Imaginează-ți că locuiești în apropiere de coastă și nivelul mării este în creștere, sau în apropierea unui vulcan care începe să erupă, sau că recoltele și animalele mor pentru că nu a mai plouat de ani de zile, sau că este atât de cald încât pădurile sunt în flăcări, sau că un cutremur sau o alunecare de teren tocmai ți-a distrus casa și se apropie un tsunami, sau că a plouat atât de mult încât întreaga zonă este sub apă. Este clar că te vei muta – împreună cu cei dragi și cu tot ce poți lua – într-un loc mai sigur, indiferent de distanță sau de cât ar dura.

În 2001, ecologistul britanic Norman Myers spunea că refugiații din cauze legate de mediu vor deveni „fenomenul global tot mai frecvent în secolul XXI”. El a descris numărul tot mai mare de oameni care „nu mai pot avea mijloace sigure de trai în țările lor din cauza secetei, a eroziunii solului, a deșertificării, a defrișărilor, a foametei și a altor probleme de mediu, pe lângă problemele asociate presiunii demografice și sărăciei. În disperarea lor, acești oameni simt că nu au altă alternativă decât să caute refugiu în altă parte, oricât de riscant ar fi”.

Deși unii aveau să fie strămutați pe plan intern, majoritatea aveau să își abandoneze țara natală, cu puține speranțe de a se mai întoarce. Până în 1995, numărul acestor refugiați de mediu a început să depășească numărul refugiaților din motive precum opresiunea politică, persecuția religioasă sau problemele etnice. Myers a prezis că numărul refugiațilorde mediu nu numai că are să crească pe măsură ce tot mai mulți oameni sărăciți vor pune presiune asupra ecosistemelor suprasolicitate, ci va exploda atunci când se va face simțit impactul încălzirii globale, cu creșterea nivelului mării, inundații de coastă, perturbarea sistemelor de precipitații și creșterea frecvenței secetelor de „o gravitate și durată fără precedent”.
Refugiați tradiționali, de mediu și climatici

Organizația Națiunilor Unite (ONU) definește refugiații tradiționali ca fiind cei care trec granițele internaționale pentru a scăpa de război, violență sau conflict, descriind refugiații de mediu ca fiind cei care fug de dezastrele naturale, iar refugiații climatici ca fiind cei care își părăsesc casele din cauza încălzirii globale și a schimbărilor climatice.

În urmă cu 30 de ani, Sadako Ogata, Înalt Comisar ONU pentru Refugiați (UNHCR), a avertizat că „relația dintre refugiați și mediu a fost timp îndelungat trecută cu vederea”. Zece ani mai târziu, Agenția pentru Refugiați a UNHCR a recunoscut că „nu s-au schimbat prea multe … cu excepția faptului că există de două ori mai mulți refugiați … iar distrugerea mediului s-a accelerat”.

Acum, după alți zece ani, efectele catastrofale ale dezastrelor naturale, precum cutremurele, tsunamiurile asociate, inundațiile, alunecările de teren, incendiile, seceta și erupțiile vulcanice, dar și impactul incontestabil al schimbărilor climatice, forțează și mai mulți oameni să își abandoneze locuințele și mijloacele de trai și să devină refugiați de mediu.

Dacă includem și consecințele ecologice ale intensificării conflictelor interne și războaielor, se înțelege de ce Crucea Roșie Internațională a raportat recent că acum avem mai mulți refugiați de mediu decât refugiați politici.

Schimbările climatice contribuie la creșterea numărului amenințărilor care afectează accesul la apă, securitatea alimentară și mijloacele de trai, ceea ce agravează conflictele geopolitice și creează și mai multe valuri de strămutări.

Deșertificarea, creșterea nivelului mării, sistemele de canalizare copleșite și apa poluată sau insuficientă forțează pur și simplu un număr și mai mare de persoane să migreze, obligând comunitatea internațională să se ocupe de imensa presiunea de mediu ulterioară asupra locurilor în care se mută, incluzând majoritatea taberelor de refugiați.

În 2022, 108 milioane de persoane din întreaga lume au fost strămutate cu forța din cauza „persecuțiilor, conflictelor, violențelor, încălcărilor drepturilor omului și evenimentelor care perturbă grav ordinea publică”, iar până la sfârșitul anului 2024, Agenția ONU pentru Refugiați se așteaptă ca alte 22 de milioane de persoane să fie strămutate cu forța sau apatride. Cu toate acestea, Institutul pentru Economie și Pace se alătură acum previziunilor lui Norman Myers, estimând peste 1,2 miliarde de persoane strămutate la nivel mondial până în 2050 din cauza schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale, 2,8 miliarde de persoane locuind încă în țări care se confruntă cu amenințări ecologice grave.

Deși niciun colț al planetei nu pare să fie neatins de problemele legate de strămutare și migrație, majoritatea țărilor care sunt afectate primele și cel mai grav sunt cele cu cele mai puține emisii de carbon, ceea ce înseamnă că aproximativ 60% din totalul refugiaților și al persoanelor strămutate în interiorul țării trăiesc în prezent în zonele cele mai vulnerabile la schimbările climatice.

Cu toate acestea, refugiații climatici și de mediu nu sunt încă protejați din punct de vedere juridic de Convenția privind statutul refugiaților din 1951, cu excepția cazului în care se poate demonstra că riscul de război, violență sau persecuție a fost sporit de cauzele de mediu. Un astfel de exemplu sunt cei care au fugit recent din Camerun în Ciad pentru a scăpa de ostilitățile dintre fermieri și pescari, declanșate de scăderea rezervelor de apă legate de schimbările de temperatură.

Deși Biblia nu folosește termenul „refugiat”, ea vorbește despre oamenii numiți străini, călători, exilați. Istoria biblică a Israelului este, în esență, o poveste despre imigrație și refugiați, multe dintre personajele principale fiind forțate să emigreze din cauza foametei. Oameni precum Avraam și Sara, Isaac și Rebeca, Iacov și familia lui, Naomi, toți ar fi clasificați astăzi drept refugiați de mediu. Scriptura ne reamintește în mod repetat că experiențele israeliților în Egipt, și nu numai, ar trebui să ne servească drept motivație cu privire la modul în care îi tratăm pe cei care se găsesc în circumstanțe similare astăzi. „Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să‑l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.”

Despre Sabatul refugiaților

În fiecare an, comunitatea adventistă se reunește pentru a marca Ziua Refugiaților printr-un program și activități speciale de Sabat.

În acest an, Sabatul Refugiaților are loc pe 22 iunie 2024, fiind pus deoparte pentru a ne deschide inimile față de refugiații din întreaga lume, onorând reziliența lor, în timp ce învățăm, ne rugăm și acționăm pentru a-i ajuta în nevoile lor.

Deși cuvântul „refugiat” nu se regăsește în Scriptură, atitudinea lui Dumnezeu față de străin și călător este clară – precum și apelul pe care li-l adresează urmașilor Săi de a lua în considerare nevoile lor și de a acționa pentru binele lor.

El este Cel „care le face dreptate orfanului și văduvei, care îl iubește pe străin și‑i dă hrană și îmbrăcăminte. Să‑l iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.” – Deuteronomul 10:18-19

Nu putem să ignorăm criza globală a refugiaților. Refugiații nu sunt statistici – ci mame, tați și copii ale căror vieți au fost date peste cap de persecuții, conflicte, violență sau încălcări ale drepturilor omului.

Asistăm la cel mai ridicat număr de strămutări înregistrat vreodată, așa că este important să înțelegem amploarea și impactul global al crizei refugiaților atunci când ne gândim la răspunsul nostru la nivel personal și global.

Sursa: EUDNews