Sugestii de lectură - Isus de Jacques Duquesne

Info Adventist 17 iunie 2018

Cititorul de bună credință al textului sacru al Bibliei este un om care dorește să cunoască mai mult și mai mult despre Dumnezeu.De aceea este interesat să acumuleze cât mai multe informații, din diverse surse, pe care, cu discernământ, să le utilizeze ca să-și îmbogățească înțelegerea, pentru el esențială, a Cuvântului lui Dumnezeu… În această cheie vă propun o carte utilă…
ISUS, de Jacques Duquesne, Editura Humanitas, 1995…

Jacques Duquesne (n.1930) provine dintr-o familie franceză modestă, dar cu solide tradiții de educație religioasă. Face studii universitare de științe politice și drept la Paris, iar în 1957 își începe strălucita carieră de ziarist. Scrie rând pe rând pentru Le Croix, Panorama cretien, L’Expres, Le Point (la care ajunge director)… În plus publică o mulțime de eseuri și biografii. De asemenea produce câteva romane, vândute în peste un milion de exemplare. Cel mai mare succes al său este biografia ISUS, apărută în 1994 la Editura Flammarion.

Volumul de față, tradus în românește doar la un an la de apariția sa în Franța, este o încercare de a prezenta viața Mântuitorului din perspectiva unui om dedicat religiei și care dispune de mijloace artistice excepționale pentru a-și atinge scopul. Menționez și că, lucru foarte important, volumul beneficiază de traducerea lui Petru Creția, el însuși un savant în domeniu, și a lui Sorin Mărculescu.

„Cel mai răsunător succes editorial al anului 1994.De ce? Pentru că ISUS de Jacques Duquesne e un roman captivant în sens propriu. Apoi este cea mai bună și mai limpede sinteză a celor mai noi achiziții științifice despre viața și lucrarea lui Isus, scrisă sub îndrumarea părintelui Francois Refoule, exeget de reputație mondială. În fine, și de fapt în primul rând, e un portret emoționant al lui Isus văzut ca om, adevărat, liber, plin de bucurie, drept, fratern, bun, ca Dumnezeu însuși în manifestarea umanității Sale.”

De ce ar mai citi un creștin încă o carte despre viața lui Isus, și încă una romanțată? Și care este scopul acestei cărți? Răspunde însuși autorul: „Cartea de față urmărește un scop foarte simplu. Să povestească viața lui Isus în chipul cel mai complet, mai limpede, mai respectuos și, de ce nu, mai viu cu putință, ținând seamă de ultimele rezultate ale specialiștilor de tot felul, sau de ultimele lor ipoteze. Notele, tipărite la sfârșitul volumului, vor preciza sursele informațiilor date drept incerte, le vor completa, le vor analiza și vor da referințe bibliografice cititorilor care ar dori să afle mai mult. În sfârșit, într-o anexă, voi încerca să rezum ceea ce se știe astăzi despre izvoarele disponibile, despre condițiile de redactare a Evangheliilor.

Ordinea cronologică îmi impune să încep cu textele care ridică cel mai mare număr de întrebări, adică ceea ce poartă numele de Evanghelii ale copilăriei, care se referă mai ales la nașterea lui Isus și care suscită, din punct de vedere istoric, multe rezerve.” (p.20)

Cartea este împărțită în 15 capitole, împletind cronologia Evangheliilor cu temele mari ale activității lui Isus. Și, apropo de note, ele ocupă 44 de pagini dintr-un total de 300 cât are cartea.
– Copilul și învățătorii;
– Nașterea;
– Martorii Crăciunului;
– Copilăria;
– Botezul: vestirea dată lui Isus;
– Începuturile: alegerea unei strategii și a oamenilor, organizarea mișcării lui Isus;
– Cana: semnul vinului;
– Minunile;
– Mesajul;
– Creșterea împotrivirilor;
– La Ierusalim;
– Împotriva Templului;
– Cina cea de Taină;
– Procesul;
– Moarte și înviere.

Cititorii familiarizați cu VIAȚA LUI ISUS a autoarei americane inspirate, Ellen White, vor obseva similitudini între titlurile unor capitole.

Documentația este solidă iar stilul este încântător. Îndelungul exercițiu de ziarist îl ajută pe autor să păstreze un ritm alert și în același timp plin de viață.

Ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, iată o mică mostră: „Nazaret este o văgăună. Este un loc atât de uitat de Dumnezeu încât Biblia nu-l menționează niciodată, și nici scrierile rabinilor din acel timp. Încât unii s-au întrebat dacă târgșorul acesta, înainte de a deveni, în era creștină, oraș și loc de pelerinaj, a existat vreodată altunde decât în închipuirea evangheliștilor. Este o suspiciune excesivă.” (p.53)

Lectură plăcută, înălțătoare și… care să vă pună pe gânduri…

Dr. Valeriu Petrescu