„Știință sau religie. Nu este una sau cealaltă. Nu este nevoie să alegem”, a declarat cercetătoarea adventistă de ziua a șaptea Noemí Durán în cadrul unei prezentări susținute în fața unui public creștin și secular într-o sală din centrul Madridului, Spania, sâmbătă, 20 mai. Evenimentul în cadrul căruia a susținut prezentarea intitulată „Știință și religie: O alăturare improbabilă?” a fost organizat de biserica CERO, o biserică adventistă care i se adresează unui grup demografic urban, majoritar secular.

Durán este directorul filialei europene a Institutului de Cercetare Geoscience. Ea este, de asemenea, biolog cu experiență, fiind interesată de interacțiunile dintre credința biblică și descoperirile științifice actuale, în special în ceea ce privește originea vieții și a ființelor umane. În acest context, ea nu vede un conflict între credința și activitatea ei științifică. „Noemí Durán, cercetătoarea, este aceeași persoană cu Noemí Durán, creștina”, a spus ea. „Și nu numai atât. În calitate de cercetătoare și creștină, Noemí Durán este și creaționistă. Multora le este greu să înțeleagă acest lucru.”

În timpul prezentării ei, Durán și-a propus să explice de ce crede că poate fi cercetătoare, creștină și creaționistă. „Nu încerc să conving pe nimeni, dar aceasta este experiența mea, motivul pentru care cred că poți fi toate cele trei lucruri în același timp”, a spus ea.

Sunt știința și religia incompatibile?

Există cuvinte pe care le asociem în mod natural științei – realitate, empiric, obiectiv – și religiei – supranatural, experiență personală, subiectiv. În mod obișnuit, doar știința este etichetată ca fiind empirică, dar nu este neapărat așa.

După ce a oferit câteva exemple din Biblie, Durán a spus: „Dumnezeul în care cred este mult mai empiric decât ceea ce se reflectă, de obicei, în înțelegerea noastră cu privire la religie”.

Durán i-a explicat, de asemenea, audienței că, de obicei, știința nu este atât de obiectivă pe cât pretinde a fi. „Se crede că, în calitate de oameni de știință, suntem obiectivi, nu ne permitem să avem propriile opinii și sentimente, dar aceasta este o minciună. Suntem oameni la fel ca toți ceilalți și suntem influențați de ideile, așteptările și dorințele noastre de a avea un anumit rezultat.”

Ea a explicat că, de mai bine de un secol, cercetătorii recunosc faptul că oamenii de știință au adesea „ipoteze de companie” – cele pe care le preferă. Fără să vrea, ei își realizează adesea cercetările presupus obiective astfel încât să confirme rezultatele așteptate.

Știința și supranaturalul

Însăși noțiunea de supranatural se schimbă cu timpul, a spus Durán. „Uneori, descriem drept supranaturale acele elemente pe care nu le putem explica cu ajutorul legilor naturale pe care le cunoaștem în prezent”, a spus ea. „În prezent, există fenomene despre care credem că sunt reale, deoarece au fost observate, dar nu știm cum funcționează, cel puțin nu încă.”

În prezent, comunitatea științifică acceptă fenomene care, nu cu mulți ani în urmă, ar fi fost folosite pentru a lua peste picior persoanele care le susțineau, a spus Durán. Ea a menționat preocupările științifice actuale pentru aprofundarea posibilității ca viața pe această planetă să fi rezultat în urma unei activități extraterestre. Și, având în vedere improbabilitatea statistică a existenței planetei Pământ, unde constantele fizice – viteza luminii, constanta gravitațională etc. – coincid în așa fel încât să facă posibilă viața, oamenii de știință care participă la conferințe de renume discută despre posibilitatea existenței mai multor universuri.

„Vă spun acest lucru doar pentru a arăta că noțiunea de obiectivitate științifică este, de fapt, destul de subiectivă”, a declarat Durán.

Când și cum au devenit știința și religia incompatibile

Potrivit mai multor autori, știința modernă a fost un produs derivat din teologia creștină. Citându-l pe profesorul Antonio Fernández Rañada, ea a explicat că „știința se bazează pe credința creștină a unui Dumnezeu care nu numai că a creat cosmosul, dar i-a dat și o anumită ordine și l-a făcut să urmeze anumite legi…. Lumea are o ordine care îi permite să fie obiect de studiu”.

Durán i-a reamintit audienței că cei care au revoluționat știința în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, precum Francis Bacon, Isaac Newton și Michael Faraday, au fost, de asemenea, creștini convinși.

De unde vine dușmănia dintre cele două? Durán a explicat cum, în contextul unei credințe creștine predominante, conform căreia schimbările în specii nu sunt posibile, Charles Darwin și-a propus să demonstreze că, de fapt, speciile se schimbă în timp. El a început, de asemenea, să pledeze pentru un strămoș comun pentru toate speciile.

„Comunitatea științifică a vremii a fost nerăbdătoare să accepte teoria lui Darwin pentru că aștepta o astfel de oportunitate – să scape de opresiunea bisericii asupra ei”, a afirmat ea.

Angajamentul față de materialism

În zilele noastre, a explicat ea, o explicație naturalistă este acceptată în mod aprioric chiar și împotriva logicii și a bunului simț. Ea l-a citat pe regretatul biolog evoluționist Richard Lewontin, care a declarat: „Dispoziția noastră de a accepta afirmații științifice care sunt împotriva bunului simț este cheia pentru înțelegerea adevăratei lupte dintre știință și supranatural. Noi luăm partea științei în ciuda absurdității evidente a unora dintre conceptele ei, în ciuda eșecului de a-și îndeplini multe dintre promisiunile extravagante cu privire la sănătate și viață, în ciuda toleranței comunității științifice față de povești nefondate, deoarece avem un angajament anterior, un angajament față de materialism… Acel materialism este absolut, pentru că nu putem permite un Picior Divin în ușă.”

Scopul ultim al științei

Dar care este scopul ultim al științei? a întrebat Durán. Potrivit savantului evoluționist Richard Dawkins, de exemplu, „știința este căutarea dezinteresată a adevărului obiectiv despre lumea materială”.

În acest context, Durán a sugerat că orice căutător al adevărului științific ar trebui să aibă o minte deschisă, favorizând o mentalitate neconvențională. „Într-o epocă, a avea o mentalitate neconvențională însemna să iei în considerare inexistența lui Dumnezeu”, a spus ea. „În zilele noastre, a avea o mentalitate neconvențională înseamnă a sugera că Dumnezeu chiar există. Așadar, trebuie să rămânem deschiși și să urmăm dovezile oriunde ne-ar putea conduce.”

Deschiderea la descoperiri neașteptate

Durán a explicat că oamenii de știință atei și creștini lucrează într-un mod foarte asemănător, deoarece toți folosesc metodele acceptate ale observației și analizei științifică. „Doar atunci când se confruntă cu «singularitatea» unui fenomen – un eveniment care s-ar putea să se fi întâmplat o singură dată – aduc explicații divergente.”

În acest sens, Durán a sfătuit orice om de știință sau individ aflat în căutarea adevărului să rămână deschis, să analizeze dovezile, iar apoi să aleagă concluzia cu care este de acord în cea mai mare măsură și să recunoască faptul că s-ar putea să se înșele în legătură cu o anumită problemă și că trebuie să se schimbe.

Om de știință și credincioasă

În ultima parte a prezentării ei, Durán a împărtășit câteva dintre elementele care au ajutat-o să aleagă să fie om de știință și credincioasă în același timp. Ea a menționat biomimetica (sisteme sau mașini care au funcții care imită procesele biologice), mașinile moleculare (molecule naturale sau sintetice care convertesc energia chimică în forțe mecanice și mișcare) și altruismul animalelor.

„Toate acestea mă ajută să fiu credincioasă”, a spus Durán. „Ceea ce spune Biblia, că Dumnezeu a creat o lume perfectă în care toate interacțiunile se bazează pe iubire, e în concordanță cu observațiile mele asupra lumii naturale.”

Sursa: Adventist Review