Adventiștii de ziua a șaptea susțin proclamarea anului 1995 ca An al toleranței de către Organizația Națiunilor Unite. Proclamarea Anului toleranței are loc la un moment oportun, intoleranța abundând pe toate continentele – extremism religios bigot, rasism, tribalism, epurări etnice, ostilitate la nivel lingvistic și alte forme de terorism și violență. Creștinii au partea lor de vină pentru prejudiciile și tratamentul inuman la care sunt supuși oamenii.

Toleranța, capacitatea de a îndura în circumstanțe nefavorabile, este doar începutul. Creștinii și toți oamenii de bună-credință trebuie să treacă dincolo de acest concept negativ și să empatizeze cu persoane care au convingeri care sunt nu numai diferite de ale lor, ci intră chiar în conflict cu acestea. Cu siguranță, dialogul este superior criticii. Ființele umane trebuie să învețe să susțină sau să se opună unui punct de vedere fără a apela la violență; ele trebuie să fie capabile să discute puncte de vedere diferite fără a manifesta ură sau resentimente. Această atitudine nu este caracterizată de docilitate sau de o supunere degradantă, ci de colaborare și de respectarea drepturilor celorlalți. Fiecare ființă umană are dreptul și responsabilitatea de a-și exprima ideile și idealurile cu hotărâre și entuziasm, însă fără a apela la cuvinte și fapte violente.

În cele din urmă, toleranța, în cel mai înalt sens al ei, nu înseamnă doar acceptarea concepțiilor și oamenilor diferiți, ci ca faptele noastre să fie caracterizate de bunăvoință, promptitudine și înțelegere față de ceilalți – față de toate ființele umane.

Această declarație a fost aprobată și votată de Comitetul Administrativ al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și a fost dată publicității de Biroul Președintelui Robert Folkenberg în cadrul sesiunii Conferinței Generale desfășurate în Utrecht, Olanda, în perioada 29 iunie – 8 iulie 1995.