Întotdeauna este și necesar și tulburător să treci de partea cealaltă a unei controverse pentru a putea înțelege argumentele celeilalte părți. Cu atât mai mult când este vorba despre „noul ateism.”
Despre minciună, de Sam Harris, Editura Vellant, București, 2020.
Samul Benjamin Harris (n. 1967) este un filosof, scriitor și cercetător în domeniul neuroștiinței. Lucrările sale abordează diverse subiecte : raționalitate, religie, etică, voința liberă, neuroștiințe, meditație filosofia minții, politică, terorism și inteligența artificială. Este cunoscut pentru cărțile sale critice la adresa religiei, mai ales a islamului. A publicat câteva cărți : The End of Faith (2004), Letter to a Christian Nation (2006) ultima scrisă ca răspuns la criticile primite la publicarea primei cărți, The Moral Landscape: How Science Can Determine Human Values (2010), Lying (Despre minciună, adică prezenta lucrare) (2011), Free Will( 2012), Walking Up: A Guide to Spirituality Without Religion(2014) și împreună cu scriitorul britanic Maajid Nawaz, Islam and the Future of Tolerance: A Dialogue(2015). În 2009 a obținut un doctorat în neuroștiințe la University of California, efectuând studii ce mǎsoarǎ efectele credinței, necredinței și incertitudinii asupra creierului.
Harris scrie pe bloguri ale unor publicații precum Washington Post, Huffington Post, sau Truthdig și a avut articole publicate în presa americană, și anume, în Newsweek, New York Times, Los Angeles Times, Boston Globe precum și ziarul britanic The Times. A apǎrut și în numeroase emisiuni radio și TV, printre care și The O’Reilly Factor, Real Time sau The Colbert Report, precum și în documentarul Beyond Belief: Science, Religion, Reason and Survival sau podcastul Point of Inquiry.
A participat la numeroase dezbateri cu personalități marcante ale lumii religioase ca: William Lane Craig, Jordan peterson, Rick Warren, Andrew Sullivan, Reza Aslan, David Wolpe, Deepak Chopra, Ben Shapiro și Jean Houston.
Criticii săi afirmă că scrierile lui Harris sunt islamofobe, dar el și admiratorii săi resping hotărât această caracterizare, adăugând că o astfel de etichetare este un atentat la critica liberă.
Împreună cu soția sa, Annaka Harris, a pus bazele fundației Project Reason care are ca membrii personalități ca: Steven Weinberg, Peter Atkins, Richard Dawkins, Daniel Dennett, Rebecca Goldstein, Harold Kroto, Ian McEwan, Salman Rushdie.
A practicat meditața mai bine de 30 de ani, studiind atât cu mentori din Tibet, India și Myanmar, cât și cu profesori occidental.
Prezenta lucrare este un eseu extrem de bine structurat și se ocupă chiar de ceea ce numește în titlu: Despre minciună. E o lucrare micuță, dar merită citită cu multă atenție. Are în total 116 pagini, într-un format de buzunar. Primele 50 de pagini cuprind eseul propriuzis, următoarele 30 de pagini formeză Apendicele A și cuprinde un interviu cu Ronald A. Howard, care i-a fost cândva profesor lui Harris și l-a influențat decisiv în această materie, urmează 29 de pagini, numite Apendicele B, O conversație cu cititorii care reprezintă întrebări și comentarii primite de la cititorii primei variante a cărții Despre minciună, cea electronică, iar restul de pagini cuprinde Mulțumirile autorului și Notele de subsol.
Spune autorul despre acest eseu: „Când eram student la Stanford, am avut un seminar care mi-a schimbat profund viața. Se numea „Analistul Etic” și se desfășura sub forma unui dialog socratic, condus de către un profesor deosebit de înzestrat, Ronald A. Howard. Întreaga discuție se concentra asupra unei singure întrebări de etică practică:
-E greșit să minți?
La o primă vedere, poate părea un punct de pornire cam limitat pentru un întreg curs de facultate. La urma urmei, majoritatea oamenilor știu deja că, în general, e greșit să minți, și mai știu și că unele situații justifică acest comportament. În orice caz, cu adevărat fascinantă în privința seminarului era dificultatea cu care găseam exemple de minciuni cu suport moral, care să supraviețuiască examenului strict al profesorului Howard. Indiferent de circumstanțe, până și în cazurile în care majoritatea oamenilor buni ar fi mințit fără să clipească, Howard identifica aproape întotdeauna adevărul care merita spus.
Nu îmi amintesc ce credeam despre mințit înainte să urmez cursul „Analist Etic”, însă cursul a avut asupra creierului meu efectul unei actualizări firmware, incomparabilă cu orice altceva am experimentat vreodată. Am rămas cu ideea că a minți, chiar și cu privire la cele mai neînsemnate lucruri, distrug inutil relațiile personale și încrederea publică.”(p.7-8).
E o lectură care merită făcută, mai ales că autorul este un ateu și este interesant de văzut care sunt argumentele atunci când îl scoți pe Dumnezeu din ecuație și ce au de câștigat creștinii în acest domeniu dacă adaugă argumentele biblice.
Lectură utilă, provocatoare și…care pune pe gânduri.
Dr. Valeriu Petrescu