Turneul din acest an în Statele Unite al renumitului și îndrăgitului dirijor Herbert Blomstedt, care în anul 2022 a împlinit 95 de ani, s-a încheiat. Turul a însemnat cinci săptămâni de repetiții și concerte cu mai multe orchestre recunoscute în metropole americane precum New York, San Francisco, Cleveland, Philadelphia și Chicago.

Ultima săptămână a turneului a inclus trei concerte cu Orchestra Simfonică din Chicago, la Chicago Symphony Hall – pe 9, 11 și 12 martie – iar pe afiș au fost numele a doi credincioși adventiști de ziua a șaptea, dirijorul Herbert Blomstedt și violoncelistul Andrei Ioniță.

„Aceasta este istorie adventistă!” a spus Blomstedt cu entuziasm.

Limbajul muzicii

Pentru Blomstedt, nu aplauzele publicului reprezintă valoarea supremă și motorul activității sale de aproape 70 de ani la pupitrul dirijoral.

El se consideră într-o misiune, în „Misiunea muzicii”. Blomstedt nu înțelege acest lucru într-un mod funcțional, superficial. Pentru el, muzica nu este un mijloc spre un scop și nu are un obiectiv ascuns. Muzica este unica formă a unei posibilități umane speciale de exprimare, pe care ne-a deschis-o Dumnezeu, în calitate de Creator al lumii și al omenirii.

Muzica seamănă cu „proclamarea prin cuvinte a credinței”, dar nu este același lucru. Înțeleasă astfel, muzica nu este nici complementară, nici în concurență cu proclamarea verbală a Evangheliei, ci are propriul „limbaj”, care ajunge în profunzimea oamenilor. Muzica ne vorbește despre viață și poate chiar despre Dumnezeu, chiar și „fără cuvinte” (Psalmii 19:1-5).

Muzician și credincios

Nu este surprinzător faptul că Blomstedt este credincios. Crescut în familia unui pastor adventist de ziua a șaptea, el a fost adventist convins toată viața. Este un căutător care a găsit în credință ceva ce slujește omenirii și vieții la cel mai profund nivel, ceea ce oferă sens și speranță.

Blomstedt își trăiește credința într-o permanentă curiozitate și deschidere, fiind o persoană aflată în căutare din punct de vedere mintal și spiritual – atât în domeniul religiei, cât și în sfera muzicii. În calitate de căutător, el este interesat de imagini și simboluri ale lui „Dumnezeu și ale lumii”. Vrea să le găsească, să le înțeleagă și să le interpreteze. Pentru el, le caută în Biblie; pentru publicul său, le caută în partiturile marilor compozitori din toate timpurile.

Credința trăită

În acest sens, credința adventistă este fundamentul interior al vocației sale muzicale; această vocație presupune a fi în slujba omului, în slujba vieții; cum a formulat Johann Sebastian Bach, „Soli Deo gloria” – slavă numai lui Dumnezeu.

Blomstedt se declară recunoscător pentru faptul că acest lucru a devenit posibil în cadrul elitei dirijorale și cu cele mai bune orchestre din lume. El nu își etalează adventismul, dar își trăiește credința, recunoscând-o deschis în toate interviurile în care este întrebat despre ea.

Astfel, îi place să încurajeze tinerii muzicieni adventiști să își stabilească obiective profesionale înalte, să persevereze în drumul lor și să facă acest lucru respectând valorile credinței, speranței, dragostei și, prin urmare, ale filantropiei. În acest sens, a fost foarte implicat și extrem de încântat deoarece, în urmă cu un an, l-a propus pe Andrei Ioniță, un tânăr solist, pentru interpretarea Concertului lui Dvořák pentru violoncel la Chicago, iar Ioniță a fost ales. Asemenea lui Blomstedt, și el este adventist de ziua a șaptea.

O diferență de vârstă impresionantă

Spectacolele comune ale celor doi muzicieni adventiști au fost remarcabile din mai multe motive. Ele au reprezentat debutul lui Ioniță împreună cu Orchestra Simfonică din Chicago, în timp ce Blomstedt a avut apariții regulate la pupitrul ei dirijoral începând din anul 1988.

De asemenea, după cum au subliniat criticii, este imposibil să nu menționăm diferența izbitoare de vârstă. Blomstedt se îndreaptă spre 96 de ani, în timp ce Ioniță are 29. Câștigător al unor concursuri importante, inclusiv Concursul Internațional Ceaikovski de la Moscova, în 2015, Ioniță este considerat unul dintre cei mai mari violonceliști ai generației sale.

Cu 66 de ani între ei, diferența de vârstă cu greu ar putea fi mai mare. În spectacolele lor, „bătrânii” și „tinerii” se întâlnesc pentru a face împreună ceva ce necesită cea mai mare îndemânare, cea mai intensă pregătire și cel mai mare devotament: muzică clasică cu o orchestră de talie mondială.

„Este doar un număr!” a spus Blomstedt referindu-se la vârsta sa. Și, în ciuda diferenței de vârstă, spectacolele au fost impecabile, potrivit publicului și criticilor prezenți.

Este un model pe care l-am putea folosi ca stimulent – tineri și mai puțin tineri, implicați într-un proiect mai mare decât ei înșiși. În cazul spectacolelor lui Blomstedt și Ioniță din Chicago, a funcționat foarte bine.

Autor: Klaus Schmitz, capelan al Spitalului Waldfriede din Berlin

Sursa: Adventist Review și Departamentul Comunicare, Uniunea Adventistă