Un fir invizibil

Info Adventist 22 iunie 2022

Este duminică, 5 iunie 2022, ora 15:44. Tocmai am ajuns din Spania în St. Louis, Missouri, Statele Unite ale Americii. Urc în liftul care mă va duce la etajul 17 al hotelului împreună cu un cuplu din Zimbabwe. Nu au nimic care să îi identifice ca fiind credincioși adventiști, dar știu că sunt. Pur și simplu o simți. (Ți s-a întâmplat deja?) Intru în vorbă cu ei. Da, sunt adventiști și se află aici pentru a participa la cea de-a LXI-a sesiune a Conferinței Generale.

Există diferite culori, limbi, obiceiuri, tipuri de îmbrăcăminte și moduri de închinare… însă toți suntem uniți de același Dumnezeu, de o singură speranță și de aceleași simțiri și suntem legați de același fir invizibil al credinței.

O familie

În calitate de adventiști, avem privilegiul de a face parte dintr-o familie globală, iar evenimente ca acesta ne reamintesc faptul că nu suntem singuri în bisericile noastre, înfruntând singuri uriași. Chiar dacă uneori ne simțim astfel sau chiar ne-o dorim, nu suntem „insule adventiste”. Nu suntem singuri în fața provocărilor care ne așteaptă și nici nu ar trebui să fim! Dumnezeu ne-a oferit un trup – un grup de oameni care, cu daruri, personalități, abilități și forme diferite – în care putem să Îl slăvim, vorbind despre faptul că am ieșit de la întuneric la lumină și proclamând faptul că harul lui Dumnezeu este infinit (vezi 1 Petru 2:9-10).

Îmbrățișările de pe holuri, zâmbetele, reîntâlnirile, oamenii pe care îi întâlnești pentru prima dată, impresiile, mirosurile, aromele noi… Este frumos și inspirator.

În timpul sesiunilor de lucru se simt tensiuni, oamenii intră și ies, se agită, sunt neliniștiți, au opinii diferite. Este firesc și se întâmplă.

Da, toate acestea fac parte din ceea ce suntem și trebuie să le acceptăm – să ne acceptăm unii pe alții chiar și cu diferențele dintre noi – mai ales cu diferențele dintre noi! „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii îi iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei” (Luca 6:32).

Dumnezeu nu vrea să avem o gândire uniformă, ci ca „orice gând [să] îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

Nu ești singur

Te invit să simți și să crezi în acea căldură umană (și divină) de a face parte dintr-o comunitate globală, care are calități și defecte, dar care Îl caută pe Dumnezeu în rugăciune. Te-ai rugat astăzi?

Nu suntem o familie perfectă, dar ne dorim ca Dumnezeu să ne facă desăvârșiți în Hristos și ca „Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să Îl slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Așadar primiți-vă unii pe alții, cum v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu” (Romani 15:5-7).

Îndepărtează din inimă acel sentiment al „singurătății adventiste”. Îl cunosc. Știu cât de mult doare. Știu că, la un moment dar, îl voi experimenta din nou, chiar și în propria biserică. Cu toate acestea, trebuie să îmi amintesc că nu sunt singur. Crezi și permite-mi să o repet: nu ești singur. Te invit să i-o spui astăzi și unei alte persoane – chiar acum! Poate fi scânteia sau încurajarea de care are nevoie astăzi pentru a merge mai departe și pentru a nu-și pierde credința.

Data viitoare când ești în lift cu o persoană necunoscută, nu vorbi despre vreme, ci caută o modalitate de a crea o legătură prin care Duhul Sfânt să poată lucra. Și, astfel, acea persoană care nu Îl cunoaște încă pe Isus, poate să înceapă să simtă și ea că nu este singură.

Autor: Samuel Gil, Director Departament Comunicare, Uniunea Spaniolă

Sursa: Adventist News Network