INTRODUCERE

Planul lui Dumnezeu este ca lucrarea Sa pe acest Pământ să fie susținută prin zecimile și darurile de bunăvoie ale poporului Său. Zecimea este principala sursă de finanțare folosită de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea pentru proclamarea evangheliei în toată lumea, aceasta constând în demersuri echilibrate și cuprinzătoare de a transmite evanghelia publicului larg și de a contribui la dezvoltarea spirituală a membrilor bisericii. Deoarece zecimea este pusă deoparte pentru un scop special, darurile de bunăvoie trebuie să asigure fondurile pentru numeroase aspecte ale lucrării evangheliei.

PRINCIPII DE UTILIZARE A ZECIMII

1. Doar conferințele pot folosi un procent din fondurile care provin din zecimi. Zecimea este a Domnului și ar trebui returnată în vistieria, trezoreria conferinței prin intermediul bisericii locale pe care o frecventează membrii. „Aduceţi însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veţi mai avea loc unde s-o ţineţi!” (Maleahi 3:10)

„Zecimea este sfântă, ea este păstrată de Dumnezeu pentru Sine și trebuie să fie adusă în vistieria Sa spre a fi folosită pentru susținerea slujitorilor Evangheliei în lucrarea lor” (Slujitorii Evangheliei, pag. 226).

2. Conferințele și uniunile ar trebui să împartă zecimea cu biserica mondială.

„Trebuie să devenim tot mai conștienți de faptul că fondurile care intră în trezoreria conferinței sub formă de zecimi și daruri oferite de cei din poporul nostru ar trebui utilizate nu numai pentru susținerea lucrării din orașele americane, ci și pentru cea din câmpurile îndepărtate. Fie ca banii adunați cu atâta zel să fie distribuiți în mod altruist. Cei care sunt conștienți de nevoile câmpurilor misionare nu vor fi tentați să folosească zecimea pentru lucruri care nu sunt necesare (Ellen G. White, Manuscrisul 11, 1908).

3. Alegerea slujbașului care va fi susținut din zecime ar trebui să depindă de natura muncii îndeplinite. Astfel, alți factori precum faptul că sunt acreditați nu sunt criterii finale pentru susținerea lor din zecime.

„Zecimea trebuie folosită pentu cei care lucrează cu doctrina și cuvântul, fie ei bărbați sau femei” (Ellen G. White, Manuscrisul 149, 1899).

4. Zecimea trebuie folosită numai pentru susținerea personalului implicat în lucrarea de evanghelizare și de întărire a credinței membrilor.

„Zecimea trebuie să fie folosită pentru un singur scop, iar acesta este susținerea slujitorilor chemați de Domnul pentru a-I îndeplini lucrarea. Aceasta este utilizată pentru a-i sprijini pe cei care le transmit oamenilor cuvintele vieții și poartă povara turmei lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Manuscrisul 82, 1904).

5. Funcționarea bisericii locale este importantă, însă aceasta nu trebuie susținută din zecime.

a. „Zecimea trebuie să fie folosită pentru un singur scop, iar acesta este susținerea slujitorilor chemați de Domnul pentru a-I îndeplini lucrarea. Aceasta este utilizată pentru a-i sprijini pe cei care le transmit oamenilor cuvintele vieții și poartă povara turmei lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Manuscrisul 82, 1904).
b. „Zecimea nu trebuie folosită pentru cheltuieli secundare. Aceasta este lucrarea membrilor bisericii. Ei trebuie să-și susțină biserica prin darurile lor (Ellen G. White, Scrisoarea 81, 1897).

Politici cu privire la utilizarea zecimii: situații în care se poate folosi zecimea

1. Susținerea evangheliștilor, a pastorilor și a celor care desfășoară studii biblice.
2. Susținerea personalului care coordonează activitatea misionară și cea de întărire a credinței din interiorul bisericii. Acesta include administratorii, directorii de departament, contabilii, personalul administrativ și secretarial de la nivelul conferinței.
3. Cheltuielile necesare pentru susținerea lucrării de evanghelizare și de întărire a membrilor bisericii, precum:

a. Cheltuielile de evanghelizare.
b. Cheltuieli legate de funcționarea birourilor conferinței;
c. Echipamentul necesar pentru sediul conferinței și pentru evanghelizare;
d. Cheltuieli legate de organizarea întâlnirilor de tabără și de terenul pe care acestea vor avea loc.

4. Susținerea funcțiilor considerate esențiale pentru evanghelizare și pentru întărirea credinței membrilor bisericii.

a. Școli primare – Alocarea a până la 30% din totalul salariilor și cheltuielilor directorilor și profesorilor școlilor primare, ca o recunoaștere a rolului lor de conducători spirituali.
b. Gimnazii și licee – Echivalentul susținerii tuturor angajaților care lucrează ca profesori de religie, administratori ai căminelor și directori.
c. Universități – O sumă egală cu totalul cheltuielilor departamentelor de teologie, ale celor legate de plata salariilor administratorilor căminelor, președinților și decanilor studenților.
d. Evangheliștii cu literatură – Conferința poate aloca fonduri provenind din zecimi pentru evangheliștii cu literatură.
e. Centre/ tabere ale conferinței – Cheltuieli legate de funcționarea centrului/ taberei de tineret a conferinței.
f. Programe media – Realizarea de materiale tipărite sau de programe de radio sau televiziune.
g. Angajații pensionați – Beneficiile de pensionare ale angajaților Bisericii (cu excepția celor pentru care acestea provin din alte surse, precum angajații instituțiilor medicale).

POLITICI CU PRIVIRE LA UTILIZAREA ZECIMII: SITUAȚII ÎN CARE NU SE POATE FOLOSI ZECIMEA

1. Întreținerea bisericilor locale și alte cheltuieli de funcționare. Acestea ar trebui finanțate prin darurile membrilor.
2. Întreținerea școlilor primare și alte cheltuieli de funcționare. Acestea ar trebui finanțate din taxele de școlarizare și/ sau din subvenții oferite de biserică.
3. Cheltuielile de întreținere și funcționare a instituțiilor de învățământ gimnaziale, liceale și universitare. Acestea ar trebui finanțate din taxele de școlarizare și alte surse proprii de venituri.
4. Construirea de clădiri pentru bisericile, sediile conferințelor sau ale instituțiilor Bisericii. Acestea ar trebui finanțate de membri și/ sau din alte surse decât zecimea.

Declarație de poziție cu privire la administrarea fondurilor provenite din zecimi

1. Rolul familiei bisericii în administrarea fondurilor provenite din zecime. Biserica mondială este familia lui Dumnezeu pe Pământ. În calitate de parte integrantă a acestei familii, fiecare membru se bucură de privilegii și poartă responsabilități cu privire la stabilirea modului în care sunt colectate și distribuite fondurile care provin din zecimi. Familia care acționează colectiv prin intermediul sesiunii Conferinței Generale și a consiliului anual al Comitetului Conferinței Generale stabilește, în armonie cu principiile Scripturii și ale spiritului profeției, politicile cu privire la colectarea, plata și administrarea fondurilor care provin din zecimi. Această declarație a fost redactată în urma consultărilor îndelungate cu numeroase persoane din cadrul bisericii – membri laici, pastori, administratori de la nivelul conferințelor și conducătorii din toată lumea. În calitate de membri ai familiei, fiecare persoană, instituție și organizație va respecta onoarea familiei, funcționând în conformitate cu aceste instrucțiuni pentru a oferi un sprijin financiar regulat și de încredere și pentru dezvoltarea continuă a unui sistem financiar de susținere a proclamării evangheliei în toată lumea.
2. „Vistieria” sau „Trezoreria” Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Conform Scripturii, zecimea este a Domnului și trebuie adusă ca un act de închinare în vistieria Sa. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este conștientă de acest lucru, depunând toată zecimea în vistieria conferinței prin intermediul bisericii din care face parte fiecare membru în parte. Membrii aflați în situații neobișnuite trebuie să se consulte cu administratorii conferinței/ misiunii locale. Folosirea altor căi poate provoca confuzie și concurență și subminează structura financiară a bisericii, slăbind, astfel, capacitatea bisericii de a-și îndeplini misiunea mondială. Pentru a continua un program puternic, echilibrat, în toată lumea, membrii nu ar trebui să direcționeze zecimea Domnului spre anumite proiecte.
3. Căi alternative de depunere a zecimii în „vistierie”

a. Domnul le promite binecuvântări nemăsurate celor care returnează cu credincioșie zecimea în vistierie. Familia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a stabilit că modalitatea normală de intrare a zecimii în vistierie este prin intermediul conferinței/ misiunii locale.
b. Dacă un membru, din motive de confidențialitate, alege să trimită o parte din zecime Conferinței Generale sau uniunii de conferințe din care face parte, acestea pot accepta zecimea, dar o vor trimite fără a-i menționa numele la conferința în care este membru pentru a fi distribuită la diferitele niveluri de organizare ale Bisericii mondiale. Aceste persoane ar trebui încurajate să returneze zecimea pe căile obișnuite.

4. Distribuirea zecimii

a. Planul de distribuire a zecimii reprezintă o modalitate echilibrată de a împărți resursele financiare cu biserica din întreaga lume. Acest plan fundamental este esențial pentru sistemul de susținere financiară a activității mondiale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.
b. Bisericile, conferințele, uniunile de conferințe, Conferința Generală și diviziunile Conferinței Generale nu vor accepta zecimea de la membri care o direcționează pentru a fi folosită altfel decât în concordanță cu prevederile referitoare la procentul alocat diferitelor niveluri ale organizației Bisericii.
c. Biserica locală este autorizată doar să accepte și să direcționeze fondurile provenite din zecimi spre trezoreria conferinței/ misiunii locale.

5. Solicitarea zecimii. Pastorii și administratorii conferințelor și misiunilor nu le vor cere să plătească zecimea membrilor din alte conferințe sau diviziuni. Biserica a formulat prevederi pentru repartizarea uniformă a resurselor financiare.
6. Direcționarea zecimii spre instituții. Organizațiile Bisericii Adventiste precum Christian Record Braille Foundation, Voice of Prophecy, Faith for Today, It is Written sau Breath of Life nu vor accepta fonduri cu privire la care se știe că provin din zecimea adventiștilor de ziua a șaptea. Atunci când membrii direcționează zecimea spre o organizație adventistă, ei au responsabilitatea de a menționa faptul că suma reprezintă zecime.
7. Zecimea membrilor care se transferă. Membrii care se mută într-o altă regiune sunt îndemnați să devină membri ai bisericii din regiunea respectivă în termen de șase luni și să înceapă să susțină noua lor biserică și conferința care le oferă susținerea spirituală, pastorală și serviciile furnizate de conferință.
8. Împrumuturi din zecime. Bisericile, școlile (zecimea studenților), conferințele și persoanele fizice nu „împrumută” din fondurile provenite din zecime pentru împlinirea nevoilor individuale, pentru biserici sau conferință. Fondurile provenite din zecimi se păstrează numai până la data stabilită pentru a fi transmise mai departe.
9. Neacceptarea zecimii. Dacă apare o situație în care fondurile din zecime sunt direcționate spre o organizație căreia, potrivit acestor politici, nu îi este permisă acceptarea lor, se vor face eforturi pentru a obține acordul membrului pentru direcționarea fondurilor pe canalele normale. Dacă nu se obține o astfel de autorizație, se va returna zecimea împreună cu o explicație și rugămintea ca persoana respectivă să respecte planul Bisericii de distribuire a zecimii Domnului în Biserica din toată lumea.
10. Nereturnarea zecimii. Zecimea care a fost acceptată și pentru care s-a emis chitanță nu le va fi returnată celor care, din diferite motive, pot solicita returnarea ei.
11. Responsabilitatea conducătorilor. Conducătorii bisericii de la toate nivelurile trebuie să dea dovadă de credincioșie. Dacă eșuează sau refuză să colaboreze în aplicarea politicilor stabilite de familia bisericii cu privire la administrarea zecimii vor duce la erodarea capacității Bisericii de a-și îndeplini misiunea globală. Persoanele care ignoră aceste politici se descalifică de la ocuparea pozițiilor de conducere în Biserică.

NOTĂ: Politicile precedente nu se aplică la daruri. Membrii decid spre ce vor fi direcționate darurile lor.

Acest ghid a fost adoptat și votat în data de 14 octombrie 1985, în cadrul sesiunii consiliului anual al Comitetului Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurate în Washington, D.C.