One Voice 2027 este o inițiativă menită să transmită Evanghelia într-un mod fără precedent, programată pentru septembrie 2027, la nivel global. Inițiativa marchează 2.000 de ani de la botezul lui Isus și începutul lucrării Sale. Potrivit reprezentanților Bisericii, proiectul își propune să mobilizeze toate mijloacele media, angajații și membrii Bisericii pentru a avea un impact mondial prin vestirea mesajului lui Dumnezeu „așa cum nu s-a mai făcut niciodată”.[i]
Dar dacă One Voice 2027, oricât de lăudabil ar fi, nu se ridică la nivelul așteptărilor? Dacă este doar – după cum susțin unii critici – încă un proiect evanghelistic impus de sus în jos, care nu este nici nou, nici atât de revoluționar pe cât se afirmă? Dacă unele dintre aceste voci critice au, de fapt, dreptate?
Permiteți-mi să fiu, pentru scurt timp, Gică Contra și să evidențiez câteva moduri în care One Voice 2027 ar putea să nu împlinească așteptările, precum și ce putem să facem în această privință noi – cei implicați.
Probleme de asumare
La prima vedere, One Voice 2027 pare a fi pe buzele tuturor adventiștilor. Rersponsabilii regionali discută despre el în comitete și întâlniri, iar mesajul ajunge în bisericile locale, în publicații și în media adventistă. Totuși, simplul fapt că inițiativa apare pe coperta unei reviste sau pe agenda unei ședințe nu garantează că membrii chiar o vor adopta.
În trecut, marile inițiative ale Bisericii mondiale au întâmpinat dificultăți în a ajunge la credincioșii obișnuiți, fără legături directe cu conducerea. Cum va fi această inițiativă relevantă pentru membrii care se confruntă cu lipsuri materiale, probleme familiale sau de sănătate? Pe cine vor putea implica ei, când abia reușesc să facă față vieții de zi cu zi sau când libertatea religioasă le este pusă la încercare? Aceste întrebări sunt legitime și nu ar trebui ignorate dacă dorim ca One Voice 2027 să fie o inițiativă globală.
În cele din urmă, doar evaluările la nivelul bisericilor locale vor arăta cât de mult a pătruns inițiativa la firul ierbii.
În același timp, unele regiuni par să aștepte, urmărind ce se întâmplă în alte părți înainte de a decide cum să acționeze. Alte grupuri, adesea critice față de organizația Bisericii, au ignorat până acum promovarea inițiativei.
Totuși, o astfel de abordare pasivă nu este înțeleaptă, având în vedere amploarea pregătirilor necesare. Lipsa implicării este, în sine, un eșec. Dacă nu te implici într-un fel sau altul, ai pierdut deja.
Lăsăm totul în seama lui Dumnezeu?
Cei implicați în One Voice 2027 au încredere că Dumnezeu conduce planul de a face „ceva ce nu s-a mai făcut niciodată”. Însă încrederea în Dumnezeu nu ar trebui să ducă la pasivitate sau la neglijarea propriilor responsabilități.
Cu mai mult de un an înainte de implementare, fiecare regiune ar trebui să adreseze atât întrebările evidente, ci și pe cele dificile: Avem o strategie clară? Suntem cu toții implicați? Dacă nu, de ce nu? Ce resurse umane și financiare sunt necesare? Cum putem folosi eficient resursele, indiferent cât de limitate sau abundente sunt?
Dumnezeu și îngerii Săi nu vor face în locul nostru ceea ce trebuie să facem noi. Iar a face tot ce putem presupune rugăciune, consultare și uneori încercări și erori.
Încă o amplă serie de prezentări biblice?
Spre deosebire de inițiativele anterioare, liderii Bisericii par să încurajeze adaptarea One Voice 2027 la contextul local. Această abordare descentralizată poate fi benefică în regiunile deschise spre metode noi de misiune, însă acolo unde această deschidere lipsește, există riscul revenirii la modele cunoscute – campanii evanghelistice de amploare, cu obiective numerice ridicate. Fără corectarea greșelilor din trecut, rezultatele ar putea fi aceleași: multe botezuri, urmate de pierderea rapidă a noilor membri.
Unele inițiative recente – precum cele din Brazilia[ii] și din Papua Noua Guinee[iii] – încearcă să schimbe această tendință, iar succesul lor depinde de evitarea greșelilor care au generat problema.
Depășirea rezistenței
Un exemplu din afara sferei religioase ilustrează un principiu important. O companie a construit cea mai mare fermă de greieri din lume, promovând insectele ca sursă sustenabilă de proteine.[iv] Totul părea promițător—până când proiectul a eșuat înainte de a deveni profitabil.
Motivul? Oamenii pur și simplu nu au fost dispuși să încerce produsul.[v] „Dezgustul” a fost prea puternic.
Se poate întâmpla același lucru și cu One Voice 2027? Este posibil să oferim cel mai bun „produs”, dar într-un mod care nu atrage? Ellen G. White sublinia că „viața unui creștin autentic și iubitor” este cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei.[vi]
Cum putem să depășim această rezistență? Cum putem să devenim adventiști cunoscuți mai degrabă pentru ceea ce susțin decât pentru ceea ce condamnă?
Așteptarea unui eveniment salvator
Având în vedere amploarea inițiativei, există tentația de a crede că evenimentele mari vor „rezolva totul” – se anticipează panouri publicitare în locuri celebre și alte acțiuni vizibile.
Însă experții în comunicare subliniază că impactul real nu vine din mesajul afișat, ci din ceea ce fac oamenii cu el. Distribuirile, comentariile și interacțiunile autentice personale au efecte mai profunde și de durată.
Ignorarea acestui aspect poate reduce considerabil impactul inițiativei.
Ce fac alții
Multe grupuri sociale și religioase au observat tendința spre comunicare personalizată. Videoclipurile scurte în care o persoană își prezintă credința și modul de viață devin tot mai populare.
Modelul este simplu: „Sunt [prenume], sunt [credință/grup] și aceasta este viața mea.” Urmează o prezentare scurtă, autentică și empatică.
Chiar dacă unele convingeri par neobișnuite, abordarea personală stârnește interesul: „Ce interesant! Cum ar fi să trăiesc așa?”
Ce s-ar întâmpla dacă adventiștii – tineri și vârstnici – ar face același lucru, vorbind despre Sabat, zecime sau stilul de viață?
El nu cunoaște înfrângerea
Pentru ca One Voice 2027 să-și atingă potențialul, poate fi nevoie de schimbări reale: mai puține declarații oficiale și mai multă rugăciune, mai puține liste și mai multă creativitate inspirată de Dumnezeu, mai puțină teorie și mai multe relații autentice, asemenea lui Hristos.
În final, trebuie să ne amintim că „biruințele nu se câștigă prin ceremonii sau fast, ci prin” încrederea în „Conducătorul care nu va cunoaște niciodată înfrângerea”.[vii] Este un privilegiu să colaborăm cu El și cu îngerii Lui în această lucrare.
Sursa: Adventist Review și Departamentul Comunicare/ Uniunea Adventistă
[i] A se vedea https://adventistreview.org/news/news-releases-news/we-are-called-to-do-something-that-has-never-been-done-before/.
[ii] https://adventistreview.org/news/a-baptismal-robe-in-the-closet/
[iii] https://adventistreview.org/experiences/testimonies/more-than-just-a-campaign/
[iv] https://www.cbc.ca/news/canada/london/cricket-farm-london-ontario-1.6506606
[v] Ibid.
[vi] Ellen G. White, în Signs of the Times, 16 august 1905.
[vii] Ellen G. White, Testimonies for the Church (Mountain View, Calif.: Pacific Press Pub. Assn., 1948), vol. 6, p. 140.