„Ucenicia nu este responsabilitatea Conferinței Generale sau a una-două divizii [ale Bisericii mondiale]”, a declarat Erton Köhler, secretarul Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea (CG), în cadrul unei prezentări la sediul CG din Silver Spring, Maryland, Statele Unite. „Toată lumea poate să facă parte din această mișcare”.

Köhler a încheiat o zi de prezentări și discuții în cadrul Conferinței Leadership Experience and Development (LEAD), cu o zi înainte de începerea oficială a consiliului anual al Bisericii.

În cadrul programului din 5 octombrie au fost prezentate trei etape de bază ale oricărei inițiative de formare de ucenici: (1) chemarea sau pregătirea, (2) călătoria sau integrarea și (3) misiunea în sine. Köhler a subliniat că, indiferent de felul inițiativei de formare de ucenici, liderii ar trebui să ia în considerare aceste trei elemente sau variante ale lor.

În plus, el a chemat Biserica să facă din formarea de ucenici baza eforturilor ei. El s-a referit la o divizie fără nume a Bisericii mondiale în care 27,6% dintre credincioși au fost botezați în ultimii cinci ani, iar 48,9% în ultimii 10 ani.

„Ce înseamnă acest lucru?”, a întrebat Köhler, înainte de a răspunde: „Identitatea lor religioasă poate fi fragilă”, a spus el. „Este foarte probabil ca mulți dintre ei să fie deja lideri de biserici locale. Cine îi pregătește pe acești noi credincioși? Trebuie să ne ocupăm urgent de ceea ce Dumnezeu consideră a fi cel mai important – copiii Lui”.

Köhler l-a citat pe scriitorul sud-african Alan Hirsch, care a spus: „Poți crea o mișcare mai puternică cu 12 ucenici decât cu 1.200 de consumatori”.

Formarea de ucenici și Mission Refocus

Formarea de ucenici face, de asemenea, parte din Mission Refocus, sau o reconcentrare a Bisericii Adventiste asupra inițiativelor și programelor orientate spre misiune.

Köhler a împărtășit că, așa cum spunea un autor creștin, multe biserici se concentrează pe ABC – audiență, bani și clădiri. „Dar adevăratul succes al bisericii nu depinde de ABC, chiar dacă acestea sunt importante”, i-a reamintit Köhler audienței lui. „Adevăratul succes depinde de U – un proces de formare de ucenici”.

„Formarea de ucenici este cea mai bună modalitate de a crește, în calitate de Biserică, din punct de vedere calitativ și cantitativ”, a subliniat Köhler. „Singura formulă pentru ca această creștere să fie sănătoasă este prin lucrarea personală, îngrijirea oamenilor și înmulțirea ucenicilor. Aceste elemente sunt vitale.”

Dincolo de cifre

Potrivit lui Köhler, un accent reînnoit asupra misiunii și a creării de ucenici poate, de asemenea, să împiedice Biserica să se concentreze doar asupra numărului de membri. „Mission Refocus este o chemare la a merge dincolo de simpla numărare a membrilor noștri; este o invitație de a contribui și la dezvoltarea lor. Investim sume mari de bani pentru ca oamenii să intre pe ușile noastre, dar cât de mult investim pentru nu ieși?”

El a explicat că Biserica nu poate reduce investiția în activități cu caracter misionar, dar că ar trebui să fie mai dornică să îi rețină pe cei care vin la Isus. „Botezul este înscrierea, nu absolvirea”, a subliniat Köhler.

„Botezul nu este linia de sosire; este doar punctul de plecare.”

Fiecare face ceva

După prezentarea lui Köhler, președintele Conferinței Generale, Ted N.C. Wilson, a făcut apel la liderii Bisericii Adventiste din întreaga lume să se implice în formarea de ucenici ca parte a implicării totale a credincioșilor (ITC), o inițiativă a Bisericii mondiale ce își propune implicarea fiecărui credincios adventist în misiune.

Wilson a făcut apel la membrii comitetului executiv al CG să îi ajute pe oameni să afle că Isus va reveni în curând, iar „dacă veți gusta și veți vedea, veți recunoaște că Domnul este bun”, a spus el. „Vă provoc pe fiecare să recunoașteți faptul că formarea de ucenici nu este doar pentru credincioșii noștri, nu este doar pentru membrii noștri…. Ne include și pe noi, în calitate de lideri. Haideți să ne implicăm în formarea de ucenici pentru Isus, pentru că am fost aleși pentru misiune.”

Autor: Marcos Paseggi
Sursa: Adventist Review