Concepte precum „raiul” și „viața de apoi” evocă nenumărate imagini – unele înfricoșătoare, unele idilice, iar altele pur și simplu ciudate.

Poate părea imposibil de spus care dintre ele sunt, probabil, adevărate.

Aceste concepte, fie ele pașnice sau terifiante, sumbre sau pline de speranță, sunt, într-o anumită măsură, toate imaginare. Tot ce putem face este să speculăm. Niciunul dintre noi nu a văzut cu adevărat vreunul dintre aceste „locuri”. Niciunul dintre noi nu poate spune cu certitudine exact ce se întâmplă după moarte.

Moartea este marea necunoscută a umanității. Știm toți că trebuie să ne confruntăm cu ea mai devreme sau mai târziu, dar nimeni nu știe ce este cu adevărat sau ce se întâmplă după aceea, dacă se întâmplă ceva.

Dar, dacă citim Biblia, o parte din misterul care înconjoară moartea poate fi explicat. Scriptura ne oferă o perspectivă directă asupra a ceea ce este de fapt moartea și ce se întâmplă după ea. Biblia ne răspunde la întrebările:
• Există o „viață de apoi”?
• Ce ne spune Biblia despre această viață de apoi?
• Există iad? Cum e iadul?
• Cum se integrează Pilda neghinei în această concepție?
• Există și altceva în afară de Rai sau iad, ceva precum purgatoriul?
• Rezolvarea misterului morții.

EXISTĂ O „VIAȚĂ DE APOI”?

Prima întrebare cu privire la viața de apoi la care trebuie să răspundem este dacă există o viață de apoi. De unde știm că există ceva după moarte? Poate că suntem cu toții îngropați în pământ, iar acesta e sfârșitul.

Există o convingere comună că lumea materială pe care o vedem în fața noastră este tot ce există și că, odată ce o pierdem, nu mai rămâne nimic.

Este, de asemenea, comun să credem că există ceva după moarte, dar că este într-un alt plan al existenței. Și, cu eforturile potrivite, putem să comunicăm cu oamenii care au murit întinzând mâna pentru a-i atinge pe cei dragi care au plecat dintre noi.

Biblia ne spune că există ceva după moarte, că există mai mult decât o persoană care la moarte este îngropată în pământ. Există multe pasaje frumoase referitoare la Rai, acolo unde Dumnezeu domnește pe tronul Său, iar noi toți trăim în pace și părtășie într-un paradis etern. Este descris un oraș superb, plin de pietre prețioase și de aur curat, cu Pomul Vieții în centru (Apocalipsa 21:22).

Mulți dintre noi am fost învățați că acest loc glorios este locul în care oamenii sunt duși imediat după ce mor, iar acolo Îl întâlnesc pe Dumnezeu și devin îngeri pentru a veghea asupra celor dragi. Dar, oricât de frumoasă pare această imagine, Biblia ne spune altceva.

Să-l luăm ca exemplu pe Avraam, marele patriarh. El a vorbit cu Dumnezeu în mai multe rânduri și a avut o relație strânsă cu El. Dacă cineva ar trebui luat imediat după moarte și dus în Rai, am zice că acela ar fi Avraam.

Dar cartea Geneza nu spune că Dumnezeu l-ar fi luat pe Avraam în Rai. Ea spune că Avraam a murit și a fost „adăugat la poporul său” (Geneza 25:8 EDCR).

Același lucru este valabil și pentru regele David, un om după inima lui Dumnezeu. Oricât de iubit ar fi fost, David nu a fost dus direct la Cer, ci „a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David (1 Regi 2:10 NTR).

Referirea la moarte ca la un somn este tipică în Biblie. Această metaforă este folosită de peste 50 de ori în Scriptură. Chiar și Isus a folosit-o când a vorbit despre prietenul Lui, Lazăr, care murise.

Așadar, ce ne spune folosirea acestei metafore a somnului cu privire la moarte? În primul rând, ne spune că morții sunt într-o stare de inconștiență totală, neavând gânduri sau sentimente, așa cum ar avea dacă ar dormi. După cum a spus regele Solomon în Eclesiastul,
„Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și amintirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și invidia lor au pierit demult, iar ei niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare” (Eclesiastul 9:5-6 EDCR).

Când oamenii mor, e ca și cum ar cădea într-un somn adânc. Ei nu sunt conștienți de nimic.

Ținând cont de acest lucru, putem presupune că cei morți nu sunt duși direct în Rai. Dacă ar fi fost cu Dumnezeu imediat ce ar fi murit, fără îndoială că El ar fi vrut ca ei să fie conștienți de asta pentru a putea petrece timp cu ei.

Referirea la moarte ca la un somn subliniază, de asemenea, faptul că nu poate exista comunicare între vii și morți.

Dar mai este un lucru pe care îl putem desprinde din metafora somnului. De obicei, când cineva adoarme, presupunem că în cele din urmă se va trezi. Somnul este temporar. Te întinzi seara în pat, iar când te trezești, pe fereastră intră lumina zilei.

Așadar, dacă Biblia descrie moarta ca pe un somn, ca pe ceva temporar, putem deduce că trebuie să existe o modalitate de a-ți reveni din starea morții, de a te „trezi”. Dar cum se „trezește” cineva din somnul morții?

POTRIVIT BIBLIEI, CE ESTE ACEASTĂ VIAȚĂ DE APOI?

Din experiența noastră umană, moartea este, de obicei, permanentă. Dar Biblia ne arată, de asemenea, că nu va fi întotdeauna astfel. În fața noastră există o mare speranță – una care transcende toate greutățile prin care a trebuit să trecem în această viață pe Pământ.

Ideea de înviere, de cineva care se „trezește” din morți, este prezentă în toată Biblia. Profeți precum Ilie și Elisei, cu puterea încredințată de Dumnezeu, au înviat oameni din morți (1 Regi 17:17-24, 2 Regi 4:8-37, 2 Regi 13:14-25, Isaia 25:8; 26:19; Osea 13:14; Daniel 12:1-4).

Isus a făcut același lucru în timpul vieții Lui pe Pământ, readucându-i la viață pe fiul unei văduve, pe o tânără și pe prietenul Lui drag, Lazăr, dovedind că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât moartea (Luca 7:11-17; Luca 8:40-58; Ioan 11:1-44). El o poate învinge! El poate „să ne trezească”!

Aceste minuni au atins punctul culminant odată cu învierea lui Hristos după răstignirea de pe Calvar (Matei 28:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-49; Ioan 20:1-21:25). Cu atâtea exemple ale puterii lui Dumnezeu asupra morții, vedem că stă în puterea Lui să facă același lucru pentru noi, să îi readucă la viață pe cei care au murit și să îi readucă la o viață mai bună.

Aceasta este speranța despre care a vorbit Hristos când a consolat-o pe Marta la mormântul lui Lazăr, spunând: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11:25-26 EDCR).

Acestea nu erau doar promisiuni în van, menite să o consoleze pe Marta în momentele ei de durere. Isus mai făcuse aceste afirmații, spunând:

„Adevărat, adevărat vă spun: dacă păzește cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac” (Ioan 8:51 EDCR).

„Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28-29 EDCR).

Când a fost pe Pământ, Isus a dovedit că avea putere asupra morții, că le simțea durerea și suferința celor care pierd persoane dragi și că nu îi permite moarții să fie sfârșitul veșnic. Și, așa cum l-a readus pe Lazăr la viață, Dumnezeu are un plan pentru a-i readuce la viață pe toți cei care au murit și au crezut în El. Acest plan este detaliat în 1 Corinteni:

„Dar, de fapt, Hristos a înviat din morți, primul rod dintre cei adormiți.

Căci, dacă moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi aduși la viață în Hristos,
dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos – cel dintâi rod, apoi cei ce sunt ai lui Hristos, la venirea Lui. Apoi va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice căpetenie, orice stăpânire și orice putere.

Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. Ultimul vrăjmaș care va fi nimicit va fi moartea” (1 Corinteni 15:20-26).
Hristos este numit „cel dintâi rod”, ceea ce înseamnă primul fruct al unui pom, o mostră a marii recolte care va urma. Învierea lui Hristos a fost o mostră a ceea ce se va întâmpla atunci când El va reveni biruitor, biruind tot răul, toată răutatea și, în cele din urmă, moartea însăși.

Odată cu această victorie finală, cei care au murit crezând în El vor fi treziți și înviați, așa cum a fost Isus Însuși. Scriptura continuă:

„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, dintr‑odată, cât ai clipi din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință.

Unde îți este biruința, moarte?

Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:51-55).

Planul lui Hristos este explicat simplu și clar și în 1 Tesaloniceni:

„Căci Însuși Domnul, cu un glas poruncitor, ca de arhanghel, și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori ca să‑L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați‑vă deci unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).

Așa arată victoria asupra morții. Aceasta este revenirea glorioasă pe care Domnul Hristos o plănuiește pentru El și pentru tot poporul Lui. Moartea și răul vor fi șterse de pe fața pământului, iar întregul Pământ va fi făcut nou. Cei care au murit vor fi înviați mai buni și mai puternici ca niciodată, astfel încât să poată trăi din nou. Odată ce se întâmplă acest lucru, poporul lui Dumnezeu care va fi încă pe Pământ va fi și el schimbat, va primi trupuri perfecte și veșnice și va fi adus să aibă parte de minunile Cerului.

Ce zi minunată va fi! Și cel mai bine e că nu va trebui să plecăm niciodată. Împărăția lui Dumnezeu nu se va sfârși niciodată, ci va oferi oportunități nelimitate de a învăța, a crește, a experimenta și a iubi. Acesta este un Paradis care merită așteptarea.

Dar este aceasta întreaga poveste? Ce se întâmplă cu cei care aleg să nu-L accepte pe Isus în calitate de Salvator personal? Cum rămâne cu diavolul? Dar cu Pământul?

Dumnezeu include și aceste lucruri în planul Lui.

EXISTĂ IAD? DACĂ DA, CUM ESTE?

Deși multora dintre noi le place să vorbească și să viseze despre cum va fi Raiul, pe cine vom vedea acolo și ce vom putea face, există întotdeauna acea mică întrebare sumbră care se ivește din când în când.

Dar în celălalt loc?

Ce se întâmplă cu cei care nu au ales să-L urmeze pe Dumnezeu? Cum rămâne cu… iadul?

Ideea de iad este un subiect apăsător pentru majoritatea oamenilor. Este cel puțin tulburător. Adesea ne face să ne imaginăm atmosfera fierbinte, gropi de foc și lavă clocotitoare. Aproape că putem simți căldura, imaginându-ne agonia oricui ar avea neșansa să ajungă „acolo jos”.

Potrivit tradițiilor mai multor biserici, dacă cineva a ales în viață calea răului, dacă L-a respins pe Dumnezeu și ceea ce reprezintă El, atunci, de îndată ce moare, ajunge în iad și este lăsat să ardă acolo.

Unii dintre noi am fost îngroziți de această imagine încă din copilărie, folosind-o ca pe un stimulent pentru a fi cât mai buni, astfel încât să nu ajungem acolo jos.

Pe alții această idee că cei răi vor fi arși și chinuiți pentru totdeauna i-a întors împotriva lui Dumnezeu. Ei nu văd cum Dumnezeu Și-ar putea spune iubitor, dar să arunce în chinuri veșnice pe oricine nu Îl urmează.

Și au dreptate.

Este greu să ne imaginăm o persoană iubitoare, dar dispusă să îi lase să ardă pentru eternitate pe oamenii pe care i-a creat. Cele două imagini sunt pur și simplu incompatibile.

Așadar, ori ne-am înșelat în tot acest timp în legătură cu natura iubitoare a lui Dumnezeu, ori iadul nu este ceea ce credem a fi.

Deci, ce ne spune, de fapt, Biblia despre iad? Ei bine, paginile ei nu sunt pline de imagini înfiorătoare despre chinul veșnic, detaliind modul în care vor fi pedepsiți cei răi. Cu toate acestea, ne spune cine va ajunge acolo.

„Oricine n‑a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20:15).

Așadar, Biblia confirmă că cei care nu Îi sunt credincioși lui Dumnezeu, care refuză să urmeze căile Lui, vor sfârși într-o zi în acest „iaz de foc”.

Dar Biblia ne spune și altceva, ceva ce e posibil ca mulți dintre noi să nu fi auzit niciodată. Potrivit Scripturii, iadul nu le-a fost niciodată destinat ființelor omenești.

În timpul predicii Lui consemnate în Matei 25, Hristos a spus o pildă despre revenirea lui Dumnezeu pe Pământ, înconjurat de toți îngerii Lui. El i-a chemat pe toți cei care au trăit vreodată și i-a separat așa cum un păstor separă oile de capre.

Pe oi le cheamă la dreapta Sa, iar pe capre le alungă la stânga. După ce toată lumea este împărțită, Dumnezeu se întoarce spre oi și le invită să își accepte moștenirea și să trăiască cu El în Rai. Apoi se întoarce spre capre, spunând: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, pregătit pentru Diavolul și pentru îngerii lui” (Matei 25:41 EDCR).

Ați observat? Focul este pregătit pentru Diavolul și pentru îngerii lui. Iadul nu a fost conceput pentru oameni. Scopul acestor flăcări mistuitoare a fost de a-i elimina pe Satana și pe cei care îl urmează, îngerii care au fost de partea lui în războiul împotriva lui Dumnezeu.

Iazul de foc nu le era destinat oamenilor. Singurul mod în care oamenii ajung acolo este dacă aleg să o facă, dacă sunt de partea lui Satana în lupta împotriva lui Dumnezeu și refuză să urmeze căile lui Dumnezeu.

Aceasta este o veste bună. Înseamnă că putem să alegem unde vom ajunge, dacă vrem să urmăm căile lui Dumnezeu și să petrecem veșnicia împreună cu El, sau să urmăm căile egoismului lui Satana și să-i împărtășim soarta. În cele din urmă, depinde de noi.

PARABOLA NEGHINEI

Cu toate acestea, problema iadului este mai complexă. Am văzut că le este rezervat lui Satana și celor care aleg să îl urmeze și că putem să alegem dacă vrem să ajungem acolo sau nu.

Dar cei care mor fiind răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu ajung imediat în iad sau, după cum se întâmplă cu învierea celor drepți, și soarta lor este amânată până la momentul revenirii lui Isus? Și… oare cei răi chiar vor arde pentru totdeauna în iad, forțați să îndure o durere permanentă, fără un sfârșit al suferinței lor?

Isus răspunde la aceste întrebări într-o pildă despre un fermier. Un om a semănat grâu în ogorul lui, îl îngrijea și aștepta cu nerăbdare o recoltă frumoasă. Dar, într-o noapte, un dușman care îl ura s-a strecurat pe ogorul lui și a semănat neghină peste tot înainte de a dispărea în noapte. În timp ce grâul creștea, creștea și neghina, iar câmpul era plin cu ambele.

„Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?»

El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.»

Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» «Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea.

Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: „Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!”»” (Matei 13:27-30 EDCR).

Din context și din alte pilde spuse de Isus, putem să deducem că această pildă a fost menită să ofere o perspectivă asupra a ceea ce se va întâmpla la a doua venire. Până în acest moment, ogorul, sau lumea, a fost plin de grâu și de neghină, de cei care
Îl urmează pe Dumnezeu și cei care Îl resping.

Dar când Hristos va reveni, toate acestea se vor sfârși. Până atunci, grâul va fi crescut suficient pentru a avea propriile rădăcini.

Ca și în pilda oilor și caprelor, grâul și neghina vor fi separate și puse deoparte. Grâul, cei credincioși lui Dumnezeu, va fi adunat în casa Lui, dar neghina, cei care s-au răzvrătit și au încercat să-i ducă pe alții în rătăcire, va fi aruncată în
foc.

Această metaforă a neghinei ne oferă cea mai bună perspectivă asupra a ceea ce se va întâmpla cu cei care resping calea lui Dumnezeu. Ați văzut vreodată iarbă uscată aruncată în foc? Ea arde foarte repede, se încolăcește și se usucă până când nu mai rămâne nimic.

Nu arde la nesfârșit. Se stinge repede, rămânând doar cenușă. Fumul de la foc poate să persiste mult timp după ce iarba a ars, dar aceasta nu este pedeapsa, ci dovada faptului că sentința a fost executată; cei răi nu mai sunt.

Psalmii 37:20 ne prezintă o imagine a acestui lucru, spunând că Dumnezeu Își va aminti și îi va răsplăti pe cei care Îl urmează:

„Însă cei răi vor pieri, iar dușmanii Domnului vor sfârși precum frumusețea pășunilor; în fum vor sfârși” (NTR).

Este ceea ce a încercat să transmită Isus în pilda neghinei.

IADUL CA EVENIMENT, NU CA LOC

Isus ne spunea ce urmează să se întâmple la revenirea Lui, cum vor fi Raiul și iadul. De fapt, după cum îl descrie Isus în pilda Lui, iadul este mai degrabă un eveniment decât un loc real, după cum a fost și aruncarea neghinei în foc.

Hristos va reveni pentru a îndrepta totul pe Pământ. Răul și toate urmările lui vor fi distruse definitiv. Nu vor mai exista moarte și durere, iar tot ceea ce a denaturat rasa umană va fi eliminat.

Aici sunt incluși Satana și cei care îl urmează. Ei vor împărtăși soarta neghinei din parabolă, arse până s-a transformat în cenușă, până când nu a mai rămas nimic.

Aceasta este singura cale. Dacă s-ar permite să dăinuie măcar o urmă din influența lui Satana, în cele din urmă s-ar răspândi și ciclul păcatului și al răului ar reîncepe. Dumnezeu știe acest lucru. De aceea, El a făcut planul de a distruge răul odată pentru totdeauna.

Este ceea ce Biblia numește „a doua moarte” (Apocalipsa 20:6, 20:14, 21:8), moartea destinată lui Satana și urmașilor lui, din care nu va exista nicio înviere. Cei care mor pentru a doua oară dispar pentru totdeauna. Nu vi se pare că această soluție definitivă pentru păcat este cam extremă? La urma urmei, nu este Dumnezeu un Dumnezeu al dragostei și milei? Cu siguranță, El nu ar permite ca oamenii pe care i-a creat să fie distruși complet doar pentru că au ales să fie de partea greșită în acest război. Sigur le va mai da o șansă.

Însă Dumnezeu le-a dat acestor oameni o a doua șansă. Le-a dat și a treia, a cincea și a zecea șansă de-a lungul vieții lor. El nu a încercat neîncetat să ajungă la ei.

Dacă cineva ajunge să se alieze cu Satana și să aibă parte de a doua moarte, atunci chiar L-a respins pe Dumnezeu și tot ceea ce reprezintă El. Acea persoană nu vrea să aibă de-a face cu El, ci preferă o clipă de durere rapidă și să dispară pentru totdeauna decât să trăiască pentru totdeauna cu un Dumnezeu pe care nu Îl iubește, într-un loc pe care nu-l poate aprecia. Pentru ei, Raiul nu ar reprezenta paradisul.

Această idee este, poate, cel mai bine exprimată de autorul creștin C.S. Lewis. În cartea lui Marea despărțire, el a scris:

„La urma urmei sunt două feluri de oameni: unii care Îi spun lui Dumnezeu: «Facă-se voia Ta» și alții cărora Dumnezeu le spune «Facă-se voia ta»”.

Pentru cei care se răzvrătesc în mod constant împotriva lui Dumnezeu, care se îndepărtează și resping dragostea Lui, nu există loc în Rai. Nu pentru că Dumnezeu este prea nemilos și îi urăște prea mult pentru a-i primi, ci pentru că au arătat clar că nu ar fi fericiți acolo.

Luându-le viața, Dumnezeu Își manifestă încă o dată mila. El îi iubește și, deși ei nu vor fi niciodată dispuși să Îi accepte dragostea, nu îi va lăsa să sufere pentru totdeauna.

Sfârșitul pe care l-au ales va fi rapid, punând capăt durerii și suferinței pe care păcatul le-a adus asupra lor. Satana nu-i va mai putea chinui și vor avea parte de odihnă, singurul lucru pe care li-l mai poate oferi Dumnezeu. Va fi o stare de inconștiență asemănătoare celei în care intră toți oamenii atunci când mor, doar că, de data aceasta, nu va mai exista o trezire. Această moarte va fi permanentă.

EXISTĂ CEVA „ÎNTRE” RAI ȘI IAD? CUM RĂMÂNE CU PURGATORIUL?

Printre numeroasele idei pe care le avem cu privire la viața de apoi se numără și cea a purgatoriului, concept potrivit căruia există un fel de loc intermediar adiacent iadului, unde oamenii care au murit se pot ruga pentru ei, se pot purifica și, în cele din urmă, pot fi lăsați să intre în Rai. Însă, oricât de comună ar fi această idee, ea nu apare în Biblie.

Potrivit Bibliei, cei morți sunt într-o stare de inconștiență totală, incapabili să gândească, să simtă sau să acționeze. Acest lucru nu le-ar permite să își petreacă timpul de după moarte meditând asupra deciziilor lor. Când Isus va reveni, alegerea fiecărei persoane va fi fost deja făcută. Pentru oameni nu va exista nicio oportunitate de a-și reanaliza opțiunile și de a face o alegere pe care nu au făcut-o în viață.

Purgatoriul are la bază ideea că cineva își poate câștiga intrarea în Rai, dar Scriptura ne spune de nenumărate ori că doar harul lui Dumnezeu ne poate duce acolo.

Dacă îl analizăm, conceptul de purgatoriu este, de fapt, în contrast cu ceea ce spune Biblia despre Dumnezeu și planul de mântuire. Purgatoriul înseamnă că, dacă ne gândim suficient de mult, dacă ne rugăm suficient de mult, dacă alții înalță suficiente rugăciuni pentru noi, putem să ne câștigăm intrarea în Rai.

Acest concept pur și simplu nu se potrivește cu niciunul dintre celelalte principii descrise în Scriptură. Dumnezeu este singura noastră cale de intrare în Rai. Credința în Hristos este singurul mod prin care putem să ajungem acolo.

Este imposibil să încercăm să câștigăm un loc în Rai. Dumnezeu ne-a oferit deja un loc acolo, fără niciun cost. Trebuie doar să acceptăm jertfa Lui, iubindu-L și trăind așa cum ne-a cerut El. Chiar nu pare greu! Este mult mai ușor decât să stăm în
Purgatoriu câteva sute de ani, încercând cumva să ne câștigăm acceptarea sau să ne ispășim pedeapsa, asemănătoare unei condamnări la închisoare pentru o perioadă determinată.

Jertfa lui Hristos acoperă costul intrării în Rai mai bine decât am putea-o face noi vreodată. Singura noastră sarcină este să acceptăm darul Lui.

DEZLEGAREA MISTERULUI MORȚII

Mai sus spuneam că moartea pare adesea un mister, marele necunoscut în care toată lumea pășește în cele din urmă, dar din care nu se întoarce nimeni. Dar cu cât învățăm mai mult despre Dumnezeu și despre Cuvântul Lui, cu atât mai mult vedem că moartea nu este deloc un mister. Dumnezeu ne-a spus exact cum este, ce se întâmplă odată ce murim și cum se va sfârși, în cele din urmă, moartea.

În timpul petrecut pe Pământ, Isus a spus clar că moartea nu este permanentă, că avea deja un plan pentru a o învinge. El a demonstrat puterea lui Dumnezeu asupra morții prin propria înviere și a promis că într-o zi va reveni pentru a învinge moartea o dată pentru totdeauna.

El a spus ce se va întâmpla în timpul sfârșitului și că toți vom trebui să alegem dacă Îl urmăm pe El sau mergem pe drumul nostru, dacă acceptăm viața veșnică alături de El sau o pierdem pentru totdeauna.

Și, în cele din urmă, ne-a spus că într-o zi va face totul nou, îi va aduce pe cei pe care i-am pierdut din cauza morții și ne va duce pe toți în Rai. După cum a scris ucenicul Ioan:

„Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:3-4).

Fie ca noi toți să fim acolo și să vedem cu ochii noștri acea zi glorioasă.

Află mai mult despre planurile lui Dumnezeu pentru noi.

ÎNCEPE UN STUDIU BIBLIC ONLINE.

Sursa: Adventist.org