Scriptura ne spune ce este moartea, de ce există, cum putem face față durerii care o însoțește și cum ne putem agăța de Isus, în calitate de Mântuitor veșnic.

Te interesează aceste subiecte? Sunt foarte complexe. Vom vorbi despre:
• Ce spune Biblia despre moarte
• Originea morții
• Unde mergem când murim
• Ce este sufletul
• Cum să facem față doliului
• Posibilitatea comunicării cu cei morți

CE SPUNE BIBLIA DESPRE MOARTE

Moartea face parte din viața noastră de aici, de pe Pământ, iar Dumnezeu ne-a dat Biblia pentru a ne ajuta să o înțelegem. Ea răspunde la toate întrebările noastre despre moarte, și începe chiar cu începutul:

„Printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, deoarece toți au păcătuit” (Romani 5:12, EDCR).

Acest verset se referă la momentul în care Adam și Eva au păcătuit (Geneza 3) și ne amintește că moartea a intrat în experiența umană ca o consecință a păcatului, a păcatului lui Adam (Romani 5:12).

Însă înainte de a intra în acest subiect, să vedem, pe scurt, ce a spus Isus despre moarte. O relatare convingătoare din Biblie ne oferă o privire de ansamblu asupra modului în care ar trebui să privim moartea.

Luca 8:51-53 relatează faptul că Isus a mers în casa unui om pentru a-i vindeca fiica bolnavă, dar aceasta a murit înainte de sosirea Lui. Cei îndoliați se adunaseră deja și plângeau afară. Când a ajuns, Isus le-a spus să nu mai plângă.

„N-a murit, ci doarme.”

Mulțimea a râs de El pentru că știa că era moartă, dar Isus a intrat în casă și a înviat-o.

Pentru Isus, moartea este asemenea somnului, o stare de inconștiență în urma căreia persoana decedată nu se mai implică în această viață. Și, urmând exemplul Său, acesta este și modul în care văd moartea adventiștii.

CE ESTE MOARTEA ȘI CARE ESTE ORIGINEA EI?

Și apostolul Pavel înțelegea moartea ca fiind un somn. El a scris:

„Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13).

Moartea este o stare de inconștiență similară somnului. Morții nu știu nimic. Ei așteaptă pur și simplu revenirea lui Hristos. Ei nu privesc în jos, neputincioși, și nici nu se amestecă în viața celor rămași în viață. Ei nu plătesc pentru păcatele lor
și nu suferă în niciun fel. Ei literalmente „se odihnesc în pace” până la înviere.

Multe versete confirmă această înțelegere care oferă alinarea somnului inconștient și liniștit al morții. Iată câteva dintre ele:
• Psalmii 146:4: „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeași zi le pier şi planurile”.
• Psalmii 115:17: „Nu morții laudă pe Domnul”.
• Psalmii 6:5: „cine Te va lăuda în Locuința morților?”
• Eclesiastul 9:5,10: „Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic… dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit… Căci, în Locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!”

Cât de reconfortant este să știm că cei dragi decedați nu suferă în niciun fel. Ei nu ne privesc îngrijorați de departe, ci se odihnesc în somnul morții, care va părea a dura o singură clipă până când Creatorul vieții le-o va da din nou.

DE CE EXISTĂ MOARTEA?

Moartea este menționată încă din al doilea capitol al Bibliei. Ea nu făcea parte din planul lui Dumnezeu pentru omenire, dar se pare că exista deja o dispută în univers.

Ea a apărut odată cu păcatul, iar diavolul – Satana – este adeptul ei (Ioan 10:10).

Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și Eva cu privire la consecința morții dacă vor alege să trăiască nerespectând principiile de viață ale lui Dumnezeu (Geneza 2:16-17). Dar în Geneza 3:4, când îi ispitea pe cei doi oameni, Satana a negat că moartea ar fi o consecință a păcatului. Această minciună a fost o ispită prea mare pentru Adam și Eva, iar ei au păcătuit pentru prima dată.

Acest păcat – care avea să ducă, în cele din urmă, la moarte – a fost cauzat de Satana. Iar Creatorul le-a explicat că au fost făcuți din țărâna pământului și în țărână se vor întoarce când vor muri (Geneza 3:19).

DE UNDE A APĂRUT MOARTEA?

La început, Creatorul avertizase prima pereche de oameni să nu mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului, pedeapsa neascultării fiind moartea (Geneza 2:15-17).

Cu toate acestea, au făcut-o.

Nu au ascultat de avertismentul lui Dumnezeu și au cedat ispitei diavolului.

Din acel moment, omenirea a dobândit o natură păcătoasă, cu înclinații naturale spre păcat. Lupta dintre bine și rău este reală și prezentă în noi în fiecare zi (Romani 7:18-25).

Dar, oricât de sumbru ar putea suna acest lucru, avem speranță în Isus.

El a luat natura umană și a murit pentru păcat în locul nostru. Datorită morții lui Isus, chiar dacă putem muri, dacă credem în El vom fi înviați din morți. La a doua venire, Isus îi va învia pe cei care au murit crezând în El, iar aceștia vor trăi veșnic cu El (Romani 6:23, Ioan 3:16).

Astfel, după cum moartea a venit printr-un singur om, Adam, viața a venit printr-un alt om – în persoana lui Isus Hristos (Romani 5:17).

CARE A FOST PRIMA MOARTE?

Prima moarte a fost de fapt o crimă, Cain, primul născut al lui Adam și al Evei, ucigându-și fratele, Abel (Geneza 4:8).

Cain a fost copleșit de păcat și de gelozie și, printr-un act de violență, și-a ucis fratele. Deși poate să fi fost un accident, moartea a devenit atunci parte din experiența umană.

Deși acesta a fost un act oribil, nu a fost sfârșitul pentru că în aceste prime relatări din Scriptură există o profeție despre moartea lui Isus ca jertfă (Geneza 3:15). Iar moartea Sa în locul nostru este cea care le asigură viața veșnică celor care cred în Isus (Ioan 3:16).

UNDE MERGEM CÂND MURIM?

Potrivit Bibliei, cei morți nu știu nimic. Așadar, când murim, este ca și cum am dormi, așteptând revenirea lui Isus.

Este posibil să te îngrijorezi cu privire la locul unde se află un membru al familiei sau un prieten care s-a stins din viață. Ne aduce alinare să știm că nu suferă în niciun fel. Ne aduce, de asemenea, alinare să știm că nu ne urmăresc fiecare mișcare și nici nu sunt neliniștiți pentru că nu mai pot face parte din viața noastră.

Într-adevăr, cei morți se odihnesc acolo unde au fost culcați până când Dumnezeu îi va chema să se trezească la înviere. Ei nu continuă să trăiască în altă parte și nu trebuie să fie martori ai vieților noastre pe Pământ.

Și, deși cei dragi nu mai sunt cu noi, ne poate consola să știm că până și Isus a experimentat tristețea pe care o simțim atunci când cineva apropiat se stinge din viață.

Când trăia pe Pământ, Isus a avut un prieten apropiat, Lazăr, care s-a îmbolnăvit și a murit. Lazăr a fost îngropat. Nimeni nu știa încă, dar Isus intenționa să îl învie pe Lazăr din morți pentru a arăta puterea lui Dumnezeu. Dar, în ciuda faptului că știa acest lucru, când oamenii i-au spus lui Isus că Lazăr era mort, El a plâns.

Deși știa că Lazăr urma să fie readus la viață, Isus a simțit tristețea și durerea pierderii unui prieten. Însă apoi i-a consolat pe ceilalți spunându-le că Lazăr dormea.

Isus ne-a învățat multe lucruri:
• Moartea este o stare de inconștiență
• Cei care au murit crezând în El doar se odihnesc
• Tristețea și durerea sunt normale
• Cei credincioși vor fi aduși din nou la viață

Și acesta este un singur exemplu. Alte câteva versete din Biblie ne spun că moartea este o stare în care individul nu se mai implică în niciun fel în această viață:

„Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic” (Eclesiastul 9:5).

Conform Bibliei, ne putem consola știind că cei dragi care ne-au părăsit dorm somnul morții în pământ sau oriunde sunt îngropate sau împrăștiate rămășițele lor. Când Isus va reveni, El îi va învia la viața veșnică pe cei care au acceptat mântuirea oferită în dar (1 Tesaloniceni 4:14-18).

Există un rai, un iad sau un purgatoriu? Putem ști în care dintre ele vom merge?

Biserica Adventistă crede într-un rai și un iad literal și, deși atunci când murim nu mergem imediat în niciunul dintre ele, putem ști care va fi sfârșitul nostru.

Factorul decisiv este credința în Hristos sau lipsa ei și acceptarea darului mântuirii. Dacă îl acceptăm, ni se promite viața veșnică. Dacă îl respingem, nu putem trăi cu Dumnezeu și, prin urmare, după înviere ne așteaptă o moarte definitivă.

Dar asta nu înseamnă că murim continuu, arzând sau suferind torturi. Dumnezeu este bun și milostiv, iar tortura nu este compatibilă cu caracterul Său. Nu, moartea definitivă înseamnă că moartea noastră este veșnică – că nu mai avem nicio speranță de revenire.

Numai noi ne putem decide soarta. Ea este decisă în inimile noastre. Dacă Îl alegem cu onestitate pe Dumnezeu și darul mântuirii Sale, putem avea încredere că vom avea parte de viața veșnică alături de El.

REALITATEA SUFLETULUI UMAN

S-ar putea să vă întrebați de ce există atât de multe alte concepții cu privire la moarte și la presupusa viață de apoi. Au existat multe influențe care au influențat modul în care creștinii înțeleg moartea, iar nu toate sunt biblice.

Pe de o parte, cultura elenistică era deja larg răspândită și acceptată atunci când Isus a venit pe Pământ, iar grecii înțelegeau ființa umană ca având o natură duală. Însă Biblia, luată în ansamblu, prezintă o imagine diferită.

CE SPUNE BIBLIA DESPRE SUFLETUL NOSTRU?

Biblia spune că atunci când L-a creat pe Adam, Dumnezeu a suflat în el suflare de viață, iar Adam a devenit „un suflet viu” (Geneza 2:7). Sufletul este combinația dintre suflarea de viață de la Dumnezeu și creația materială.

Suflarea lui Dumnezeu și țărâna pământului l-au creat pe Adam, o ființă inteligentă.

Observați că aceste două elemente – suflarea lui Dumnezeu și țărâna – nu pot crea individual viața, ele nu sunt independente. Așadar, atunci când cineva moare, iar suflarea sa de viață dispare, sufletul viu încetează să mai existe.

Este ca o simplă ecuație de algebră:
A + B = C
A este suflarea de viață.
B este țărâna pământului.
C este un suflet viu.
Dacă îl îndepărtezi pe A sau pe B, C (sufletul) nu mai există.

„Adu-ți aminte de Făcătorul tău… până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7).

CUM PLÂNGEM MOARTEA?

Doliul este un proces natural și important al vieții pe acest Pământ. Cel mai scurt verset din Biblie arată cea mai mare solidaritate a lui Isus cu experiența umană. Spune simplu: „Isus plângea” (Ioan 11:35).

Povestea lui Lazăr, prietenul lui Isus, ne spune cât de profund a fost Isus afectat de moarte – El, care era El Însuși soluția la moarte. Este de la sine înțeles că, din moment ce suntem creați după chipul lui Dumnezeu, și noi vom fi tulburați de moarte
și profund afectați de ea. Ea este, la urma urmei, dușmanul vieții și nu a fost niciodată menită să facă parte din experiența umană.

CE SPUNE BIBLIA DESPRE PLÂNGEREA PIERDERII CELOR DRAGI?

Deși nu există un mod corect sau greșit de a plânge moartea cuiva, Biblia ne oferă acest ajutor:
• 1 Tesaloniceni 4:13: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde”.
• 2 Timotei 4:8: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”.
• Evrei 9:27-28: „După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă”.
• 1 Ioan 2:1: „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”.
• Iov 16:19: „Chiar acum martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte”.

Și, în cele din urmă, Evrei 4:14-16 explică în mod clar speranța pe care o avem în Isus.

Această speranță ne permite să așteptăm o judecată dreaptă, în care Mântuitorul este apărătorul nostru, iar o veșnicie alături de cei dragi este posibilă. Deși ne este dor de ei acum, ne putem continua viața, anticipând acel viitor uimitor pe care
Dumnezeu l-a pregătit pentru noi toți.

CUM TRECEM PESTE PIERDEREA UNEI PERSOANE DRAGI?

Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. Indiferent de situația noastră actuală, dacă Îl cunoaștem și ne încredem în dragostea Lui, putem să avem siguranță și o pace deplină.

Biblia spune că nimic, nici măcar moartea, nu ne poate despărți de dragostea Sa! Alte versete biblice care ne aduc alinare și încurajare:

„Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui
Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38-39).

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28).

„«Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «planuri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță. Atunci mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă mă veți căuta din toată inima, Mă voi lăsa găsit de voi», zice Domnul” (Ieremia 29:11-14, NTR).

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).

„El va înghiți moartea în victorie; și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele” (Isaia 25:8, BTF2015).

„Și Dumnezeu va șterge fiecare lacrimă din ochii lor; și nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plângere, nici nu va mai fi durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus” (Apocalipsa 21:4, BTF2015).

Încrederea noastră în Dumnezeu și în planul Său este cea care ne dă putere să mergem mai departe. Biblia este o resursă continuă pentru noi atunci când experimentăm durere și pierderi în viață.

Iar întreaga Biblie indică spre speranța unei noi vieți prin Isus.

NE POT VORBI MORȚII?

Răspunsul biblic este: nu.

În plus, este împotriva învățăturii biblice să încerci să vorbești cu morții. Trebuie să evităm înșelăciunile diavolului cu privire la adevărul lui Dumnezeu și la călăuzirea lui Dumnezeu în viața noastră. Nu suntem siguri de ziua de mâine, dar avem încredere în Cel care are controlul asupra zilei de mâine – Dumnezeu.

Vorbește cu Dumnezeu în fiecare zi și primește mângâierea și puterea de care ai nevoie pentru a merge mai departe cu viața ta, până în ziua în care Isus va veni și toate lacrimile vor fi șterse!

Dar de ce nu este recomandabil să apelezi la un mediu sau să te sfătuiești cu diavolul?

În primul rând, este înșelător.

Știm că moartea este ca un somn. Persoana decedată nu se implică în niciun fel în această viață. În acest caz, dacă un mediu apelează la un „mort”, pe cine consultă? Pe Satana și pe îngerii lui.

După cum Dumnezeu ne cunoaște și ne-a dat îngeri păzitori, poți fi sigur că diavolul, cel care încearcă să ne ducă pe fiecare dintre noi în rătăcire, ne cunoaște foarte bine (Ioan 10:10). El și îngerii lui căzuți au capacitatea de a pretinde că sunt o persoană iubită care a murit.

CE SPUNE BIBLIA DESPRE COMUNICAREA CU CEI DECEDAȚI?

În 2 Tesaloniceni 2:9-12 citim despre toate înșelăciunile pe care le va provoca diavolul în această lume. Tratați cu seriozitate faptul că, dacă încercăm să intrăm în legătură cu cineva care a murit, riscăm să intrăm în legătură cu diavolul.

Iar 2 Corinteni 11:14 ne spune că diavolul chiar „se preface într-un înger de lumină”.

În Galateni 5:20 și Apocalipsa 22:15 vedem că în poporul lui Dumnezeu și printre cei care vor fi în Ceruri nu se numără vrăjitorii, cei implicați în vrăjitorie sau magie sau medii spirituali.

Diavolul a dorit întotdeauna să-i ducă pe alții în rătăcire. Și pentru că Dumnezeu știe acest lucru, El i-a dat instrucțiuni poporului Său în Vechiul Testament. Când se pregăteau să ocupe țara promisă, Dumnezeu i-a avertizat cu privire la păgânii care o locuiau.

El a instruit poporul Israel spunând:

„După ce vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveți să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de prezicător, de clarvăzător, de vrăjitor sau de descântător, nimeni care să cheme duhurile sau să umble pe la ghicitori, nimeni care să întrebe morții.

Oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului şi din pricina acestor urâciuni izgonește Domnul, Dumnezeul tău, aceste neamuri dinaintea ta. Tu să fii desăvârșit înaintea Domnului, Dumnezeului tău” (Deuteronomul 18:9-13, EDCR).

Asemenea israeliților, și noi suntem sfătuiți să ne ferim de „urâciunile” celor nelegiuiți și să ne agățăm în schimb de Dumnezeu.

ÎNVIEREA

La început, oamenii au fost creați desăvârșiți. Păcatul a pătruns în univers din cauza răzvrătirii lui Lucifer (care este și Satana) în Ceruri. El a vrut să se înalțe deasupra lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:7-9).

Dar dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Lucifer, creația I-ar fi slujit de frică.

Singura modalitate de a arăta caracterul cu adevărat iubitor al lui Dumnezeu era ca El să îi ofere creației Sale libertatea de alegere. Astfel, știm că Lucifer a ispitit prima familie, care a cedat în fața minciunilor lui, în loc să asculte de avertismentele lui Dumnezeu (Geneza 3:1-6).

Astfel, Dumnezeu a pus în mișcare planul de a salva omenirea de la moartea veșnică și de a o învia la viața veșnică.

CE ÎNSEAMNĂ ÎNVIEREA?

Hristos a venit să moară pentru păcatele noastre pentru ca noi să avem viață veșnică dacă credem în El și acceptăm mântuirea Lui prin credință (Ioan 3:16). Apoi, Biblia ne spune că, după propria moarte și înviere, Isus a mers să ne pregătească un loc.

Când va termina, El va reveni și ne va lua acasă pentru a fi cu El pentru totdeauna (Ioan 14:2-3). Pentru a face acest lucru, El îi va învia credincioșii care dorm deja somnul morții și se vor întâlni cu El în văzduh.

Cei care sunt în viață și cred în El vor fi și ei ridicați în văzduh pentru a-L întâlni (1 Tesaloniceni 4:14-18).

Prin urmare, noi trăim într-o lume în care trebuie să înțelegem imaginea de ansamblu: Trăim în mijlocul acestei mari lupte dintre bine și rău.

În Cuvântul lui Dumnezeu, vedem cum Isus a obținut victoria asupra păcatului și a morții. El ne-a dat profeții care ne asigură de victoria Sa finală în marea luptă (Daniel și Apocalipsa). El ne spune, de asemenea, cum se vor desfășura lucrurile.

CE SE VA ÎNTÂMPLA LA ÎNVIERI?

Apocalipsa 20 și 21 ne dezvăluie ce se va întâmpla după revenirea lui Hristos. La a doua venire, cei care au murit în Hristos vor fi înviați, dar cei care se află în morminte și care nu au crezut niciodată în Hristos nu vor fi înviați.

Cei care sunt în viață și cred în Hristos vor fi, de asemenea, chemați la Cer, dar cei care L-au respins pe Hristos nu vor supraviețui celei de-a doua veniri.

Pe Pământ nu va mai fi nimeni în viață. Pământul va fi pustiu, singurul prezent fiind diavolul.

Mileniul (1000 de ani) va începe după a doua venire a lui Hristos, cei salvați fiind în Ceruri. Apocalipsa 20: 4,6 spune că cei salvați vor „judeca” și vor „domni” împreună cu Dumnezeu.

După aceea, Dumnezeu și toți oamenii mântuiți din interiorul cetății Noului Ierusalim vor „veni din nou” pe Pământ – o a treia venire. Înainte de a ajunge ei pe Pământ, morții necredincioși vor fi înviați pentru a se confrunta cu alegerea lor, iar
Biblia spune că vor fi distruși în iazul de foc împreună cu diavolul și îngerii lui. Aceasta este moartea a doua și veșnică (Apocalipsa 20:7-15).

După ce Pământul va fi curățat astfel, el va fi nou:

„Și am văzut un cer nou și un pământ nou; fiindcă cerul dintâi și pământul dintâi au trecut; și marea nu mai era. Și eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu din cer, pregătită ca o mireasă înfrumusețată pentru soțul ei.

Și am auzit o voce tare din cer, spunând: «Iată, tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor.

Și Dumnezeu va șterge fiecare lacrimă de la ochii lor; și nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plângere, nici nu va mai fi durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus»” (Apocalipsa 21:1-4, BFT2015).

Ce gând minunat pentru credincios! Într-o zi, vom putea spune: „Moartea a fost înghițită în biruință… Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15: 54-55).

SPERANȚA NOASTRĂ ÎN ISUS HRISTOS

Dumnezeu a făcut tot ce I-a stat în putere pentru a salva omenirea, respectând în același timp libertatea de alegere a omului.

Cei care cred în Isus vor trăi veșnic cu El după a doua venire și înviere.

Cei care au respins mântuirea lui Isus nu vor face acest lucru și vor avea parte de o moarte definitivă, permanentă.

Fie ca noi să ne dezvoltăm relația cu Dumnezeu și să acceptăm darul mântuirii. Fie ca noi să ne numărăm printre cei care Îl iubesc și să mergem acasă cu El la revenirea Sa pentru a trăi cu El pentru eternitate. Fie ca noi să experimentăm acea bucurie
cerească fără lacrimi și fără moarte.

Dacă vrei și tu acea viață, începe azi un studiu biblic!

Află mai multe despre viață, moarte și planul de mântuire.

ÎNCEPE UN STUDIU BIBLIC ONLINE!

Sursa: Adventist.org