Sugestii de lectură - Cugetări

Info Adventist 12 decembrie 2021

Există o mulțime de oameni care scriu mult, vorbesc mult și acționează intens. Dar sunt puțini care gândesc și extrem de puțini cei care gândesc mult și profund.

Cugetări, de Blaise Pascal, Editura Antet Revolution, București, 2013.

Blaise Pascal (16231662) a fost un matematicianfizician și filosof francez, având contribuții în numeroase domenii ale științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid. În urma unei revelații religioase în 1654, Pascal abandonează matematica și științele exacte și își dedică viața filosofiei și teologiei.

Dincolo de contribuțiile sale științifice în câmpul geometriei și fizicii, Blaise Pascal are contribuții semnificative în domeniul teologiei și al filosofiei. Pascal s-a ocupat de filozofie, considerând că progresul științific este scopul existenței omenirii. Oscilând între raționalism și scepticism, el a ales spre finalul vieții credința, fiind influențat încă de mic de credința în Dumnezeu. De la vârsta de 14 ani, Blaise Pascal participa alături de tatăl său la întâlnirile abatelui de Mersenne, care aparținea ordinului religios de la Minims, iar după ce tatăl său se rănește la picior și este îngrijit de doi frați ai unui ordin religios de lângă Rouen, Pascal devine profund religios. În urma unui accident suferit în 1654 pe podul de la Neuilly pe Sena, când caii, care trăgeau trăsura, au sărit și trăsura a rămas agățată de pod, dar mai ales în urma unei revelații religioase de pe 23 noiembrie 1654, Pascal a hotărât să ia calea credinței, vizitând mănăstirea jansenită de lângă Paris.

În acest domeniu Pascal își datorează faima atacului împotriva cazuisticii, o metodă folosită în special de iezuiți, atac întreprins în Lettres provinciales. În acestă lucrare Pascal lua apărarea prietenului său jansenist Antoine Arnould, și va aprinde mânia regelui Ludovic al XIV-lea care va da ordin să fie arsă.

Cea mai cunoscută lucrare filosofică a lui Pascal este Les pensées, o colecție de gânduri asupra suferinței umane și a încrederii în Dumnezeu, o lucrare apologetică creștină adresată noii lumi desacralizate. Această lucrare cuprinde și celebrul pariu al lui Pascal, care propune că, indiferent de existența lui Dumnezeu, alegerea mai profitabilă este aceea de a crede în El. Începută în corespondența cu Fermat pentru a demonstra o problemă a jocului cu zarurile, Pascal presupune că toate cazurile apar „la fel de ușor”, pentru că Cineva, Supremul, avea grijă să le distribuie astfel. Pariul său era : „dacă Dumnezeu există și sunt catolic, câștig viața veșnică, supunându-mă bisericii; dacă nu, nu am nimic de pierdut“. Concepția lui Pascal era, în cuvinte puține: Dumnezeu există pentru că este cel mai bun pariu, iar Pascal avea nevoie de existența lui Dumnezeu pentru a îndrepta din când în când dezordinea din Univers.

Pascal a făcut speculații teologice și asupra noțiunii de infinit, în timp ce Isaac Newton, Leibniz (și chiar el însuși prin studiile sale asupra epicicloidei), puneau bazele calcului infinitezimal, din care apoi, scuturându-se de aura mistică, se va naște Analiza matematică.

Vorbind în Introducerea prezentei lucrări despre influența pe care scrierile lui Pascal le-a avut și le are încă, T.S.Eliot spune: „Însă Pascal face parte din acel grup de autori care vor fi studiați și care trebuie să fie studiați iar și iar de reprezentanții fiecărei generații. Nu el este cel care se schimbă, ci noi ne schimbăm. Nu cunoștințele noastre despre el sporesc, ci lumea noastră, care se alterează și atitudinea noastră față de ea. Istoria opiniilor oamenilor despre Pascal și despre oamenii de statura lui constituie o parte din istoria omenirii. Iar acest lucru îi indică importanța perpetuă.”(p.7).

Și încercând să explice structura acestei lucrări, T.S.Eliot spune: „Planul pentru ceea ce noi am numit Les pensées, a căpătat formă în jurul anului 1660. Cartea urma să fie o apărare atent elaborată a creștinismului, o adevărată apologie și un fel de îndrumar de acceptare, avansând rațiuni care să convingă intelectual. Pascal nu a fost teolog, iar în materie de teologie dogatică a trebuit să recurgă la sfătuitorii lui spirituali. După cum nu a fost nici filosof aparținând vreunui sistem. Era un om cu un geniu imens pentru știință și în același timp psiholog și moralist înnăscut. Cum era un mare artist literar, cartea sa trebuia să fie marea lui autobiografie spirituală; stilul său, lipsit de orice idiosincrazii care să-l tragă în jos, a fost, totuși, foarte personal. Mai presus de toate, Pascal a fost un om cu pasiuni puternice; și pasiunea lui intelectuală pentru adevăr i-a fost întărită de lipsa profundă de satisfacție în privința vieții omului, până când se găsea o explicație spirituală.”(p.12).

Cugetări este împărțită în 14 secțiuni, după cum urmează:

  • Gânduri despre minte și spirit;
  • Suferințele omului lipsit de Dumnezeu;
  • Despre necesitatea rămășagului;
  • Despre mijloacele credinței;
  • Dreptatea și rațiunea efectelor;
  • Filosofii;
  • Moralitate și doctrină;
  • Elementele fundamentale ale religiei creștine;
  • Eternitatea;
  • Manifestările;
  • Profețiile;
  • Mărturii pentru Iisus Hristos;
  • Minunile;
  • Anexă: fragmente polemice.

Precum se vede, o gamă largă de subiecte de interes abordată în manieră proprie. O lectură care necesită timp, disponibilitate de gândire, elasticitate a abordării și multă, multă perseverență.

Din păcate, editura n-a folosit o persoană competentă care să corecteze textul, așa încât lectura este deranjată de tot felul de greșeli de ortografie sau, pur și simplu, de scriere ordonată a textului. Evident, Cugetările lui Pascal au apărut de-a lungul timpului la diverse edituri românești, așa încât puteți folosi o versiune mai bună.

Lectură edificatoare, atentă și…cugetătoare…critic cugetătoare…

Dr. Valeriu Petrescu