Sugestii de lectură - Biblia și Părinții Bisericii – parcurs istoric al utilizării Sfintelor Scripturi în primele secole ale Bisericii

Info Adventist 17 iulie 2022

Există o discuție permanentă în jurul modului în care se raportează bisericile la învățătura Bibliei și la ceea ce unii numesc învățătura părinților bisericii.

Biblia și Părinții Bisericii – parcurs istoric al utilizării Sfintelor Scripturi în primele secole ale Bisericii, de Philippe Henne, Editura Gutemberg, București, 2020.

Philippe Henne este catolic dominican cu un doctorat la Universitatea Catolică din Fribourg, Elveția. Este profesor de patristică la Universitatea Catolică din Lille, specializat în primii părinți bisericești anteriori lui Origen și specializat, de asemenea, în ecumenism.

Este belgian și a făcut studii filofogice clasice la Namur și Louvain și a intrat ca novice, la 25 de ani, în mănăstirea de la Fribourg. A urmat studii de doctorat cu o teză despre unitatea redacțională a pastorului dHermas, carte creștină din secolul al II-lea. A început să predea patrologia la Universitatea din Fribourg și la Ecole Biblique de Jerusalem, și, în acelaș timp, a devenit paroh al parohiei anglofone din Berna. Este, din 1993, profesor de patrologie la Universitatea Catolică din Lille. S-a specializat în părinții bisericești timpurii, de până la Origen, dar, de asemenea, în Tertulian Africanul, Sfântul Jerome și Grogorie cel Mare. A scris o serie de cărți pe aceste domenii.

Spune autorul despre perceperea Bibliei de către primii creștini: „Este oare Biblia o carte de istorie sau un text de convingeri? Primii creștini, atunci când au avut-o în mâini, în timp ce soldații romani le dădeau târcoale, gata să îi aresteze și să îi tortureze, căutau ei oare în mod disperat în ea o modalitate de a-și înflori viețile lor amenințate neîncetat? Pentru fiecare dintre ei, Biblia era o carte care ținea de de credința și intimitatea lor. În diferite epoci, în funcție de perioadele tragice prin care au trecut, ei au încercat să îl descopere pe cel care le vorbea prin intermediul acestor pagini, pe cât de frumoase pe atât de neînțelese uneori. Revelația divină îi depășea. Nu era vorba despre povestiri cu eroi, ca în mitologia greacă sau romană, ci de un Dumnezeu care s-a făcut om pentru a aduce o aventură de iubire infinită. Biblia nu aparține nimănui, ea este o carte menită a fi redescoperită fără încetare.”(p.5.).

Volumul este structurat în șapte părți, cuprinzând mai multe capitole fiecare, după cum urmează:

  • – Partea întâi – Primele comentarii;
  • – Partea a II-a – Apologeții sau Sfânta Scriptură ca argument polemic;
  • – Partea a III-a – Școala din Alexandria;
  • – Partea a IV-lea – Palestina, Siria și Capadocia;
  • – Partea a V-a – Școala din Antiohia;
  • – Pareta a VI-a – Marile sinteze latine;
  • – Partea a VII-a – Tradiția monastică.

Cartea are, de a semenea, un capitol de Concluzie generală și o Bibliografie consistentă.

O lectură utilă, care trebuie făcută cu circumspecție, neuitând apartenența și formația teologică a autorului, dar, care, poate adduce multe informații despre atmosfera primelor secole creștine și despre raportarea creștinilor la Biblie.

Lectură utilă, atentă, critică și clarificatoare…

Dr. Valeriu Petrescu