Karen nu se potrivește stereotipului unei supraviețuitoare a abuzului. A crescut într-un cămin adventist de ziua a șaptea plin de dragoste, fără antecedente de abuz. Când și-a întâlnit soțul la o universitate adventistă, nu și-a imaginat că avea să devină unul dintre cei 10 milioane de americani afectați anual de violența în familie.

Abuzul a început cu critici exagerate și s-a intensificat după nașterea primului copil, o fetiță cu sindromul Down pe care soțul a presat-o să o dea spre adopție. Pe măsură ce familia lor s-a mărit cu doi băieți, el a supus-o unor abuzuri emoționale, fizice și sexuale atât de îngrozitoare, încât a vrut să își ia viața.

Summitul Diviziei Nord-Americane (NAD) enditnow cu tema protejării păcii, care a avut loc pe 12 și 13 noiembrie la Andrews University din Berrien Springs, Michigan, Statele Unite, a inclus și mărturia video a lui Karen, discuții pe tema ei, meditații care îndemnau la reflecție și prezentări ale celor care luptă împotriva abuzurilor, ale liderilor Bisericii și profesorilor. S-a încheiat cu o instruire practică despre reacțiile adecvate când se află despre un abuz și despre o listă de resurse pentru supraviețuitorii abuzurilor.

Peste 100 de lideri ai Bisericii, profesori, studenți la teologie, profesioniști care luptă împotriva abuzurilor și voluntari din întreaga Americă de Nord și din Europa au participat la summit. Evenimentul de două zile s-a încheiat cu o ceremonie de certificare enditnow pentru participanții care și-au demonstrat capacitatea de a susține supraviețuitorii abuzurilor prin intermediul unei evaluări.

„Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din America de Nord este profund preocupată de această practică și luăm o poziție fermă împotriva ei”, a declarat Erica Jones Smith, organizatoarea summitului și director adjunct al departamentului Misiunea Femeii în cadrul NAD. Ea a adăugat: „Credem că unul dintre lucrurile cu cel mai mare impact pe care putem să le facem este să instruim oameni de la nivel local pentru a înțelege că acest lucru se întâmplă în comunitățile religioase și a ști cum să intervină în mod corespunzător atunci când se întâmplă.”

În prima zi, Ken Denslow, președintele Bisericii Adventiste din regiunea Marilor Lacuri, a oferit o perspectivă unică asupra parabolei bunului samaritean. Noi toți suntem bărbatul bătut, a spus Denslow, reprezentându-i „pe cei care au fost deposedați de demnitatea lor și de sentimentul valorii de sine din cauza acțiunilor nesăbuite și nepăsării altora”. Isus este bunul samaritean, „singurul care poate salva”. În același timp, suntem chemați să fim hangii, ajutând la vindecarea rănilor celor suferinzi. „Fie ca bisericile adventiste de ziua a șaptea să fie adevărate adăposturi în care hangii sunt ocupați cu împlinirea nevoilor celorlalți”, a spus el.

Nicole Parker, consilier, a fost disponibilă pentru sprijin pe tot parcursul formării. Parker, care predă un curs de consiliere biblică și de gestionare a conflictelor la Southern Adventist University și care este terapeut și susținătoare a combaterii abuzurilor, a subliniat nevoia Bisericii de a aborda problema abuzului. „Mulți cred că lupta împotriva abuzului este o chestiune secundară care ne distrage atenția de la a duce Evanghelia în lume. Dar eu consider că este o problemă fundamentală. Isus a spus că modul în care îi tratăm pe cei neputincioși ne indică unde este inima noastră.”

Trei dintre prezentatori, René Drumm, profesor cercetător de sociologie la Andrews University, Tricia Lewis, profesor asistent de științe ale sănătății la Sacred Heart University, și Tracey Ray, director executiv al Safe Haven of Pender, un adăpost și centru de resurse pentru supraviețuitorii abuzurilor în familie, au ajutat, de asemenea, la elaborarea manualului Safeguarding Peace cu informații despre abuz, resurse și intervenții potrivite atunci când victimele ni se destăinuie. Manualul a fost prezentat la summit și va fi disponibil pe AdventSource.

Prevalența abuzului în bisericile locale

Lewis a vorbit despre prevalența abuzului, împărtășind faptul că, în Statele Unite, o treime dintre femei și bărbați raportează violența emoțională sau psihologică a partenerului intim (VPI). În Canada, 44% dintre femei și 36% dintre bărbați se confruntă cu VPI, violența emoțională fiind cea mai răspândită, cu 40% în cazul ambilor parteneri, iar VPI fizică fiind pe locul al doilea, în rândul a 23% dintre femei și 17% dintre bărbați.

Cea mai revelatoare dezvăluire a fost prevalența VPI în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din America de Nord, pe baza chestionarelor la care au răspuns 1.400 de membri. Mai mult de 60% din eșantion a suferit o formă de abuz emoțional sau psihologic. De asemenea, 30% dintre femei și 20% dintre bărbați au raportat violență fizică.

Lewis a declarat: „În America de Nord, cifrele indică faptul că violența partenerului intim este la fel de frecventă în biserică și în afara ei. Acest lucru poate fi șocant pentru mulți dintre cei care cred că biserica este un loc sacru pentru bărbați și femei. Din păcate, în ceea ce privește prevenirea abuzului, nu ne descurcăm mai bine [decât] restul lumii”.

Drumm a dezvăluit rezultatele unui studiu longitudinal care a urmărit evoluția a 42 de supraviețuitoare adventiste ale abuzurilor, dezvăluind că 90% dintre abuzatori erau credincioși adventiști de ziua a șaptea.

Mai mulți dețineau o funcție în biserică și/sau o poziție în cadrul confesiunii, precum cea de pastor, prezbiter, diacon, profesor, administrator de spital sau administrator de conferință. Mesajul de bază, a spus Drumm, a fost: „Oricine poate fi [abuzator]”.

În cadrul unei sesiuni despre barierele care împiedică victimele supraviețuitoare să plece, Ruben Muriente, manager de program în cadrul Office of Community, Safety, and Gun Violence (Biroul pentru comunitate, siguranță și violență armată) din orașul Chattanooga, Tennessee, a remarcat că, pentru multe victime „teama de a pleca este mai mare decât teama de a rămâne”. Printre motivele pentru care rămân se numără teama de răni fizice mai grave, pierderea custodiei copiilor, faptul că nu sunt crezute, sentimente de vinovăție și rușine sau speranța unei schimbări pozitive. Lewis a adăugat că femeile rămân adesea, chiar și în cazurile de abuzuri grave, din cauza dependenței financiare de cealaltă persoană. Participanții au aflat, de asemenea, că victimele supraviețuitoare pleacă, în medie, de șase până la opt ori înainte de a pleca definitiv.

Muriente a subliniat că problemele sunt endemice în biserici. În primul rând, este reputația abuzatorului.

„Acei lupi în haine de oaie sunt mult mai comuni decât credeți”, a spus el. În cazul lui Karen, soțul ei era diacon și prieten al pastorului. El a adăugat: „Uneori, când vine vorba de abuz, așteptările noastre în materie de religie trebuie verificate”. Ideea greșită că abuzul este mai puțin răspândit în cadrul bisericii și lipsa de intenționalitate în jurul acestor probleme pot perpetua, fără să vrea, o cultură a abuzului.

Prevenire și răspuns

Ulterior, Lewis a vorbit despre diferite niveluri de prevenție. Prevenția terțiară atenuează consecințele pe termen lung ale violenței asupra victimelor supraviețuitoare care caută vindecare. Printre exemplele din biserică se numără consilierea (cu trimitere la nevoie), grupurile de sprijin și sprijin financiar și în natură pentru victimele supraviețuitoare și familii. Prevenția secundară cuprinde detectarea timpurie și intervenția imediată. Exemplele includ punerea la dispoziție a resurselor pentru VPI și desemnarea unui reprezentant enditnow căruia să i se poată confesa în condiții de confidențiale. În cele din urmă, prevenția primară implică eforturi la nivelul întregului sistem pentru a preveni noi cazuri de abuz sau victimizare.

Exemplele includ predici de condamnare a abuzului, ziua enditnow și seminare despre relații sănătoase.
Mike Sloan, director de salvgardare la GRACE (Godly Response to Abuse in the Christian Environment), a abordat în ambele zile prevenirea și intervenția în cazul abuzului asupra copiilor. El a citat cazuri comune de abuz asupra copiilor, precum disciplina fizică care duce la răni fizice și neglijarea emoțională atunci când un copil nu se simte în siguranță sau iubit. El a menționat că peste 90% dintre victime își cunosc agresorul, iar majoritatea abuzurilor au loc în casă, de către un părinte sau un partener biologic sau non-biologic. În cele din urmă, multe dintre victimele abuzurilor asupra copiilor nu dezvăluie niciodată abuzul.

Deși afilierea religioasă nu reduce automat problemele legate de abuzul asupra copiilor, potrivit lui Sloan, „comunitățile religioase pot reprezenta o parte importantă a soluției”. El a făcut apel la educarea copiilor pentru a se proteja și la educarea bisericilor cu privire la tipuri de abuz asupra copiilor, semnale de alarmă, limite și resurse. „Cea mai sigură comunitate este o comunitate educată”, a spus el.

Speranță și vindecare

Povestea lui Karen a fost intercalată pe parcursul summitului și le-a oferit speranță atât victimelor supraviețuitoare, cât și celor implicați în combaterea abuzului. Ea povestește că era pe punctul de a claca când a auzit la radio piesa „Choose Life that You Might Live” [Alege viața ca să trăiești]. În acea zi, ea a strigat către Dumnezeu pentru ajutor, iar el a venit sub forma unui prieten care a observat că își freca încheietura mâinii și a îndemnat-o să apeleze la consilier. La scurt timp, Karen a văzut la biserică un fluturaș pentru un adăpost pentru femei abuzate. I-a cerut soțului ei să o lase să participe la programul împotriva depresiei și, în mod miraculos, acesta a fost de acord. Pacea experimentată acolo și multă rugăciune i-au dat puterea de a-l părăsi.

Astăzi, lui Karen și fiilor ei adulți le merge bine; fiii ei sunt căsătoriți și au cariere care îi împlinesc. Ea chiar a reluat legătura cu fiica pe care a dat-o spre adopție. Astăzi, își împărtășește povestea în mod deschis.

„De ce a permis Dumnezeu să se întâmple asta? Nu am idee”, a spus ea. „Dar știu că Dumnezeu este bun. Îl laud pentru că m-a ajutat să trec prin asta și vreau să le spun și altor femei că există speranță.”

Sursa: Adventist Review