În calitate de ființe umane, reacționăm la povești, iar relatarea alor noastre, inclusiv a celor dureroase și traumatizante, poate fi eficientă în procesul de vindecare și răscumpărare, a declarat Marko Zeko, pastor al bisericii adventiste de ziua a șaptea din Split, Croația, pe 28 august. Comentariile lui Zeko au făcut parte dintr-o prezentare susținută în cadrul Consiliului European al Pastorilor din acest an, care a avut loc în Belgrad, Serbia.

Evenimentul, care s-a desfășurat în perioada 27-31 august sub tema „Implicați în misiune”, a reunit mai mult de 1000 de pastori adventiști din cele 22 de țări de pe teritoriul Diviziei Trans-Europene (TED) și reprezentanți ai Bisericii din regiune și de la nivel mondial pentru a se închina, a învăța și a relaționa. Acesta a inclus sesiuni plenare și zeci de ateliere pe teme de teologie, psihologie, consiliere, păstorirea bisericilor, evanghelizare și misiune. Prezentarea lui Zeko i-a îndemnat pe participanți să devină conștienți de propriile povești și să valorifice ceea ce el a numit „puterea răscumpărătoare a unei narațiuni captivante”.

Rolul experiențelor de viață

Poveștile sunt încorporate în natura noastră umană, le-a reamintit Zeko pastorilor. Ele creează o legătură între noi și alți oameni. În acest context, poveștile noastre timpurii, inclusiv cele despre durere și traumă, au puterea de a modela ceea ce suntem. Ele afectează chiar și dezvoltarea creierului, a spus el, citându-l pe psihiatrul american Bruce D. Perry. „Experiențele noastre modelează modul în care se organizează și funcționează sisteme cheie din creierul nostru”, a citat Zeko.

Pentru credincioșii adventiști de ziua a șaptea, a spus Zeko, este vital să fie conștienți de faptul că „relațiile au impact mai mare asupra creierului decât orice altceva – mai mare decât exercițiile fizice, mai mare decât alimentația, mai mare decât experiențele religioase”, a subliniat el. În același timp, primele noastre experiențe sunt mult mai importante în dezvoltarea creierului decât cele ulterioare. Acesta este motivul pentru care psihologii sunt de acord că primele noastre experiențe cu cei care ne îngrijesc sunt cele mai importante în modelarea a ceea ce suntem.

În acest context, poveștile noastre din trecut pot fi esențiale pentru a înțelege cine suntem în prezent. Zeko l-a citat încă o dată pe Perry: „Trecutul tău nu este o scuză, dar este o explicație, oferind o perspectivă asupra întrebărilor pe care ni le punem mulți dintre noi: «De ce mă comport așa cum mă comport? De ce mă simt așa cum mă simt?» Eu nu am nicio îndoială că punctele noastre forte, vulnerabilitățile noastre și răspunsurile unice sunt o expresie a ceea ce am trăit.”

Integrare vs. fragmentare

Zeko a explicat că atunci când noi, în calitate de adventiști, citim în Romani 8:22 despre suspinele creației, ne gândim de obicei la semnele celei de-a doua veniri. Dar versetul biblic vorbește și despre dezintegrarea și fragmentarea care au fost urmarea păcătuirii, care afectează familiile și bisericile, și despre cine este tatăl acestei dezintegrări. Ar trebui să ne întrebăm: „Cum mi-a afectat această dezintegrare căsnicia, familia, biserica și poveștile care mă formează?” El a adăugat: „Cred că a venit timpul să devenim mai conștienți de ceea ce s-a întâmplat cu creația lui Dumnezeu, și nu doar să identificăm care este problema cu creația lui Dumnezeu”.

În context pastoral, pastorii trebuie să se concentreze adesea asupra problemei cu creația lui Dumnezeu (disciplina bisericească, de exemplu). Cu toate acestea, pastorii și alți credincioși ar avea de câștigat dacă s-ar concentra asupra a ceea ce s-a întâmplat cu ea. „De ce acționează o persoană în acest fel? Ce i s-a întâmplat de-a lungul vieții pentru a lua anumite decizii și a avea un anumit comportament?” Astfel, pastorii ar fi mai dispuși să afle și să asculte poveștile de viață ale oamenilor, întrebându-i: „Ce ți s-a întâmplat?”. „Este un lucru greu de făcut și necesită mai mult timp, efort și empatie… mai multă dragoste pentru oameni”, a spus Zeko.

Această abordare poate ajuta pastorii și alți lideri să înțeleagă mai bine cum acționează oamenii în biserică, cum își formează teologia – cum Îl înțeleg pe Dumnezeu. „Cu cât oamenii din bisericile noastre sunt mai dezintegrați, cu atât mai mult se vor agăța de o teologie care nu este 100% Evanghelia”, a sugerat el.

Zeko a prezentat cazul unei femei interesate de mesajul adventist care a urmat studii biblice, dar care încă nu se poate decide să I se predea pe deplin lui Dumnezeu. „Experiențele din trecut au fost atât de dure încât acum se luptă cu două întrebări de bază: «Sunt în siguranță? Sunt iubită?» Pentru că nu poate să răspundă pozitiv la aceste întrebări, îi este greu să ia o decizie”, a împărtășit Zeko.

Puterea poveștii noastre

În partea următoare a prezentării, Zeko a îndemnat pastorii, liderii și credincioșii adventiști să își accepte poveștile, inclusiv experiențele traumatice, pentru a le folosi ca un mijloc de dezvoltare și relaționare cu ceilalți. El i-a avertizat că este un proces îndelungat, lent și minuțios, dar plin de satisfacții. „Este un proces care necesită dezvoltarea toleranței la disconfortul emoțional”, a spus el. „Când m-am confruntat cu trauma mea și cu experiențele din copilărie în terapia de grup, m-am simțit foarte neplăcut. Am vrut să fug”, a recunoscut Zeko.

De asemenea, Zeko le-a cerut pastorilor să conștientizeze că o convertire nu înseamnă că toate problemele din trecut sunt rezolvate. Folosindu-și propria poveste de viață, a povestit cum nici după ce s-a convertit și L-a acceptat pe Dumnezeu în viața lui, nu a fost conștient de cât de mult îi afectau experiența traumele personale și transgeneraționale. Mărturisește că a avut nevoie de terapie și de sprijinul soției și al altor persoane pentru a deveni mai conștient de propria poveste, iar ea influența cine era și modul în care acționa.

El a subliniat: „Suntem vulnerabili, suntem răniți, dar în același timp suntem frumoși. Și când intri în povestea ta, în trauma ta… Îl simți pe Dumnezeu acceptându-te din ce în ce mai mult”.

Implicații pastorale

Această nouă conștientizare va informa și va influența chiar și modul în care un pastor adventist își abordează rolul, a spus Zeko. El l-a citat pe profesorul și teologul Henri Nouwen, care a scris că „liderul creștin al viitorului este chemat să fie complet irelevant și să stea în această lume fără a oferi nimic în afară de propriul sine vulnerabil. Acesta este modul în care Isus a venit să descopere iubirea lui Dumnezeu…. Misterul slujirii este că am fost aleși să facem din propria iubire limitată și condiționată poarta de intrare pentru iubirea nelimitată și necondiționată a lui Dumnezeu”.

În ceea ce privește practica pastorală, Zeko i-a încurajat pe pastorii adventiști să integreze poveștile de viață ale oamenilor în bisericile lor, „aducând poveștile trăite de oameni în dialog cu narațiunile lor biblice”, a spus el, citându-i pe consultanții Alan Roxburgh și Fred Romanuk. Zeko a povestit cum în cadrul unui proiect de leadership a organizat două grupuri mici paralele pentru povestiri. „Un grup a fost format din membri ai bisericii, iar celălalt a fost format cu oameni care nu erau membri”, a împărtășit el. „Membrii bisericii s-au conectat mai greu cu trecutul și poveștile lor”, a relatat Zeko.

Acest lucru are implicații asupra practicii pastorale, a subliniat Zeko. „Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă în bisericile noastre, pe lângă simpla raportare la texte biblice, am începe în grupuri mici confidențiale să ne împărtășim poveștile de viață”, a spus el. „Și dacă credeți că este prea dificil de implementat, începeți măcar să reflectați la povestea vieții voastre. Pentru început, începeți să vă ascultați soția…. În povestea mea, Dumnezeu s-a folosit de soția mea pentru a ajunge la mine și a mă salva din dezintegrarea mea.”

Obiectivul este, a spus Zeko, să ajungem într-un loc în care să ne regăsim nu doar pe noi înșine, ci să Îl regăsim și pe Dumnezeu. „Scopul final este găsirea adevăratei shalom”, a spus el.

Sursa: Adventist Review