Persoana care își iubește visul cu privire la comunitate o va distruge, dar persoana care îi iubește pe cei din jurul ei va crea comunitatea” , scria teologul german Dietrich Bonhoeffer în 1938, după închiderea seminarului Bisericii Mărturisitoare aflate în clandestinitate, în condițiile în care Germania nazistă se pregătea de război împotriva vecinilor săi și se confrunta cu o opoziție internă tot mai redusă.

Comunitatea este costisitoare și poate fi dureroasă, pentru că sunt necesare autenticitate, transparență și deschidere pentru a întâlni o altă persoană așa cum este.

Toți avem nevoie de comunitate și tânjim după ea – și totuși ne luptăm să găsim o comunitate adevărată, deoarece fiecare dintre noi își imaginează o comunitate în conformitate cu propriile așteptări. Între zidurile bisericilor noastre, avem tendința de a folosi etichete pentru a descrie diferite comunități, în speranța că aceste etichete vor oferi claritate. Conservatoare, liberală, progresistă, ortodoxă sunt cele mai cunoscute, folosite pentru a descrie posibilele tendințe teologice.

Dar avem și altele. Unele sunt legate de ceea ce mâncăm sau nu mâncăm și de ceea ce purtăm. Altele caută să evidențieze diferențele în materie de gusturi muzicale. Folosim toate aceste etichete (și multe altele) pentru a-i filtra, a-i cerne, a-i separa pe cei credincioși de cei necredincioși. Ca să-l parafrazez pe Bonhoeffer, tânjim după o comunitate reală, dar adesea ne lăsăm distrași de „comunitatea visurilor noastre”.

Scurta slujire a lui Isus ne poate oferi o perspectivă corectă asupra ideii lui Dumnezeu de comunitate. Comunitatea lui Isus nu a fost niciodată perfectă. El și-a limitat efortul de predare la 12 persoane, însă nu a fost niciodată exclusivist. Evangheliile sunt pline de referiri la un grup mult mai mare de ucenici, inclusiv multe femei, care făceau parte din noua comunitate a Israelului spiritual pe care Dumnezeu a avut-o în vedere. Putem citi, de asemenea, despre discuțiile frecvente cu oameni care aveau întrebări, opinii diferite sau convingeri ostile, sau care pur și simplu aveau nevoie să îl găsească pe Vindecător.

În comunitatea lui Isus și-au găsit casa cei slabi, cei neajutorați, cei neimportanți (copiii), cei săraci și cei marginalizați. Când L-au auzit pe Isus, au simțit că El era diferit de toți ceilalți rabini itineranți care străbăteau Palestina secolului I (Matei 7:29). El vorbea cu autoritate și claritate – totuși, putem auzi blândețe, tact și dragoste chiar și în conversațiile Sale cele mai dificile.

A mâncat la masă cu vameși și păcătoși – nu compania de vis pe care o mamă evreică și-ar fi dorit-o pentru fiul ei. Cercul Său intim includea un zelot, pescari, un colector de taxe și alții despre a căror pregătire nu știm nimic.

Comunitatea inițiată de Isus nu este perfectă. În rugăciunea Sa din Ioan 17:20-23, El se roagă pentru unitatea unui grup foarte divers de oameni care adesea nu se înțelegeau. El se roagă pentru curaj și claritate – și pentru rădăcini adânci în Cuvânt care să-i ancoreze pe ucenicii Săi în harul lui Dumnezeu, în timp ce trăiesc într-o lume care adesea se opune valorilor Lui.

Cum putem găsi comunitatea ideală a lui Dumnezeu? Va trebui mai întâi să renunțăm la comunitate visurilor noastre și să Îi permitem lui Isus să ne transforme și să ne modeleze cu dragostea Sa cea mai profundă concepție despre lume și viață. Numai atunci când Dumnezeu implantează în inimile noastre acea dragoste care întrece orice înțelegere și cunoaștere (Efeseni 3:19) putem deveni cu adevărat „una”.

Ne iubim visul mai presus de realitatea frângerii pe care o putem vedea în mod evident în noi înșine și în bisericile noastre? Suntem pregătiți să fim deschiși și să pledăm pentru acea iubire care transformă viața și care a caracterizat biserica lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor? Numai atunci când vom fi dispuși să renunțăm la comunitatea visurilor noastre și vom învăța să îi iubim și să îi acceptăm pe ceilalți fără rezerve, așa cum ne-a arătat Isus, vom găsi și vom deveni cu adevărat o parte a comunității pe care El a avut-o în minte atunci când S-a rugat pentru noi. Aceasta, la rândul ei, va deveni cel mai eficient instrument de sensibilizare a oamenilor: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35).

Sursa: Adventist Review

[i] Dietrich Bonhoeffer, Life Together: The Classic Exploration of Christian Community (New York: Harper Collins, 1954), pag. 27.