Noi, delegații la cea de-a LVI-a sesiune a Conferinței Generale care are loc în Utrecht, dorim să Îl lăudăm și să ne exprimăm recunoștința față de Dumnezeu pentru că, în harul Său, ne-a oferit darul spiritului profeției.
În Apocalipsa 12, Ioan caracterizează biserica din zilele din urmă ca fiind „rămășița (…) care păzește poruncile lui Dumnezeu și ține mărturia lui Isus Hristos” (vers. 17). Noi credem că în această scurtă imagine profetică Ioan descrie Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, care „ține poruncile lui Dumnezeu”, dar are și „mărturia lui Isus Hristos”, care este „spiritul profeției” (Apocalipsa 19:10).
În viața și lucrarea lui Ellen G. White (1827-1915), noi vedem împlinindu-se făgăduința lui Dumnezeu de a-i oferi bisericii rămășiței „spiritul profeției”. Chiar dacă Ellen White nu și-a arogat niciodată titlul de profet, noi credem că ea a îndeplinit lucrarea unui profet, și chiar mai mult. Ea a declarat: „Misiunea mea cuprinde lucrarea unui profet, dar nu se oprește acolo” (Solii alese, vol. 1, pag. 36); „Dacă alții îmi atribuie acest titlu [de profet], eu nu intru în controversă cu ei” (Ibid., pag. 34); „Lucrarea mea include mult mai mult decât semnifică numele acesta. Eu mă consider un sol căruia Domnul i-a încredințat o solie pentru poporul Său” (Ibid., pag. 36).
Principala sarcină a lui Ellen G. White a fost să îndrepte atenția către Sfânta Scriptură. Ea a scris: „Bibliei i-a fost acordată prea puțină atenție, iar Domnul a dat o lumină mai mică pentru a-i conduce pe oameni la o lumină mai mare” (Review and Herald, 20 ianuarie 1903). Ea avea convingerea că, deși scrieile sale sunt „o lumină mai mică”, ele sunt lumină, iar sursa acesteia este Dumnezeu.
În calitate de adventiști de ziua a șaptea, noi credem că, „în Cuvântul Său, Dumnezeu a încredințat oamenilor cunoștința necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul doctrinelor și dovada experienței” (Tragedia veacurilor, pag. 7). Noi considerăm canonul biblic complet, însă credem, de asemenea, așa cum au spus contemporanii lui Ellen White, că scrierile ei poartă autoritatea divină atât pentru pentru o viață sfântă, cât și în probleme de doctrină.
Astfel, noi recomandăm:
- Ca, în calitate de Biserică, să cerem puterea Duhului Sfânt pentru a aplica mai bine în viețile noastre sfatul inspirat prezentat în scrierile lui Ellen White și
- Să depunem eforturi susținute pentru a publica și a răspândi aceste scrieri în toată lumea.
Această declarație a fost aprobată și votată în data de 30 iunie 1995, în cadrul sesiunii Conferinței Generale desfășurate în Utrecht, Olanda.