Călătoria lui Neemia la Ierusalim a fost făcută în siguranţă. Scrisorile către guvernatorii provinciilor din drumul lor i-au asigurat o primire onorabilă și un ajutor prompt. Niciun vrăjmaș n-a îndrăznit să-l atace pe slujitorul oficial care era păzit de puterea împăratului persan și a fost tratat cu un respect deosebit

Zidul Ierusalimului nu fusese încă terminat când atenţia lui Neemia a fost atrasă de starea nefericită a claselor mai sărace din popor. În situaţia destabilizată a ţării, cultivarea pământului fusese, într-o oarecare măsură, neglijată. Mai mult, datorită căii egoiste urmată de unii dintre cei reîntorși în Iudeea, binecuvântarea Domnului nu

Sambalat și aliaţii lui n-au îndrăznit să facă război deschis cu iudeii, dar, cu o răutate mereu crescândă, și-au continuat eforturile ascunse pentru a-i descuraja, a le produce încurcături și pagube. Construcţia zidului care înconjura Ierusalimul se apropia de încheiere. Când acesta avea să fie terminat și porţile puse, vrăjmașii

Era pe vremea Sărbătorii Trâmbiţelor. Mulţimi erau adunate la Ierusalim. Era o scenă tristă. Zidul Ierusalimului fusese reclădit și porţile fuseseră puse, dar o mare parte din cetate era încă în ruine. Pe o platformă de lemn, înălţată pe una dintre străzile cele mai largi și înconjurată din toate părţile

Prin bunăvoinţa arătată de Cirus, aproape cincizeci de mii dintre fiii robiei au beneficiat de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceștia însă, în comparaţie cu sutele de mii răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămășiţă neînsemnată. Marea majoritate a israeliţilor alesese să rămână mai degrabă în ţara robiei