Prin bunăvoinţa arătată de Cirus, aproape cincizeci de mii dintre fiii robiei au beneficiat de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceștia însă, în comparaţie cu sutele de mii răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămășiţă neînsemnată. Marea majoritate a israeliţilor alesese să rămână mai degrabă în ţara robiei

La aproximativ șaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub conducerea lui Zorobabel și Iosua, Artaxerse Longimanul s-a urcat pe tronul Medo-Persiei. Numele acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o serie de providenţe remarcabile. În timpul domniei lui au trăit și au lucrat Ezra și Neemia.

Sosirea lui Ezra la Ierusalim a fost binevenită. Era o mare nevoie de influenţa prezenţei sale. Venirea lui a adus curaj și nădejde în inimile multora care lucraseră mult timp în greutăţi. De la reîntoarcerea primei grupe de exilaţi, sub conducerea lui Zorobabel și Iosua, cu peste șaptezeci de ani

Neemia, unul dintre robii evrei, ocupa o poziţie influentă și de cinste la curtea persană, ca paharnic al împăratului, avea intrare liberă înaintea lui. În virtutea poziţiei sale și datorită capacităţilor și credincioșiei lui, devenise prietenul și sfetnicul monarhului. Cu toate că primise favoarea împărătească, cu toate că era înconjurat

Sosirea armatei lui Cirus în faţa zidurilor Babilonului a fost pentru iudei semnul că eliberarea lor din robie se apropia. Cu peste un veac înainte de nașterea lui Cirus, Inspiraţia îl menţionase pe nume și făcuse ca să se scrie un raport cu privire la lucrarea pe care avea să

În apropierea israeliţilor, care-și asumaseră sarcina reclădirii templului, locuiau samaritenii, un popor amestecat, care luase fiinţă din căsătoria coloniștilor păgâni din provinciile Asiriei cu rămășiţa celor zece seminţii, care fusese lăsată în Samaria și în Galileea. În anii din urmă, samaritenii pretindeau că se închinau Dumnezeului celui adevărat, dar în