„Când poporul lui Dumnezeu se adună, reprezentând familia Bisericii noastre mondiale, este o adevărată sărbătoare. Și cred că astăzi avem parte de o asemenea sărbătoare”, a spus Erton Köhler, președintele Conferinței Generale, la începutul mesajului său pastoral anual, prezentat pe 10 octombrie. Adresându-se celor peste 300 de membri ai Comitetului executiv al Conferinței Generale reuniți la sediul Bisericii mondiale din Silver Spring, Maryland, Statele Unite, Köhler i-a îndemnat pe reprezentanții adventiști să își reînnoiască angajamentul biblic față de misiunea încredințată de Dumnezeu pentru acest timp.

„Acest Sabat și acest Consiliu anual reprezintă o ocazie deosebită de a ne întări unitatea și angajamentul de a fi o Biserică întotdeauna ancorată în Biblie și orientată spre misiune”, le-a spus el reprezentanților adventiști din întreaga lume.

Certificatul nostru de naștere

Köhler și-a bazat mesajul pe Apocalipsa 10, pe care l-a numit „certificatul de naștere al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea” și descrierea „momentului în care am fost chemați pentru misiune”. El a făcut legătura cu Apocalipsa 14, unde, potrivit explicației sale, Dumnezeu „încredințează mesajul care trebuie proclamat” de mișcarea adventistă.

Köhler le-a amintit participanților că mesajul este transmis de un înger care ține o carte deschisă. „Nașterea mișcării adventiste este legată de o carte deschisă, de o Biblie deschisă”, a spus el. „Este o chemare la misiune.” Aceasta deoarece, a continuat el, „Biserica noastră s-a născut deschizând Cartea, studiind profeția […] și transmițându-i acest mesaj lumii”.

El a subliniat că mesajul din Apocalipsa trebuie proclamat „cu glas tare”, ceea ce presupune „o chemare la îndrăzneală în misiune” și „depășirea a ceea ce este obișnuit, pentru Isus”.

Köhler a arătat, de asemenea, că mesajul din Apocalipsa 10 este legat de chemarea din Apocalipsa 14 de a ne închina Creatorului. „Încă de la început, mișcarea adventistă a fost chemată să fie o voce în sprijinul creaționismului”, a spus el. „Mesajul creaționist este un mesaj adventist.”

Conștientizarea urgenței

În această privință, Köhler a spus că Apocalipsa 10 ar trebui să ne inspire să conștientizăm urgența în tot ceea ce facem. „Ne putem simți descurajați sau ne putem plânge de aparenta întârziere [a revenirii lui Isus], dar chemarea noastră este să folosim cât mai bine timpul pe care îl mai avem și să pregătim mai mulți oameni pentru revenirea lui Isus.”

Köhler le-a amintit reprezentanților adventiști că deciziile luate în cadrul Consiliului anual nu sunt doar administrative. „Planurile misionare, regulamentele, rapoartele, alocările bugetare și opțiunile privind structura trebuie să fie răspunsul nostru la realitatea că timpul pe care îl avem la dispoziție se scurtează”, a spus el.

Totodată, Köhler le-a amintit că, în Apocalipsa 10, Ioan mănâncă mai întâi cartea și abia apoi primește însărcinarea. „Nu poți să proclami ceea ce nu ai asimilat și aprofundat”, a spus el. „Fără o înțelegere profundă a Cuvântului lui Dumnezeu, misiunea este lipsită de conținut.”

Dincolo de dezamăgire

Însă cei care au mâncat cartea au trecut apoi prin ceea ce cunoaștem drept Marea Dezamăgire, când Isus nu a revenit în ziua în care Îl așteptau.

Dumnezeu „a trimis un mic grup de oameni dezamăgiți să pregătească lumea pentru a doua Sa venire”, a spus el. „Este o chemare care a început cu dezamăgire și se va încheia în slavă și putere.”

Köhler a subliniat și mesajul esențial din Apocalipsa 10:11 – „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați” –, care „nu a redus Biserica la tăcere, ci i-a încredințat o misiune. […] Din amărăciune au izvorât o înțelegere mai profundă, un mesaj mai precis și o însărcinare reînnoită de a proroci din nou întregii lumi”.

„Proclamarea mesajului revenirii lui Isus nu s-a încheiat. El trebuie vestit din nou, cu un sentiment reînnoit al urgenței, până când Isus va veni”, a spus el. „Fericita nădejde care a inspirat și a mobilizat generația secolului al XIX-lea trebuie acum proclamată din nou de generația secolului al XXI-lea.”

Este o misiune fără granițe geografice, a subliniat Köhler. „Niciun ocean nu este prea întins, nicio graniță nu este prea închisă și nicio cultură nu poate fi prea refractară”, a spus el. „Misiunea noastră este mondială!”

Să înaintăm împreună

Pornind de la această chemare de a ajunge la întreaga lume, Köhler a făcut un apel stăruitor ca toți să înainteze împreună, într-un efort coordonat. Biserica urmărește să fie prezentă în regiunile în care fericita nădejde nu este proclamată și să folosească toate mijloacele de comunicare pentru misiune, vestind apropiata revenire a lui Isus. În acest sens, Köhler a spus că „întrebarea este dacă răspundem pe deplin acestei chemări sau devotamentul nostru slăbește”.

„Acest Consiliu anual nu este doar o reuniune administrativă, ci un timp pentru reînnoirea angajamentului personal și instituțional”, a spus Köhler. „Să folosim tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem pentru misiune. […] Să facem din misiune prioritatea Bisericii lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt”, a îndemnat el.

Köhler și-a încheiat mesajul amintindu-le membrilor Comitetului executiv că misiunea este mult mai mare decât noi, „dar același Isus care ne-a dat viziunea ne va da și resursele de care avem nevoie pentru a fi îndrăzneți în misiunea Sa”.

În acest context, a spus el, întrebarea esențială este: „Vă implicați?”

Reprezentanții Bisericii răspund chemării

Apelul lui Köhler a continuat să fie discutat în conversațiile cu reprezentanții Bisericii după mesajul din Sabat. Mai mulți au subliniat nevoia de a depăși simpla afirmare a misiunii ca prioritate și de a analiza modul în care ea influențează conducerea, folosirea resurselor și activitatea Bisericii.

Pentru Ivelisse Herrera, trezoriera Diviziei Inter-Americane, unul dintre lucrurile care au impresionat-o cel mai mult a fost accentul pus de Köhler pe urgența care străbate mesajul profetic al Apocalipsei. Aparenta întârziere a revenirii lui Hristos, a spus ea, ține de percepția umană asupra timpului, nu de planurile lui Dumnezeu.

„Mesajul Apocalipsei este unul al urgenței, nu al amânării sau al timpului pentru distrageri”, a spus Herrera. „De aceea, este important să înțelegem că rațiunea noastră de a exista ca Biserică este chemarea de a proclama revenirea lui Hristos fiecărui neam și popor.”

Herrera a spus că mesajul a întărit direcția stabilită de reprezentanții Diviziei Inter-Americane pentru anii următori, care include aprofundarea comuniunii cu Dumnezeu, întărirea identității creștine adventiste, unitatea și implicarea tuturor în misiune. Ea a menționat OneVoice27, Impacto Interamérica și Cada Iglesia Una Iglesia („Fiecare biserică, o biserică”) printre inițiativele prin care divizia intenționează să urmeze această direcție.

„Acesta este modul în care Inter-America trebuie să arate că înțelege urgența împlinirii chemării noastre”, a spus ea.

Pentru Abner De los Santos, președintele Diviziei Inter-Americane, chemarea se reflectă în inițiativa „Fiecare biserică, o biserică”, axată pe extinderea prezenței adventiste în comunități noi.

„Înseamnă să ajungem în acele locuri în care nu există prezență adventistă”, a spus el, „să transmitem mesajul și să ne asigurăm că există o biserică acolo unde nu este nicio biserică”.

Implicarea tuturor

Întrebarea privind reunirea diferitelor structuri ale Bisericii în jurul misiunii a avut ecou și pentru G. Alexander Bryant, președintele Diviziei Nord-Americane. Bryant a spus că afirmația lui Köhler potrivit căreia „misiunea este un remediu pentru Biserica lui Dumnezeu” l-a impresionat, deoarece misiunea poate oferi un punct comun chiar și în contextul diferențelor.

„Indiferent unde ne situăm pe spectrul teologic, ne putem uni în jurul misiunii”, a spus Bryant. „Ea ne menține atenția asupra a ceea ce trebuie să facem. Și păstrează totul în perspectiva potrivită.”

Pentru Bryant, această concentrare reînnoită asupra misiunii a ridicat și o întrebare practică despre coordonare. El a spus că uniunile și conferințele din America de Nord sunt implicate în numeroase proiecte misionare din întreaga lume, uneori fără să știe că alte structuri ale Bisericii lucrează în aceleași locuri.

„Ce-ar fi dacă ne-am uni eforturile?”, a întrebat el, subliniind posibilitatea unui impact mai mare atunci când organizațiile Bisericii își coordonează resursele și activitatea. Direcția Diviziei Nord-Americane, „Împreună în misiune”, a spus el, se armonizează îndeaproape cu Mission Refocus și i-a determinat pe responsabili să reanalizeze modul în care își pot coordona mai eficient activitatea.

Să vâslim, nu să clătinăm barca

Harrington Akombwa, președintele Diviziei Africa de Sud–Oceanul Indian, a spus că o frază din predica lui Köhler i-a rămas deosebit de vie în minte: „Nu poți clătina barca atunci când ești ocupat să vâslești.”

Pentru Akombwa, ilustrația surprinde ideea misiunii ca remediu pentru Biserică. Atunci când credincioșii sunt implicați activ în lucrarea Evangheliei, a spus el, au mai puțin timp pentru dispute și critici inutile și mai multe motive să lucreze împreună.

Akombwa a legat, de asemenea, Mission Refocus de nevoia de a direcționa resursele spre locuri în care decenii de activitate a Bisericii au dus la o prezență adventistă redusă sau inexistentă. „Lucrarea nu se va încheia în teritoriul nostru până când nu se va încheia pretutindeni, până când nu vom ajunge în fiecare loc”, a spus el.

La nivelul bisericii locale

Chemarea a avut o rezonanță diferită la nivelul bisericii locale, dar a păstrat aceeași urgență pentru Sujin Kwon, pastor din Coreea de Sud. Kwon păstorește o comunitate mică, cu aproximativ 40 de participanți constanți, mulți dintre ei în vârstă. El a recunoscut dificultatea de a ajunge la oameni noi într-o comunitate în care populația scade și mulți dintre locuitorii mai tineri s-au mutat în orașe mai mari.

Kwon a spus că mulți dintre copiii și tinerii care participau cândva nu mai vin la biserică, dar consideră că aceasta trebuie să depună din nou eforturi pentru a ajunge la generațiile tinere.

Autori: Libna Stevens și Marcos Paseggi

Traducerea și adaptarea: Departamentul Comunicare / Uniunea Adventistă

Sursa: Adventist Review