Cântecul de sirenă al erei digitale este că putem să le ducem Evanghelia mai multor oameni, într-un mod mult mai eficient, prin intermediul tehnologiei decât în persoană.
Vă reamintesc faptul că originea cântecului de sirenă se regăsește în mitologia greacă. Frumoasele sirene cântau fermecător și îi atrăgeau pe marinari spre pieire printre stâncile din apropierea țărmului.
Tentația este un lucru ciudat. Arată bine. Sună bine. Miroase bine. Dar cumva, în adâncul sufletului nostru, știm cu toții că nu se termină bine. Deseori ne dăm seama de asta în momentul în care ne prăbușim chiar când suntem pe punctul de a ajunge la destinația dorită. Deși sirenele sunt mitice, aplicația este reală.
În ultimii patru ani, am avut privilegiul de a învăța toate dedesubturile minunatei lumi a internetului și a rețelelor de socializare. Acest lucru a presupus găsirea unor modalități de a obține un conținut care să se claseze foarte bine în căutările organice, găsirea unor modalități prin care videoclipuri simple pe teme biblice să obțină milioane de vizualizări și a modului în care plătind pentru a stimula conținutul îl poate duce în fața a milioane de oameni.
De multe ori sunt tentat să ascult cântecul de sirenă al lumii – puneți Evanghelia pe internet și lăsați oamenii să o audă. Adevărul are putere, iar restul va veni de la sine. Am învățat, de asemenea, că aceasta este lene și nu răspunsul la chemarea din Matei 24 de a duce Evanghelia în toată lumea.
RĂSPUNSUL TANGIBIL
Teoria adevărului este un lucru frumos, dar nu este ceea ce oamenii vor să știe în adâncul sufletului. Ei vor să știe același lucru pe care omenirea, în special inimile care tânjeau în Israel, au vrut să-l știe acum 2.000 de ani. Este Dumnezeu bun? Transformă El vieți? Este dragostea reală sau doar o fantezie? La strigătul inimii umanității, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a răspunde la aceste întrebări. Viața lui Isus a fost tangibilul, practicul de care atât de mulți aveau nevoie.
Tatălui I-ar fi fost simplu să privească din Cer și să declare prin tunete și fulgere sau chiar pe un ton blând și subtil că El este bun și demn de încredere și să aibă credință în El. Pământul și poporul Său ar fi auzit un mesaj frumos, iar restul ar fi fost istorie.
Dar, dintr-un motiv oarecare, chiar și Dumnezeul Cerului, Tatăl nostru ceresc, nu a crezut că oamenii aveau nevoie doar să audă sau să privească ceva. El știa de ce avea nevoie omenirea: o descoperire a ceea ce era Dumnezeu. Cineva care a umblat și a locuit printre noi. Răspunsul era Isus, dorința neamurilor.
A fi în preajma lui Isus, nu doar existența Sa pe Pământ, a fost răspunsul. Puteți auzi că cineva este amabil, dar ce se întâmplă când este tratat cu grosolănie? Ucenicii au ajuns să Îl vadă pe Isus în astfel de momente.
MENȚINEREA PĂRTĂȘIEI
Părtășia, conexiunea, este un aspect important al unei nevoi umane resimțite, iar acest lucru este valabil mai ales în era digitală. Părtășia se referă la un sentiment de camaraderie și de unitate pe care oamenii îl experimentează atunci când fac parte dintr-un grup. Acest sentiment de apartenență poate fi încurajat prin diverse activități, precum interese și obiective comune sau pur și simplu prin petrecerea timpului împreună.
Menținerea sentimentului de camaraderie este și mai importantă în era digitală, în timpul căreia oamenii sunt din ce în ce mai mult conectați prin intermediul tehnologiei. Lucrul șocant este că existența mai multor rețele de socializare îi face pe oameni să se simtă mai puțin sociabili și, în cele din urmă, mai singuri.
Cu mai multe modalități de vedea ce se mai întâmplă, de a spune „Bună”, de a face glume și de a felicita pe cineva, oamenii se simt mai singuri ca niciodată! Și nu doar mai singuri. Ne confruntăm cu o criză cu anxietate și depresie în tinerețe, fiind în mare parte legată de cât de mult timp petrecem „pe rețelele de socializare” în loc să socializăm.
Sunt convins că cel mai important este conținutul. Dacă nu avem idei și concepte care să le atragă atenția oamenilor în această eră digitală, am eșuat fără nicio șansă de a ne reveni. Dar la fel de importantă ca ideile pe care le împărtășim este legătura noastră cu ceilalți în viața reală.
Biserica Adventistă și-a mărit drastic raza de acțiune pe rețelele de socializare în timpul pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, vorbiți cu reprezentanți ai oricăreia dintre conferințele noastre, în special din America de Nord, sau mergeți la oricare dintre bisericile noastre, și s-ar putea să observați ceva. Multe scaune sunt goale – cel puțin mai multe decât erau în urmă cu trei ani.
Mesajele au putut ajunge la oameni, dar ele nu reprezintă întregul pachet. Într-o epocă în care utilizarea rețelelor de socializare continuă să se intensifice, ar trebui să ne dăm seama că ceva nu este în regulă. Nu putem asculta cântecul de sirenă care ne spune că tehnologia poate să înlocuiască interacțiunea umană reală. De ce? Pentru că datele statistice strigă că nu este așa.
UNDE ESTE PUNCTUL DE CONTACT
Oamenii vor să vadă puterea regeneratoare a Evangheliei în viețile altor oameni. Acest lucru se întâmplă numai prin părtășie. Ellen White susține acest lucru. „Mulți se socotesc adevărați creștini pentru faptul că subscriu la anumite declarații teologice. Dar ei n-au adus adevărul în viața de toate zilele. Ei nu l-au crezut și nu l-au iubit, de aceea n-au primit puterea și harul aduse de sfințirea prin adevăr. Oamenii își pot mărturisi credința în adevăr; dar, dacă acesta nu-i face sinceri, amabili, răbdători, îngăduitori și cu un caracter ceresc, el este un blestem pentru ei și, prin influența lor, este un blestem pentru lume.”
Iată unde ne lovește acest lucru. Toți tânjim după părtășie. Dar este unul dintre lucrurile pe care, cu cât le ai mai puțin, cu atât ești mai puțin sigur că îți sunt necesare sau că le dorești. Dar cu cât ai mai multă, cu atât mai mult îți dai seama că ai nevoie de ea și că o dorești.
Evrei 10:25 este un verset cunoscut de mulți. „Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie” (NLTR ).
Dar câți dintre noi îl punem în practică? Deși cred cu tărie că trebuie să facem tot ce putem pentru a ne strânge împreună și a avea părtășie în persoană, nu trebuie să fim în aceeași cameră pentru a experimenta părtășia. O putem experimenta la telefon, dacă ne facem timp pentru acel apel telefonic. O putem experimenta prin Zoom dacă avem un dialog real și nu doar predici. O putem experimenta prin SMS. Cu unii dintre cei mai apropiați prieteni ai mei am „părtășie” zilnic prin SMS, iar eu mă simt iubit de ei și ei de mine, deși nu am mai fost în aceeași cameră de ani de zile.
DIFICULTATEA
Am citit anul trecut o carte despre managementul organizațiilor în care unii angajați sunt la distanță, iar alții se întâlnesc în persoană. Cred că lecția ni se poate aplica și nouă, membrilor trupului lui Hristos. Unii dintre noi se pot întâlni adesea în persoană. Alții, mai rar. Dar un aspect important este să o facem cel puțin o dată pe trimestru. Există ceva important în faptul că oamenii se adună în aceeași încăpere și petrec timp împreună, mănâncă împreună, se întreabă unii pe alții ce mai fac și își îndepărtează zidurile pentru a se bucura de o conversație sinceră.
Să discutăm doar în spațiul digital nu este ideal pe termen lung. Dar, deși suntem departe, asemenea acelor scrisori uimitoare ale lui Pavel din Noul Testament, părtășia și dragostea pot fi transmise astfel până când ne reîntâlnim.
Ceea ce nu spun adesea sirenele este că tehnologia poate crea un sentiment de izolare și deconectare, chiar dacă ne ajută să ne conectăm cu ceilalți. În era digitală, poate fi tentant să ne petrecem tot timpul în fața ecranelor, în loc să interacționăm personal cu ceilalți. Vreau să vă provoc să acordați prioritate legăturilor din viața reală. Asemenea lui Isus, fiți acolo pentru oameni. Fiți prezenți. Ni se spune că există o singură metodă eficientă de a ajunge la oameni cu Evanghelia: ne amestecăm printre ei, empatizăm cu ei, le slujim, le câștigăm încrederea, iar apoi – și numai apoi – îi invităm să Îl urmeze pe Isus.
Sursa: Adventist Review
[i] Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 309-310 (în orig.).
[ii] Citatele din Scriptură marcate NTLR sunt preluate din Biblia sau Sfânta Scriptură, Noua Traducere în Limba Română.