Deși eram ocupat, am aruncat o privire și am văzut un alt mesaj în grupul de WhatsApp Fresh Beginnings [Noi începuturi] al Școlii de Sabat. Era poate al unsprezecelea mesaj primit în ultima oră. Oricât de enervant ar fi să fiu întrerupt în timpul programului de lucru, nu am dezactivat notificările. Fiecare notificare era o amintire a faptului că trăiam un miracol.

Grupa Fresh Beginnings a Școlii de Sabat este un grup divers format în mare parte din credincioși noi și căutători serioși. Deși mulți nu sunt prezenți săptămânal, este un grup de oameni care experimentează lucrarea lui Isus în viețile lor. Printre noi se numără un șofer Uber, două cadre didactice, un artist, un funcționar public, un director de companie, un instalator, un pensionar, un mecanic și soția unui diplomat străin. Unii se luptă cu dependențele, în timp ce alții pur și simplu explorează o credință reînnoită în Isus. Cu toate acestea, iată-ne trimițând mesaje de parcă am fi fost o gașcă de prieteni din liceu.

Cum am ajuns aici? S-ar putea spune că a fost un accident intenționat – ceva ce nu depinde de noi, dar pentru care ne-am rugat și am lucrat.

Suntem misionari și ne-am crescut copiii în Asia timp de peste 16 ani. În 2018 ne-am întors în Statele Unite și ne-am alăturat unei biserici din Maryland, dornici să continuăm să Îl vestim pe Isus în case. Acum, când ne gândim la ultimii cinci ani, sărbătorim sinergia pe care am experimentat-o cu echipa pastorală locală. În acest articol, trecem în revistă lecțiile pe care le-am învățat peste hotare și modul în care acestea au dat roade și „acasă”, în America. Poate că experiența noastră va rezona și cu tine.

1. Roagă-te pentru ochii lui Dumnezeu

Când am ajuns pentru prima dată în Asia, un misionar ne-a spus: „Faceți multe fotografii. După câțiva ani, totul vă va părea normal și nu veți mai observa lucrurile demne de remarcat”. Avea dreptate. În primii ani, am umplut role întregi de film cu temple budiste, cultivatori de orez, elevi, călugări și țesători de mătase. Pe măsură ce anii au trecut, nu am mai făcut atât de multe fotografii, deoarece totul devenise normal.

Tot așa se poate întâmpla și în umblarea noastră spirituală cu Isus. Când cineva experimentează pentru prima dată mântuirea sau acceptă pentru prima dată chemarea lui Dumnezeu de a face ucenici, există o nerăbdare de a găsi o persoană nouă căreia să i-L împărtășim pe Isus. Dar, cu timpul, flacăra se poate stinge.

Pentru a ne păstra ochii deschiși la oportunitățile de misiune, trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască ochii Lui pentru a le vedea în jurul nostru. Isus vedea misiunea acolo unde ucenicii Lui vedeau neplăceri – marginalizați social, păcătoși, copii și samariteanca singuratică de la fântână. Ajunși în Maryland, L-am rugat pe Dumnezeu să ne dea ochii Lui pentru a vedea oamenii pe care voia să-i binecuvântăm și să îi invităm să devină ucenicii Lui.

2. Roagă-te neîncetat

Când lucram în Asia ne-am bucurat să găzduim studenți misionari, iar ei au făcut o treabă excelentă câștigând suflete pentru Hristos. La început am observat că diavolul era nemulțumit de prezența lor. În mod repetat, studenți misionari s-au trezit îngroziți în toiul nopții, simțind o presiune sufocantă în piept. Strigau după Isus, iar presiunea dispărea imediat. În timp ce ne confruntam cu această problemă am urmat sfatul lui Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17) și „faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri” (Efeseni 6:18) pentru că ne luptam împotriva „duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (v. 12). Mai mult, am decis că omniprezentele case ale spiritelor din fiecare curte erau o chemare la rugăciune, căutând întăriri cerești pentru a ne ajuta în lupta invizibilă pentru sufletele vecinilor și prietenilor noștri. Este uimitor cât de mult ne-a făcut acest lucru conștienți de importanța misiunii noastre.

Deși în noul nostru cartier din Maryland nu există case ale spiritelor, știm că demonii nu sunt mai puțini activi. În locul caselor spiritelor, televizoarele și computerele transmit conținut care glorifică răul și Îl defăimează pe Dumnezeu. Am început să ne rugăm în timp ce mergeam pe străzile cartierului nostru, făcând chiar o schiță a străzii pe care locuim și notând numele vecinilor – știind că primul pas al cooperării noastre cu Isus în misiune este să ne facem prieteni și să le câștigăm încrederea. Când pandemia i-a blocat pe oameni în case, ne-am simțit îndemnați de Dumnezeu să organizăm o petrecere în aer liber pe aleea pe care o împărțim cu vecinul nostru. Rugăciunea pentru vecinii noștri ne-a determinat să facem lucruri la care altfel nu ne-am fi gândit. Dar, mai mult decât atât, rugăciunea nu este numai o pregătire pentru misiune; ea este misiune.

3. Fă din misiune un stil de viață

Când locuiam în Asia am constatat că în toate aspectele vieții, chiar și la cumpărături, oamenii ne priveau. Oamenii erau în mod natural curioși să afle cine suntem și ce ne adusese în țara lor. Curiozitatea pe care o stârneam ne reamintea că pentru misionari nu există timp liber.

Întorși în America, am încercat să menținem acest stil de viață misionar. (Amy:) Deoarece îmi plac florile, nu pot să nu petrec câteva minute bucurându-mă de florile din supermarketul nostru. Dar nu numai florile frumoase mă fac să zăbovesc printre ele, ci și florăreasa. Când am început să mă gândesc și să mă rog cu privire la sfera mea de influență, mi-am dat seama că mă întâlnesc în mod regulat cu florăreasa și că ea nu frecventează biserica. Așa că am decis să formez o legătură cu ea. În primele două săptămâni, în timp ce mă rugam pentru ea, L-am întrebat pur și simplu pe Dumnezeu cum ar trebui să o binecuvântez pe „florăreasa de la supermarket”. Dumnezeu m-a ajutat să-mi dau seama că primul pas era să îi învăț pur și simplu numele. Așa că am făcut-o. Pe măsură ce am continuat să mă rog, am devenit mai interesată de ea. Deși nu avem discuții cu caracter religios, zâmbesc în timp ce scriu aceste rânduri, știind că florăreasa mea este iubită de Dumnezeu, iar El mă folosește pentru a o binecuvânta. Și uite așa, cumpărăturile mele devin mult mai mult decât o simplă corvoadă săptămânală – sunt o aventură misionară.

Folosind acest model, observați cum misiunea nu înseamnă întotdeauna adăugarea de noi activități în viețile noastre deja agitate? Trebuie să îți faci timp doar pentru a-ți face o listă cu persoanele cu care interacționezi deja și care fie trebuie să fie aduse înaintea lui Isus, fie au nevoie de o relație mai profundă cu El. Apoi, ia-ți angajamentul de a te ruga pentru fiecare persoană, întrebându-L pe Dumnezeu care este următorul pas în fiecare relație. S-ar putea să fii surprins de câte oportunități vei descoperi. Ah! Și, în cazul în care nu știi deja, crinul peruan este întotdeauna o alegere excelentă de flori! Îngrijit corect, poate rezista până la trei săptămâni. Iar Lisa, prietena mea florăreasă, ar fi încântată să îți spună cum.

4. Fii deschis să legi noi prietenii

Unul dintre cele mai dificile lucruri legate de plecarea peste hotare a fost să îi lăsăm în urmă pe cei dragi. Dar acesta a reprezentat o parte din costul de a-i invita pe alții să devină ucenici ai lui Isus împreună cu noi.

Când pandemia a închis lăcașurile de închinare tradiționale, biserica și-a descoperit creativitatea și a început să organizeze servicii de închinare în parcare. Predica era transmisă pe unde radio, astfel încât puteam folosi aerul condiționat din mașină în timp ce participam la închinare ascultând la casetofonul din mașină. O femeie venea regulat – cu o cafea într-o mână și o țigară în cealaltă. Observându-i aparentul interes, pastorul m-a întrebat dacă eu (Amy) aș vrea să mă împrietenesc cu ea. În următoarele câteva săptămâni am început să privesc. Prietenia noastră a început cu o simplă conversație de tipul „Bună ziua! Cum vă numiți?” și, în timp, a devenit o prietenie profundă, ca între surori. L-am cunoscut pe prietenul ei și am început să studiem Biblia toți patru. Dar, mai mult decât atât, am început să ne împărtășim viețile, ceea ce a diminuat timpul pe care îl aveam pentru familie și pentru prietenii mai vechi.

În scurt timp am început să simțim că se duce o luptă între timpul pe care îl petreceam cu noii noștri prieteni și timpul pe care i-l alocam familiei noastre care locuia în zonă. Ni se părea greșit să petrecem atât de mult timp departe de familie, dar apoi ne-am dat seama că – indiferent dacă eram în străinătate sau acasă – trebuia să ne concentrăm asupra celor pierduți, după cum și Păstorul cel bun a lăsat cele 99 de oi în siguranță în stână pentru a ajunge la cea pierdută. S-ar putea ca misiunea să îți ceară să îți sacrifici grupurile de prieteni vechi pentru a forma altele noi. Unii ar putea înțelege greșit reorientarea ta spre alte persoane, așa că roagă-te pentru înțelepciune pentru a ști cum să faci față situației. Dar nu renunța la oamenii noi. La urma urmei, misiunea are ca scop crearea unei comunități în care să le oferim căldură și ospitalitate, astfel încât să se simtă în siguranță și să simtă că aparțin.

5. Fă-L pe Isus real

Evanghelia este mult mai mult decât o învățătură biblică valoroasă. Evanghelia este relația transformatoare de care ne bucurăm cu Mântuitorul nostru. Evanghelia este modul în care Isus ne transformă viața, ne oferă o bucurie nouă și o speranță în ziua în care toate lucrurile vor fi îndreptate.

Când oamenii din Asia au experimentat biruința dată de Isus asupra demonilor, au fost convinși. Când Isus i-a vindecat, au fost constrânși să Îl urmeze. Când Isus le-a dat o inimă nouă, au știut că creștinismul nu este doar o religie, ci un mod de viață complet nou – o viață pe care și-o doreau.

Vedem același lucru aici, acasă. Fiecare persoană care s-a alăturat grupei Fresh Beginnings experimentează o viață nouă în Isus. Dependențele au fost învinse. Dislexia a fost vindecată. Inimile sunt umplute de bucurie pentru că Îl înălțăm pe Isus în toate lucrurile și în orice moment. Și cu cât Isus este mai înălțat, cu atât mai mult oamenii sunt atrași de El.

Dar iată care este pontul: Isus este cel mai mult înălțat atunci când o comunitate poate să fie sinceră cu privire la încercările și ispitele cu care se confruntă. În grupul nostru Fresh Beginnings, noi, în calitate de lideri, ne-am angajat să fim deschiși și vulnerabili cu privire la dificultățile cu care ne confruntăm. Nu ne dorim să prezentăm cea mai bună imagine cu privire la noi, ci să demonstrăm unde și cum cerem ajutor. Aceasta este tema centrală a interacțiunii noastre – toți suntem oameni păcătoși și răniți atrași de un Dumnezeu iubitor care ne primește cu răbdare și ne rezolvă problemele.

Brrr… brrr… brrr… (Amy:) Îmi sună telefonul. Un membru al grupului Fresh Beginnings scrie: „Salutare! Ați citit provocarea studiului de astăzi de la Școala de Sabat? Spune să începem să ne rugăm pentru cineva diferit de noi sau chiar pentru cineva care ne displace. Putem să o facem astăzi? Putem să vorbim mai mult despre asta în Sabat?”.

Cineva răspunde după câteva minute: „Foarte bună idee! Tocmai am început să mă rog pentru patru persoane”.

O oră mai târziu, brrr… brrr… „În timp ce încercam să mă gândesc la cineva, mi-a apărut pe ecran o imagine cu o vază foarte scumpă, ca cea pe care mi-o furase o prietenă, iar acesta nu era singurul lucru pe care mi-l furase. I-a distrus viața fiului meu! Mă voi ruga pentru ea. Doamne, ajută-mă să mă rog”.

(Greg) Inima mi se umple de bucurie în timp ce citesc mesajele. Răspund: „Salutare! Mă copleșește generozitatea voastră de a vă ruga pentru cei care vă provoacă durere. Fie ca Isus să împlinească ceea ce Îi cereți și mult mai mult decât vă puteți gândi să Îi cereți. În numele lui Isus, amin”.

Știi ce ne place cel mai mult la misiune? Este transformarea pe care o experimentăm pe măsură ce El ne acordă inima cu a Lui – o inimă care are povara salvării copiilor Săi. A fi creștin înseamnă mult mai mult decât a crede în Dumnezeu și a-L iubi pe Isus. El ne invită: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19). Am descoperit că implicarea în misiunea lui Dumnezeu este locul în care ne putem aștepta să experimentăm cele mai mari minuni ale Lui. Brrr… brrr… brrr… Trebuie să plecăm, ne cheamă misiunea!

Autori: Greg și Amy Whitsett

Sursa: Adventist Review