Vestea bună este că nu trebuie să ne întrebăm. Biblia ne spune că toată lumea se va trezi din morminte și va învia la învierea finală – atunci când Isus Hristos va reveni pe Pământ pentru a judeca lumea, pentru a-i salva pe urmașii Lui și pentru a pune capăt păcatului și morții.

Vom aprofunda:
• Ce înseamnă, de fapt, învierea?
• Ce este Învierea?
• De ce există două învieri la finalul istoriei Pământului?
• Când vor avea loc aceste învieri?
• Cum face învierea lui Isus aceste lucruri posibile
• Promisiunea din Apocalipsa

Sunt multe lucruri de analizat cu privire la acest subiect, așa că să începem!

CE ESTE ÎNVIEREA?

Înainte de a analiza semnificația învierii finale de la revenirea lui Isus, să vedem ce înseamnă, de fapt, „înviere”.

Conform dicționarului, învierea este readucerea la viață a unei persoane decedate. În Biblie, cuvântul „înviere” este folosit de mai multe ori pentru a descrie situații în care oameni care au murit au fost readuși la viață prin puterea lui Dumnezeu.

Cuvântul „înviere” este folosit de zeci de ori în Noul Testament și provine din cuvântul grecesc anastasis, care este și rădăcina pentru „anestezie”.

Iată câteva persoane din Scriptură care au fost înviate.
• Fiul văduvei din Sarepta (1 Regi 17:17-24).
• Fiul șunamitei (2 Regi 4:18-37)
• Bărbatul aruncat în mormântul lui Elisei (2 Regi 13:20-21)
• Fiul văduvei din Nain (Luca 7:11-17)
• Fiica lui Iair (Luca 8:49-56)
• Lazăr (Ioan 11:1-44)
• Sfinții din Ierusalim (Matei 27:50-54)
• Dorca (Faptele Apostolilor 9:36-42)
• Eutih (Faptele Apostolilor 20:7-12)

Trupurile și mintea acestor oameni au fost redevenit conștiente, fiind readuse la starea actuală a ființelor umane. După ce a avut loc acest miracol al învierii, ei și-au trăit viața normală, iar mai târziu au murit din nou. Nu au primit în acel moment viața veșnică.

Însă va avea loc o înviere extrem de importantă atunci când istoria Pământului va ajunge la final, iar Isus va reveni, așa cum a promis în Ioan 14.

Această înviere va avea loc la sfârșitul timpului. Poporul lui Dumnezeu va fi readus la perfecțiunea pe care El a vrut să o aibă omenirea. Vom fi noi înșine, îi vom recunoaște pe cei dragi, dar toți vom fi schimbați, trupurile pieritoare afectate de păcat vor fi schimbate cu trupuri neprieritoare care ne vor permite să ne bucurăm pe deplin de veșnicie alături de Dumnezeu.

Definiția învierii rămâne aceeași – un eveniment fizic în care unei persoane decedate care se odihnește în mormânt Dumnezeu îi redă suflarea de viață. Însă învierea de la revenirea Sa va fi cea care va pune capăt nevoii de înviere.

Este evenimentul așteptat cu nerăbdare de creștini. Orice s-ar întâmpla, el ne dă speranță pentru viitor.

De fapt, învierea este cel mai minunat lucru la care putem spera! Biblia ne asigură că indiferent ce s-ar întâmpla, în cele din urmă, urmașii lui Hristos nu vor avea parte de durere sau tristețe. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor! Învierea face parte din planul lui Dumnezeu, când moartea nu va mai fi (Apocalipsa 21:4).

Ne este greu când pierdem o persoană pe care o iubim și pe care vrem să o revedem. Moartea nu făcea parte din planul inițial al lui Dumnezeu pentru omenire. Am fost creați pentru a trăi veșnic! Așa că, atunci când cineva moare, pare nefiresc. Este dureros.

Toți tânjim după acea zi în care îi vom putea revedea pe cei dragi.

Învierea este promisiunea de care se agață toți cei care cred în Hristos: într-o zi, toți cei care au murit în Hristos vor fi înviați și vor primi o viață nouă.

Este, de asemenea, important de remarcat că oamenii înviați menționați în Biblie nu au vorbit despre cum este Cerul deoarece ei nu au fost acolo. Ei „au dormit” în mormintele lor, într-o nonexistență inconștientă.

„Omul, când îl părăsește duhul, se întoarce în țărână și în aceeași zi îi pier toate planurile” (Psalmii 146:4 NTR).

„Fraților, nu vrem să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n‑au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13 ).

Când murim, „adormim” până la înviere. Suflarea de viață de la Dumnezeu care ne face un suflet viu se întoarce la El până ne-o înapoiază.

Așadar, cei readuși la viață pe Pământ nu au fost smulși din Paradis pentru a fi aduși înapoi pe un Pământ afectat de păcat.

Ne putem consola cu ideea că cei dragi nouă se odihnesc liniștiți în mormânt până la revenirea lui Hristos.

DE CE EXISTĂ DOUĂ ÎNVIERI? CARE ESTE DIFERENȚA?

Biblia ne spune, de asemenea, că la sfârșitul timpului vor exista două învieri.
• Una a urmașilor lui Dumnezeu (învierea pentru viață)
• Una a celor pierduți (învierea pentru judecată sau pentru moarte)

„Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29și vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată ” (Ioan 5:28-29).

Ceea ce înseamnă că toți cei care au trăit și au murit vreodată vor învia într-o zi. Să analizăm mai îndeaproape diferențele dintre cele două învieri.

PRIMA ÎNVIERE

Prima înviere este a celor „morți în Hristos”. Cei morți în Hristos sunt cei care până în momentul morții L-au iubit pe Dumnezeu și au acceptat jertfa lui Isus.
„Întâi vor învia cei morți în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16).

Când sunt înviați cei morți în Hristos, ei sunt făcuți nepieritori – ei nu pot muri din nou. Ei vor fi fost făcuți perfecți, așa cum trebuia să fie omenirea.
„Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, iar cei morți vor fi înviați ca nemuritori, și noi vom fi schimbați” (1 Corinteni 15:52).

După această înviere, ei vor trăi pentru eternitate în Cer și pe Noul Pământ. Ei nu vor mai experimenta durerea, tristețea sau moartea.

A DOUA ÎNVIERE

După cum spune cartea Apocalipsa, a doua înviere are loc la o mie de ani după prima. Cei care au fost înviați la prima înviere vor petrece acest mileniu în Ceruri cu Dumnezeu, învățând despre judecata Sa și despre tot ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei Pământului.

Această a doua înviere nu este un eveniment fericit. Este momentul în care vor fi înviați cei care L-au respins pe Isus ca Mântuitor personal.

Întrucât Dumnezeu Și-a prezentat judecata în timpul celor o mie de ani, aceste nume nu s-au găsit în „cartea vieții”, acolo unde sunt scrise numele urmașilor lui Dumnezeu atunci când acceptă jertfa lui Isus.

„Ceilalți morți n‑au înviat până nu s‑au sfârșit cei o mie de ani” (Apocalipsa 20:5).

Acest al doilea grup de oameni care va fi înviat din morți nu va experimenta viața veșnică, ci a doua moarte – separarea completă de Dumnezeu pentru eternitate. Iar atunci când cineva este separat de sursa forței sale vitale, încetează să mai existe.

„Apoi Moartea și Locuința Morților [Hades] au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua – iazul de foc. Oricine n‑a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20:14-15).

ÎNVIEREA ESTE ACELAȘI LUCRU CU RĂPIREA?

Deși sunt similare ca temă și asociere, răspunsul scurt este nu. Învierea este ceea ce se întâmplă atunci când morții sunt readuși la viață.

„Răpirea” este ceea ce se întâmplă când suntem răpiți în văzduh cu Hristos și cu oastea Lui de îngeri.

Cu toate acestea, la auzul cuvântului „răpire”, mulți se gândesc la un eveniment definit ca „răpirea secretă”. Învățăturile comune din jurul acestei idei i-au făcut pe mulți creștini să creadă că într-o zi, înainte de „necazul cel mare”, credincioșii vor dispărea pur și simplu.

S-ar putea să fi citit cărți sau să fi văzut filme despre răpirea secretă, precum serialul „Left Behind”. Din nefericire, ideea unei răpiri secrete contrazice ceea ce apostolul Pavel spune că se va întâmpla la sfârșitul timpului.

Credincioșii merg în Ceruri la revenirea Domnului Isus Hristos, iar acest eveniment poate fi descris în multe feluri, dar nu ca fiind secret.

„Căci Însuși Domnul, cu un glas poruncitor, ca de arhanghel, și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16).

„Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori ca să‑L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați‑vă deci unii pe alții cu aceste cuvinte!” (1 Tesaloniceni 4:17-18).

Cuvântul răpire se referă, de fapt, la „transportarea credincioșilor în văzduh la a doua venire a lui Hristos”.

Credincioșii vor fi „răpiți” sau vor fi ridicați împreună cu Domnul în văzduh și vor merge împreună în Cer. Dar observă că evenimentul va fi precedat de trâmbița lui Dumnezeu. Nu este o răpire secretă!

„Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1:7).

„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului; toate neamurile pământului se vor tângui și‑L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă. El îi va trimite pe îngerii Săi cu o trâmbiță mare și‑i vor aduna pe aleșii Lui
din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor” (Matei 24:30-31).

Orice ochi va vedea și orice ureche va auzi. Acest sunet de trâmbiță va fi atât de puternic încât va trezi literalmente morții!

Răpirea nu este o răpire secretă a poporului lui Dumnezeu, ci are loc ca o componentă a „parusiei”.

Parusia este un cuvânt grecesc folosit în Biblie care înseamnă „o venire” sau „o prezență”.

În Noul Testament, cuvântul „parusia” este folosit în special cu referire la revenirea lui Isus, dar și pentru a vorbi despre alte persoane care veneau în vizită sau despre prezența cuiva.

Deci, pentru a recapitula ce se întâmplă la revenirea lui Isus Hristos:

1. Are loc prima înviere, fiind înviați toți cei morți în Hristos.
2. Apoi toți cei credincioși lui Dumnezeu sunt răpiți în văzduh împreună cu Isus și cu îngerii Lui.

Putem fi liniștiți știind că cei dragi se odihnesc în morminte, așteptând revenirea lui Isus. Și știm că se apropie ziua în care toți cei care cred se vor întâlni cu Isus pe nori pentru a merge cu El în Ceruri.

CÂND ARE LOC ÎNVIEREA?

Biblia ne indică semnele apropierii revenirii lui Isus. Dar ni se spune, de asemenea, că nimeni nu poate cunoaște momentul exact al revenirii în afară de Dumnezeu Tatăl.

„Însă despre ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36).

Iată ce spune Scriptura despre momentul în care va avea loc acest eveniment important.

Capitolul 24 din Matei descrie anumite evenimente care vor avea loc în lume pe măsură ce Pământul va fi tot mai afectat de păcat și se va apropia timpul sfârșitului. Printre aceste se numără:
• Hristoși falși care caută să-i înșele pe mulți (v. 5)
• Înmulțirea dezastrelor naturale (v. 7)
• Conflicte la nivel mondial (v. 6-7)
• Penurie de alimente (v. 7)
• Disprețuirea egoistă a compasiunii (v. 12)
• Persecutarea urmașilor lui Isus (v. 9)

Însă ni se spune că aceste lucruri sunt „doar începutul” timpului sfârșitului (v. 8).

Se va întâmpla, cu siguranță, și un lucru bun – toată lumea va avea ocazia să audă despre Isus.

„Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârșitul” (v. 14).

Dar cea de-a Doua Venire în sine? Un prim indiciu se află în Iov, unde ni se spune că atunci când un om moare, el nu învie „cât vor fi cerurile”.

„Tot așa omul se culcă și nu se mai ridică; cât vor fi cerurile nu se mai trezește, nici nu se mai scoală din somnul lui” (Iov 14:12 NTR).

Când Isus va reveni, cerul se va descompune. Este destul de nebunesc să te gândești cum va fi, dar Biblia este clară. Revenirea lui Isus va presupune că cerul sau cerurile „vor trece”.

„Toată armata cerurilor se va descompune, iar cerurile vor fi înfășurate ca un sul. Toată armata lor va cădea asemenea frunzei veștejite a viței și asemenea smochinei stricate din pom” (Isaia 34:4 NTR).

A Doua Venire va fi un eveniment brusc, care îi va surprinde pe cei care nu sunt pregătiți. După cum ai fi surprins dacă un hoț ar intra în casa ta, majoritatea oamenilor vor fi surprinși când Isus va reveni – pentru că nu Îl așteptau.

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu vuiet mare, corpurile cerești vor fi nimicite prin ardere și pământul, cu tot ce este pe el, nu va mai fi de găsit” (2 Petru 3:10).

Dar dacă se pune accentul pe „pregătire”, de ce nu știe nimeni când va reveni Isus?

Ei bine, momentul exact nu este treaba noastră și este inutil să fim obsedați de el. Dacă L-am acceptat pe Isus ca Mântuitor personal, trebuie să avem în orice moment inimile pregătite pentru revenirea Lui.

Încă mai avem de trăit pe Pământ și, deși Dumnezeu vrea să știm că revenirea Lui este aproape și că ea ar putea avea loc brusc, oricând, El nu vrea să renunțăm la rolurile care ne-au fost încredințate în această viață. El nu vrea să trăim într-o stare
de așteptare pasivă a sfârșitului.

El vrea să ne concentrăm asupra grijii față de cei din jur și asupra transmiterii mesajului Evangheliei – împărtășindu-le celorlalți chiar speranța despre care vorbim acum, că toți vom fi readuși la viață!

PRIVIND ÎNAPOI LA ÎNVIEREA LUI ISUS

Datorită morții și învierii lui Isus, avem speranța vieții veșnice. Datorită sacrificiului Lui, putem aștepta cu nerăbdare să-i revedem pe cei dragi care au murit.

SACRIFICIUL SUPREM CARE FACE POSIBILĂ ÎNVIEREA

Când a murit pe cruce, Isus a luat asupra Lui pedeapsa care ne era destinată nouă. El știa că nu exista o altă cale de a ne salva de păcatele noastre.

Acesta a fost planul lui Dumnezeu încă de la începutul timpului, când păcatul a intrat în lume. Biblia ne spune că Isus a fost Mielul „înjunghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8 BTF).

Scriptura ne descoperă profețiile despre viața, moartea și învierea lui Isus cu mult înainte ca El să se nască în această lume (Isaia 53).

Isus a murit pentru a te salva! Iată cât de mult te iubește. El a fost dispus să aibă o moarte umilitoare și dureroasă pe cruce și să experimenteze despărțirea de Tatăl Său – a doua moarte.

Îți amintești că cei care vor avea parte de a doua înviere (cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții) vor experimenta și a doua moarte? Prin asta a trecut Isus când a murit pe cruce.

În timp ce atârna pe cruce, Isus nu a putut simți prezența lui Dumnezeu. El a strigat în chinuri.

„Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Elí, Elí, lemá sabahtáni?», care înseamnă: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?»” (Matei 27:46).

Și în timp ce Isus Își dădea ultima suflare, a simțit greutatea păcatului lumii pe umerii Lui. El, care nu avea păcat, a fost făcut păcat pentru noi.

„Pe Cel ce n‑a cunoscut niciun păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).

Jertfa Lui a făcut posibil ca noi să mergem într-o zi în Ceruri, să fim răscumpărați la prima înviere. Aceasta este lecția supremă despre dragostea adevărată, necondiționată, oferită omenirii.

MORMÂNTUL GOL

Vestea bună este că moartea nu a avut putere, pentru că Dumnezeul nostru este puternic. Deoarece Isus a înviat din morți, știm că El are puterea de a învinge moartea.

Biblia ne spune că Isus a murit pe cruce într-o vineri (ziua pregătirii) și a înviat duminică dimineața (prima zi a săptămânii).

„Dumnezeu L‑a înviat, dezlegându‑L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea” (Faptele Apostolilor 2:24).

De la moartea Lui până la înviere, Isus S-a odihnit în mormânt. În acest timp, El nu a mers la Cer, ci a dormit în mormânt, la fel ca ceilalți care au fost înviați din morți în Biblie.

Când a văzut-o pe Maria, după învierea Sa, Isus a spus:
„Nu Mă ține, căci încă nu M‑am suit la Tatăl [Meu]. Ci du‑te la frații Mei și spune‑le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»” (Ioan 20:17).

Acesta este mesajul Evangheliei, Vestea bună pe care toată lumea trebuie să o audă: Mormântul este gol!

„După ce a trecut sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să meargă să‑I ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s‑au dus la mormânt dis‑de‑dimineață, pe când răsărea soarele” (Marcu 16:1-2).

„Au intrat în mormânt, au văzut un tânăr așezat în partea dreaptă, îmbrăcat într‑un veșmânt alb, și s‑au înspăimântat. Dar el le‑a zis: «Nu vă temeți! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, după cum v‑a spus»” (Marcu 16:5-7).

Isus a înviat. A doua moarte nu a avut nicio putere asupra Lui, dar asta nu e tot! Când alegi să Îl urmezi pe Isus și să accepți darul mântuirii, nu vei trece prin a doua moarte, ci vei primi darul vieții veșnice.

„Fiindcă plata păcatului este moartea, însă darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6:23).

Fericita speranță despre care am vorbit? Este o speranță vie care se găsește în învierea lui Isus Hristos!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Care, potrivit cu mila Lui cea mare, ne-a născut din nou la o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre cei morți…” (1 Petru 1:3 NTR).

Datorită învierii lui Isus din morți, avem speranța Cerului, speranța de a fi înviați la revenirea lui Isus „la o moștenire nepieritoare, neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în Ceruri pentru voi” (1 Petru 1:4 NTR).

Speranța noastră de a fi înviați la sfârșitul timpului are ca temelie învierea Lui în urmă cu două mii de ani. Ce ne-am face fără această speranță și promisiune?

Învierea lui Isus Hristos a fost un eveniment istoric la care au fost martori numeroși oameni. Înainte de a se urca la Cer, El a petrecut 40 de zile pe Pământ și a apărut în fața a sute de oameni.

„Li S-a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 1:3 NTR).

„I S‑a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. Mai târziu, i S‑a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. La urmă de tot,
ca unei stârpituri, mi S‑a arătat și mie” (1 Corinteni 15:5-8).

Datorită învierii Lui, mulți au crezut – inclusiv fratele lui Isus, Iacov, care fusese sceptic. Cel care a scris Epistola lui Iacov a crescut cu Isus.

Indiferent de motiv, Iacov nu crezuse că fratele lui era Mesia. De fapt, niciunul dintre frații lui Isus nu a crezut în El (Ioan 5:7).

Dar după ce a fost martor la învierea Lui, Iacov a fost convins și a crezut.

PROMISIUNEA LUI DE A SE ÎNTOARCE

La sfârșitul celor 40 de zile, Isus S-a înălțat la Cer. Dar, înainte de înălțarea Sa, ucenicii L-au întrebat dacă intenționa să restaureze împărăția lui Israel (Faptele Apostolilor 1:6). Isus le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile
sau perioadele pe care Tatăl le-a așezat prin propria Sa autoritate. Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului” (Faptele
Apostolilor 1:7-8 NTR).

În dimineața învierii, Isus a ieșit din mormânt în trup. El avea încă același trup în momentul în care S-a înălțat la Cer.

Ucenicii au privit cum Domnul lor S-a înălțat la Cer, iar lângă ei au apărut doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Acești doi bărbați le-au oferit alinare.

„Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, Care a fost luat de la voi în Cer, va veni în același fel în care L-ați văzut înălțându-Se la Cer” (Faptele Apostolilor 1:11 NTR).

Înainte de moartea Sa, Isus le-a spus ucenicilor cuvinte similare pentru a-i liniști. El le-a făcut promisiunea că într-o zi Se va întoarce!

„Și dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:3).

Speranța noastră pentru mântuire și revenirea lui Isus nu ar fi posibile fără înviere.

PROMISIUNEA DIN APOCALIPSA

Gândul că Dumnezeu va judeca fiecare persoană – pentru a determina când va fi înviată – poate părea intimidant, dar Dumnezeu nu vrea să ne temem.

Putem fi siguri că Dumnezeu este drept și just. El îi iubește pe toți copiii Lui cu o dragoste veșnică. Dorința Lui este ca nimeni să nu piară (2 Petru 3:9).

Putem să avem încredere că El îi va judeca drept pe cei care vor dori să fie cu El pentru eternitate și pe cei care nu vor dori.

La sfârșit, poporul lui Dumnezeu se va bucura. Nu va mai fi nici întristare, nici durere. Dumnezeu ne promite fiecăruia acest lucru.

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4).

Putem să așteptăm cu nerăbdare viața veșnică după judecata desăvârșită a lui Dumnezeu și eliminarea păcatului. Asta este! Această înviere este sfârșitul lui Satana, al morții și al răului – dar pentru Dumnezeu și pentru poporul Lui, nu este sfârșitul.

Află mai multe despre viață, moarte și planul de mântuire.

ALEGE UN STUDIU BIBLIC ONLINE.

Sursa: Adventist.org