturilor modeste, adventiștii de ziua a șaptea sunt recunoscuți pentru dezvoltarea celui mai mare al doilea sistem educațional confesional din lume, după cel al catolicilor. Școlile adventiste cuprind școli de educație medicală, de asistență medicală, stomatologică și de educație profesională conexă în domeniul sănătății în sprijinul viziunii medicale misionare a Bisericii și al rețelei sale de îngrijire a sănătății.  

Mulți profesori și studenți dedicați care rămân loiali cauzei lui Hristos pot găsi sursa credințelor lor în valorile predate în școlile adventiste de ziua a șaptea, cel mai însemnat instrument de evanghelizare al Bisericii. Pe măsură ce studenții părăsesc sălile de clasă – fie ele de școală primară sau din marile universități – și merg în comunitățile lor sau în străinătate, lista posibilităților de a sluji – nu doar în calitate de misionari, ci și în aproape orice domeniu, de la medicină, afaceri, oameni de stat și arte – este deosebit de generoasă.

Directorul departamentului Educație al Bisericii Adventiste la nivel mondial, Lisa Beardsley-Hardy, vorbește despre înființarea Battle Creek College ca fiind „esențială, stimulată de nevoia de a instrui lideri, pastori, tipografi și alți «lucrători» denominaționali în vederea proclamării revenirii iminente a lui Hristos. Sora White s-a dovedit a fi susținătorul sistemului educațional, scriind despre educația «adecvată» sau «adevărată»”. 

Beardsley-Hardy indică faptul că, pe lângă Battle Creek College, American Medical Missionary College [AMMC, Colegiul Misionar Medical American] a devenit un rod al cursurilor de la Sanatoriul Battle Creek, fiind înființat în 1878. În cele din urmă, a fuzionat cu ceea ce este acum Facultatea de Medicină a Universității Illinois, nemaifiind o instituție adventistă de ziua a șaptea (1908). Totuși, în 1909, când s-a deschis Facultatea de Medicină a ceea ce numim astăzi Universitatea Loma Linda, mulți absolvenți ai AMMC s-au alăturat echipei pentru a preda și a lega lucrarea misionară medicală de solia din Apocalipsa 14:9-12. După cum scria Ellen White, „lucrarea medicală, îndeplinită în legătură cu transmiterea soliei îngerului al treilea, va avea rezultate minunate”. (Sfaturi pentru sănătate, pag. 540). 

Este posibil ca Bell să nu-și fi imaginat vreodată că planul lui Dumnezeu va include o rețea mondială de școli dintr-un început atât de umil. El doar a dorit să învețe pentru el însuși și să împartă cu alții cunoștințele lui. Mai presus de toate, disponibilitatea lui l-a determinat să continue, în ciuda tuturor situațiilor care adesea îl descurajau.  

O, dacă am avea jurnalele detaliate al lui Bell ca să le putem citi cu atenție! Putem doar să ne imaginăm o scenă în Împărăția Cerurilor avându-l pe Bell în centru, înconjurat de primii lui studenți care doresc să îi mulțumească alături de nenumărații studenți care s-au alăturat ulterior, plus marea mulțime de educatori devotați.  

Educatorii, studenții, părinții și membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea de pretutindeni datorează mult disponibilității lui Bell de a-și asuma amploarea muncii pe care a făcut-o. Se ridică întrebarea: „Ce s-ar fi întâmplat, dacă el nu ar fi făcut această muncă?” 

Din experiență proprie, Larry Blackmer, fost vicepreședinte pentru educație în Diviziunea Nordamericană, acum pensionat, își împărtășește gândurile: „Educația adventistă are responsabilitatea de a-i ajuta pe tineri să crească și să ajungă adulți echilibrați, sănătoși și fericiți, asemenea lui Hristos. Trebuie să întipărim în inima lor nu doar speranța privind patria noastră cerească, ci și siguranța, prin harul Domnului nostru, că Hristos a plătit prețul pentru fiecare persoană tânără și că speranța pe care o au este mai mare decât speranța pentru ceva ce este posibil cândva, în viitor. Este o speranță, o siguranță tangibilă, în ceva ce a fost deja cumpărat pentru noi. În lumea de astăzi, speranța este greu de obținut. Educația adventistă are răspunsul: Isus”. 

Battle Creek Academy astăzi

În august 2021, Battle Creek Academy a urat bun venit noului director, în persoana lui Ranjan Fernando, care are o experiență notabilă în educație creștină, deoarece a slujit în câteva țări și este dedicat aspectului holistic al educației. „Atunci când educăm pentru veșnicie, este imperativ [să înțelegem că] suntem chemați să promovăm în continuare un program educațional de calitate, cu accent pe sănătate și pe educație în aer liber. Implicarea studenților, prin cultivarea pământului și prin reproiectarea suprafețelor noastre de teren în activități de educație fizică va echilibra timpul petrecut în învățare prin tehnologie la Battle Creek Academy”. Fernando vorbește cu multă afecțiune despre numeroșii mentori orientați spre misiune pe care Dumnezeu i-a așezat în viața lui și care l-au influențat pozitiv. 

Declarația de misiune a Battle Creek Academy spune la un moment dat: „Urmărim să formăm lideri slujitori care făuresc comunitatea și care sunt ambasadori pentru Domnul”. Când cineva ajunge în campusul Battle Creek Academy observă o structură emblematică, moto-ul școlii, care slujește ca strigăt de luptă [„battle cry”, aluzie la numele academiei „Battle Creek”] pentru studenții care sunt învățați acolo și pentru cei care îi învață: „Căutarea excelenței în Hristos”.

Acesta este motivul pentru care există toate școlile adventiste.

Autoare: Betty Kossick a fost scriitoare, jurnalistă și poetă cu peste 50 de ani de experiență. A rămas credincioasă chemării ei până la moartea sa, pe 2 februarie 2022.

Sursa: Adventist Review


[1]https://digitalcommons.andrews.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1522&context=dissertations