L-am numit *Albert, văzându-i tricoul alb, îngrijit. Plin de energie ne-a acaparat cu întrebări de tot felul pentru a cunoaște cât mai repede împrejurimile centrului și a intra rapid în rutina din adăpost. Are 8 ani și nu merge la școală. Și-ar fi dorit să învețe, să citească și să se joace cu copii de vârsta lui, însă tatăl a considerat că lumea ar fi prea periculoasă pentru el, așa că i-a îngrădit cât de mult a putut libertatea.

Momentele cele mai grele pentru Albert erau cele în care era prins cu un lanț de mobilă pentru a nu ieși afară să se joace. Se întâmpla rar acest lucru când tatăl nu era acasă să-l supravegheze, tocmai pentru a se asigura că nu va ieși afară, iar când tatăl pleca și Albert se furișa la joacă, urma o pedeapsă aspră. Totul s-a sfârșit într-o zi când Albert, fiind legat de mobilă o vreme mai îndelungată decât de obicei, i-a spus mamei: ”Mamă, nu mai pot!”. Au plecat pur și simplu, neștiind dacă vor fi primiți la „Casa ADRA”, dacă vor avea unde să doarmă. Nu doar că au fost primiți în centrul nostru, dar au găsit o familie care i-a primit cu brațele deschise.

Citește integral articolul pe adra.ro.