Din fericire, Dumnezeu știa și l-a planificat încă de la crearea acestei lumi.
Sabatul a fost instituit de Dumnezeu după ce a creat lumea în șase zile. El a fost primul care l-a sărbătorit și a declarat această a șaptea zi ca fiind o zi de odihnă, o pauză, un timp pentru a asimila totul – chiar înainte ca păcatul să polueze lumea, iar munca să devină o povară.
Secole mai târziu, a fost inclus în Cele Zece Porunci, astfel încât copiii lui Israel să-și amintească de unde veneau, cine era Dumnezeul lor și de ce binecuvântare se puteau bucura.
Astăzi, această binecuvântare rămâne (Evrei 4:9) așa cum a instituit-o Dumnezeu după ce a creat o lume întreagă în care să trăim și de care să avem grijă (Geneza 1:26). Sabatul poate fi o pauză binevenită care ne reînnoiește pentru fiecare săptămână (făcându-ne mai productivi), permițându-ne în același timp să ne apropiem mai mult de El.
Dar ce înseamnă cu adevărat Sabatul? Ce simbolizează, de ce este o poruncă și cum ar trebui să o respectăm în lumea de astăzi, care pare să nu se oprească niciodată?
Sabatul este atât simplu, cât și complex. Este un dar minunat care ne oferă timp pentru a ne reîncărca și ne amintește de un Dumnezeu iubitor și creator.
De asemenea, este atât de important pentru Dumnezeu încât a făcut din el o poruncă, considerându-l un simbol al credinței, al dragostei și al respectului. Respectarea sau amintirea Sabatului este ceva ce El ne cere, dar cu care, în același timp, ne binecuvântează.
Așadar, haideți să aruncăm o privire asupra unor trăsături cheie ale Sabatului, învățând, în același timp, mai multe despre el și despre Dumnezeu:
• Originea Sabatului la creație
• Sabatul ca un dar oferit de Dumnezeu
• Cum te apropie Sabatul de Dumnezeu
• Cum ne poate apropia Sabatul de ceilalți
• Cum este reprezentat Sabatul de-a lungul Biblie
• Cum este reprezentat Sabatul de-a lungul istoriei
• Sărbătorirea Sabatului astăzi
PRIMUL SABAT – A ȘAPTEA ZI DE LA CREAȚIE
Răspunsul la această întrebare ne duce înapoi la începutul timpului pe Pământ, înainte de a exista vreo religie, înainte de a exista o lege scrisă, înainte ca răul sau păcatul să afecteze omenirea.
Dacă începem la începutul Bibliei, în Geneza, aflăm că Dumnezeu a adus lumea la existență, pas cu pas, zi după zi. Desigur, Dumnezeu nu a avut nevoie de o zi întreagă pentru a crea fiecare dintre aceste părți ale lumii noastre. Din ceea ce ne putem da seama, probabil că a făcut acest lucru pentru a arăta că fiecare etapă de dezvoltare are propria semnificație și ar trebui să fie apreciată pentru ceea ce este.
După cea de-a șasea zi a creației, când a creat ființele umane, El a binecuvântat ziua a șaptea – chiar dacă lucrarea de creare a lumii era încheiată.
„Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea şi a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care a făcut-o în creație” (Geneza 2:2-3).
Deși nu era încă numită „Sabat”, această zi specială, a șaptea, a fost „sfințită” în numele creației Sale. Dumnezeu Și-a făcut timp să aprecieze și să se bucure de această lume și ne invită să ne oprim în mod regulat și să facem același lucru.
SABATUL ESTE UN DAR OFERIT DE DUMNEZEU
Atunci când viața este dificilă și obositoare, adesea cel mai bun cadou pe care îl poate primi cineva este permisiunea de a se opri și de a se odihni. Dumnezeu a intenționat ca ziua de Sabat să fie exact o astfel de „desfătare” pentru omenire (Isaia 58:13). Ea asigură un timp rezervat pentru a ne odihni de munca noastră și pentru a petrece un timp sfințit cu El.
Chiar dacă Dumnezeu nu a „avut nevoie” să se odihnească după ce a creat lumea, El a folosit primul Sabat pentru a demonstra importanța de a ne opri, de a trăi clipa și de a fi recunoscători. El S-a odihnit ca o oportunitate de a nu se mai concentra pe a face, ci pe a fi; a trecut de la a face lucruri la a se bucura de ele.
Ce contrast față de viața ocupată cu care suntem obișnuiți. Listele de lucruri de făcut nu se termină niciodată. Suntem suprastimulați și adesea ne înecăm în așteptări pe care le avem de la noi înșine și de la ceilalți.
Termenul de „grijă de sine” a devenit un termen folosit frecvent pentru că am ajuns la un punct în care trebuie să ne reamintim – chiar să ne poruncim – să o luăm mai ușor, să ne permitem să ne oprim, să ne calmăm și să ne concentrăm asupra a ceea ce contează cu adevărat.
Dumnezeu știe că avem nevoie să avem grijă de noi. El știe, de asemenea, că cel mai bun mod de a avea grijă de tine și de ceilalți este de a ieși din rutina în care ne putem lăsa ușor atrași. De fapt, numeroase studii medicale și sociologice contemporane susțin ideea unui „sabat” pentru a evita epuizarea.
El ne-a oferit darul unui Sabat săptămânal pentru a putea să ne oprim și să știm că El este Dumnezeu (Psalmii 46:10) și nu trebuie să stea totul pe umerii noștri.
Sabatul este momentul perfect pentru a „arunca asupra lui toate îngrijorările [noastre], căci El Însuși are grijă de [noi]” (1 Petru 5:7, EDCR).
În plus, Dumnezeu ne oferă șansa de a împărtăși acest dar al odihnei de Sabat și cu cei care locuiesc cu noi sau lucrează pentru noi. El ne cere să le permitem și copiilor, servitorilor, animalelor și musafirilor noștri să se bucure de această odihnă săptămânală (Exodul 20:10).
SABATUL NE APROPIE DE DUMNEZEU
O parte importantă a ceea ce face ca Sabatul să fie un astfel de dar e faptul că este momentul perfect pentru a ne îndrepta atenția spre Dumnezeu, lăsând ca orice altceva să dispară în fundal.
Dar ce face ca această zi liberă săptămânală să fie atât de importantă pentru Dumnezeu? De ce a inclus El amintirea ei în cele Zece Porunci (Exodul 20:8-11), instruindu-ne, de fapt, să ne oprim din munca noastră și să le oferim o pauză celor care lucrează pentru noi?
Dumnezeu știa că întreținerea relațiilor necesită timp pus deoparte în mod deliberat. Uneori suntem atât de prinși în viețile noastre ocupate încât trebuie să ni se spună să ne oprim.
Chiar și așa, este ciudat să ne gândim că nu vrem să ne luăm o zi liberă de la muncă. Dar, de mai multe ori, oamenii prezentați în Biblie ca nerespectând Sabatul o făceau deoarece voiau o zi de muncă în plus pentru a o lua înaintea celorlalți sau pentru a câștiga mai mulți bani. Cei mai mulți dintre cei din Biblie care au fost acuzați de „călcarea Sabatului” foloseau acest timp „suplimentar” tocmai pentru asta.
Sabatul poate fi antidotul pentru egoism. El ne întărește credința pe măsură ce învățăm din ce în ce mai mult să ne bazăm pe Dumnezeu pentru a avea grijă de noi. Putem cere împlinirea promisiunii că Dumnezeu va împlini „toate nevoile voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Hristos Isus” (Filipeni 4:19, EDCR).
Acest timp sfânt de 24 de ore ne permite să nu ne mai gândim la noi înșine și la tot ceea ce ne cere viața. Astfel, avem starea de spirit perfectă pentru a ne apropia de Dumnezeu și pentru a experimenta mai profund tot ceea ce a făcut El pentru noi.
Este un timp pentru a ne reînviora chiar sufletul.
SABATUL NE APROPIE DE CEILALȚI ȘI ÎNTĂREȘTE RELAȚIILE
Ca o prelungire a binecuvântării zilei de Sabat, pe măsură ce ne luăm timp pentru a încetini ritmul și a ne apropia de Dumnezeu, avem și o ocazie perfectă de a ne apropia de ceilalți.
Dumnezeu este un Dumnezeu relațional. El dorește să aibă o relație cu fiecare dintre noi și dorește ca noi să avem relații pline de sens unii cu alții. Sabatul ne oferă timp pentru a ne îndepărta de stresul vieții pentru a ne conecta la nivel spiritual cu alți creștini, cu familiile noastre și să ne punem în slujba celor din jurul nostru.
Primii oameni au petrecut primul Sabat cunoscându-și Creatorul. Relațiile făceau deja parte din Sabat.
Pe măsură ce istoria a continuat, întâlnirea credincioșilor a devenit un obicei firesc în Sabat.
Leviticul 23:3 numește Sabatul o zi de „adunare sacră”.
Când Isus a umblat pe Pământ, în Sabat era adesea în sinagogi, unde frecvent învăța, citea sau discuta cu cei din comunitatea Lui.
În Evrei 10:24-25 (EDCR), Pavel i-a încurajat pe credincioși să continue să dezvolte o comunitate creștină, „fără a neglija adunarea noastră”.
Există numeroase moduri de a păstra acest obicei biblic în zilele noastre, motiv pentru care mulți dintre cei care respectă Sabatul participă la servicii religioase în ziua a șaptea. Serviciile religioase oferă un moment perfect pentru a ne aduna în închinare, în studiu și în părtășie – toate acestea pentru a-I aduce slavă Creatorului nostru. Este, de asemenea, o modalitate extraordinară de a ne responsabiliza unii pe alții cu privire la respectarea poruncii lui Dumnezeu de a ne aminti de ziua de Sabat.
Pe lângă serviciile de închinare, Sabatul reprezintă o ocazie de a avea și alte întâlniri de relaționare. Multe biserici organizează după serviciul divin de închinare o masă de Sabat. Credincioșii pot profita, de asemenea, de acest timp pentru a sluji comunitatea sau pentru întâlniri dedicate familiei.
CUM ESTE REPREZENTAT SABATUL ÎN BIBLIE
Pe măsură ce aflăm mai multe despre semnificația Sabatului și despre numeroasele lui binecuvântări, este util să ne uităm și la modul în care a fost privit Sabatul de-a lungul întregii Biblii. El a fost instituit la creație și a rămas ca un monument veșnic de aducere aminte.
SABATUL ÎN VECHIUL TESTAMENT
După șase zile de la crearea Pământului, Dumnezeu a ținut să se oprească și să mediteze asupra faptului că acesta era „bun”. Geneza 2:3 ne spune că El l-a „sfințit”.
În Exodul 12 și 16 sunt menționate „un Sabat sfânt” sau „ziua a șaptea”, cu referiri la adunări sacre și la abținerea de la muncă. Dar atunci când cele Zece Porunci le-au fost prezentate israeliților în Exodul 20, această „zi a șaptea” specială a fost menționată oficial ca fiind „ziua de Sabat” (Exodul 20:8), iar poporului lui Dumnezeu i s-a poruncit să-și „amintească” de ea, pentru a o „sfinți”.
Mai târziu, Dumnezeu i-a spus lui Moise că israeliții trebuiau să țină „Sabatele Mele” ca legământ pentru toate generațiile viitoare, „ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc” (Exodul 31:13, EDCR).
De aici încolo, este clar cât de important este Sabatul pentru Dumnezeu. Nu numai că i-a oferit poporului Său o odihnă atât de necesară, dar l-a și ajutat să se concentreze asupra lui.
Atunci când se temeau, Sabatul îi putea ajuta, reamintindu-le faptul că El veghea asupra lor.
Când deveneau mândri sau aroganți, Sabatul le putea reaminti că El era cel care le asigura hrana. Dumnezeu era Cel demn de laudă, nu ei.
Pe tot parcursul Vechiului Testament se vorbea adesea despre Sabat atunci când se discuta despre ritualurile de la tabernacul sau de la templu, menite să le amintească israeliților de legământul cu Dumnezeu. Au existat psalmi scriși pentru Sabat (Psalmii 92), iar mai mulți profeți au menționat importanța lui în menținerea unei relații de închinare cu Dumnezeu (Isaia, Ieremia, Ezechiel, Amos etc.).
„Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit şi a răsuflat” (Exodul 31:17, EDCR).
SABATUL ÎN NOUL TESTAMENT
Când Isus a trăit printre oamenii de pe Pământ, El făcea adesea referire la poruncile Vechiului Testament într-o nouă lumină. Israeliții de la început aveau nevoie de o mulțime de instrucțiuni despre ce să facă și ce să nu facă. Dar în zilele lui Isus, omenirea se maturizase oarecum. Acum era timpul să-i lumineze pe adepții Săi cu privire la profunzimea legilor lui Dumnezeu – binecuvântările și semnificațiile din spatele lor.
Isus a făcut acest lucru și cu Sabatul. Conducătorii religioși orgolioși și rigizi ai vremii doreau ca toți evreii să respecte poruncile într-un mod concret, măsurabil (ceea ce făcea să le fie mai ușor să se simtă mai drepți decât alții). Dar ori de câte ori încercau să-L „prindă” pe Isus în capcană pentru a călca Sabatul, El răspundea săpând mai adânc în Scriptură.
El a subliniat de mai multe ori faptul că Sabatul trebuia să fie o binecuvântare care ne elibera de povara muncii, astfel încât să ne putem bucura de Dumnezeu și de creația Sa. Nu trebuia să fie o povară în sine!
„Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat”, a spus Isus (Marcu 2:27).
Isus a petrecut timp cu ucenicii Săi în Sabat, a vindecat oameni în Sabat și i-a învățat pe urmașii Săi să le slujească altora în Sabat (Matei 12:11-12). Cuvintele și faptele Lui au susținut sfințenia și bucuria pe care le reprezenta Sabatul.
Chiar și după moartea, învierea și înălțarea la cer a lui Isus, Sabatul este menționat de-a lungul cărții Faptele Apostolilor ca o zi în care oamenii se adunau la sinagogă sau în casele oamenilor. Biserica primară a crescut rapid.
Ultima mențiune specifică a Sabatului este în Epistola lui Pavel către Evrei, în care declară că „rămâne deci o odihnă-de-sabat pentru poporul lui Dumnezeu” (Evrei 4:9, EDCR). Mai mult, el îi încurajează spunând: „Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă” (v. 11
CUM ESTE REPREZENTAT SABATUL DE-A LUNGUL ISTORIEI
Dincolo de istoria consemnată în Biblie, percepția cu privire la Sabat s-a modificat de-a lungul timpului. Deși în Scriptură nu există nicio indicație de a schimba ziua Sabatului, calendarul și tradițiile pentru respectarea Sabatului sau ceea ce este
considerat „ziua de închinare” au fost diferite între diferitele confesiuni din interiorul creștinismului.
Acest tabel oferă o imagine de ansamblu a Sabatului de la începutul Bibliei până în prezent:
| Date | Evenimente |
| 4004 î.Hr. Conform Cronologiei lui Ussher – Notă: Cronologia lui Ussher folosește datele din genealogiile Genezei fără a lua în considerare posibilele lacune, așa cum indică genealogia paralelă a lui Luca, din Noul Testament. | Săptămâna creației (Geneza 1-2) |
| 1950 > 1775 î.Hr. | Avraam a respectat poruncile și legile lui Dumnezeu (Geneza 26) |
| 1450 î.Hr. | Exodul și cele zece porunci date pe Muntele Sinai (Exodul 20) |
| 445 î.Hr | Neemia încurajează poporul Israel să-și amintească cum să respecte Sabatul (Neemia 13) |
| 27 d.Hr. | Slujirea pe Pământ a lui Isus și învățăturile Lui despre Sabat (Marcu 2) |
| 31 d.Hr. | Primii creștini respectă Sabatul și se întâlnesc în case (cartea Faptele Apostolilor) |
| 321 d.Hr. | Constantin emite un decret prin care declară duminica drept zi de închinare |
| 343 > 381 d.Hr. | Conciliul de la Laodiceea a condamnat Sabatul zilei a șaptea |
| Secolul al V-lea d.Hr. | Biserica celtică timpurie și Sfântul Patrick al Irlandei respectau Sabatul zilei a șaptea (Moffat, The Church in Scotland, pag. 140 ) |
| Secolul al XII-lea d.Hr. | Valdenzii respectau Sabatul zilei a șaptea în Franța și Italia (Ellen White, Tragedia veacurilor, capitolul 4) |
| 1845 d.Hr. | Joseph Bates, un pastor protestant care a devenit în cele din urmă unul dintre fondatorii Bisericii Adventiste, a redescoperit Sabatul zilei a șaptea în studiile sale |
| 1863 d.Hr. | Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a fost înființată în mod oficial |
Sabatul lui Dumnezeu din ziua a șaptea a supraviețuit de-a lungul istoriei, în ciuda numeroaselor încercări de a-i diminua sfințenia, sau de a schimba chiar ziua în care trebuia să fie respectat.
Iar profetul Daniel a prezis că pe măsură ce ne apropiem de revenirea lui Isus Hristos, Sabatul va continua să fie atacat subtil de către cei care I se opun lui Dumnezeu (Daniel 7:25).
Dar de ce această concentrare asupra zilei de închinare?
După cum am menționat mai devreme, Dumnezeu a făcut din Sabat un legământ cu urmașii Săi (Exodul 31:12-18), o practică distinctivă în credința lor în El. Iar cei care I se împotrivesc lui Isus Hristos vor să îi determine pe urmașii Lui să rupă acest legământ și să nu țină cont de poruncile Sale pline de dragoste.
Dar, în loc să ne temem de astfel de lucruri, Dumnezeu ne cere să avem încredere în El. Legământul înalță Sabatul ca o amintire a faptului că Dumnezeu este Cel care „ne sfințește”. Putem cere împlinirea promisiunii că, dacă noi Îl urmăm, Dumnezeu ne va conduce.
Sabatul este o binecuvântare pe care El continuă să o împlinească în viețile tuturor celor care cred.
SĂRBĂTORIREA SABATULUI ASTĂZI
Dar astăzi? Cum respectă oamenii Sabatul zilei a șaptea în zilele noastre, când viața pare să ne țină ocupați 24 de ore din 24, 7 zile din 7?
Pentru a-și aminti de ziua de Sabat și pentru a o sfinți, mulți oameni aleg să o elibereze de planurile obligatorii, să meargă la biserică, să se întâlnească cu alții pentru o masă specială sau să caute modalități de a ajunge la alții
Multor evrei le place să respecte tradițiile străvechi ale shabbatului, rădăcina ebraică a cuvântului „Sabat”. Ei prețuiesc ritualurile precum facerea pâinii challah cu o zi înainte, aprinderea lumânărilor de shabbat și recitarea de binecuvântări și rugăciuni care amintesc de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi și pentru strămoșii noștri în Biblie.
Există, de asemenea, noi tradiții pe care tu și familia ta le puteți institui și care vă ajută să vă amintiți de puterea și creația lui Dumnezeu.
Dacă respectarea Sabatului este ceva nou pentru tine, s-ar putea să fie nevoie să îți adaptezi rutina. Dar ziua de Sabat poate deveni cu ușurință o parte specială a săptămânii care te va reîntineri și îți va permite să te concentrezi asupra unei cunoașteri mai bune a lui Isus.
ELIBEREAZĂ-ȚI PROGRAMUL DE OBLIGAȚII
În cele mai multe profesii lucrăm de luni până vineri, așa că sâmbăta este deja prima zi liberă. Pentru a pune această zi deoparte ca fiind una de odihnă și de schimbare a preocupărilor din timpul săptămânii, poate fi util să reprogramezi proiectele casnice, micile reparații sau alte sarcini pe care le percepi ca fiind „muncă”. S-ar putea ca cele mai multe dintre ele să poată fi ușor amânate până a doua zi.
S-ar putea ca acest lucru să nu fie posibil imediat, dar pe măsură ce faci din Sabatul zilei a șaptea un obicei, poți începe să îți adaptezi programul în funcție de el.
Pentru cei care lucrează adesea sâmbăta, s-ar putea să fie nevoie de un efort mai mare pentru a dedica această zi închinării înaintea lui Dumnezeu. Deși dacă lucrezi în anumite domenii, cum e cazul cadrelor medicale, al îngrijitorilor, al forțele de ordine etc., s-ar putea să fie inevitabil să lucrezi din când în când în Sabat, unele locuri de muncă permit ajustarea programului astfel încât să poți respecta mai bine Sabatul.
FOLOSEȘTE VINEREA CA ZI DE PREGĂTIRE
Pentru a face ca ziua de sâmbătă să fie diferită de restul weekendului, poate fi util să pregătești lucrurile din timp, de vineri, astfel încât să te poți odihni cu adevărat în Sabat. Ai putea să faci curățenie, să rezolvi lucrurile nerezolvate de la serviciu, să faci cumpărături sau chiar lucruri mici precum alimentarea mașinii sau pregătirea în prealabil a micului dejun.
CAUTĂ OCAZII DE A I TE ÎNCHINA LUI DUMNEZEU
Închinarea împreună cu alții este o binecuvântare minunată, așa că găsirea unei biserici pe care să o frecventezi poate îmbogăți experiența Sabatului cu Dumnezeu.
Dacă nu frecventezi încă o biserică locală, există multe alte modalități de a respecta Sabatul între timp.
• Fă-ți timp să citești Biblia, rugându-te înainte și după
• Plimbă-te, propunându-ți să observi micile minuni ale naturii pe care adesea le omitem atunci când suntem grăbiți
• Vizitează un prieten pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme. S-ar putea chiar să ai ocazia să vorbești cu el despre noile tale descoperiri și experiențe legate de Sabat.
• Oferă-te voluntar la o cantină socială locală, la un azil de bătrâni, într-un proiect de servicii comunitare etc.
• Alătură-te unui grup de studiere a Bibliei sau unei Școli de Sabat locale
• Vizitează un parc, o rezervație de animale sălbatice sau o zonă pitorească din apropiere
Există modalități nelimitate de a-ți aduce aminte de prima zi de Sabat după ce Dumnezeu a creat Pământul. Atunci când ne facem cu adevărat timp pentru a observa ce a făcut Dumnezeu pentru noi, credința noastră poate crește și putem cere împlinirea promisiunii lui Isus de a „avea viață din belșug” atunci când Îl urmăm (Ioan 10:10).
Află mai multe despre alte moduri în care poți experimenta numeroasele binecuvântări ale Sabatului
Sursa: Adventist.org