IDEALUL DIVIN CU PRIVIRE LA SEXUALITATE ȘI CĂSĂTORIE

Problemele legate de sexualitate și căsătorie pot fi văzute în adevărata lor lumină atunci când sunt analizate în contextul idealului divin pentru ființele umane. Activitatea de creație a lui Dumnezeu a culminat cu crearea omului după chipul Său, ca bărbat și femeie, și crearea instituției căsătoriei. Căsătoria, un dar minunat oferit de Dumnezeu omului, este o legătură ce are la bază un legământ între cele două genuri, un legământ cu implicații fizice, emoționale și spirituale al cărui rezultat este, conform Scripturii, formarea unui „singur trup”. Isus Hristos a definit căsătoria ca fiind atât monogamă, cât și heterosexuală, o legătură de o viață, caracterizată de dragoste, între un bărbat și o femeie. În plus, Scriptura promovează această uniune heterosexuală în căsătorie, folosind-o ca simbol al legăturii dintre Dumnezeire și omenire.

Relația armonioasă dintre un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei reprezintă un microcosmos al unității sociale, fiind considerată de-a lungul timpului un ingredient esențial al unei societăți stabile. Creatorul a intenționat ca sexualitatea din cadrul căsătoriei să nu aibă doar scopul unirii, ci și să ofere bucurie, plăcere și plenitudine fizică. În același timp, un copil poate fi încredințat unui soț și unei soții a căror dragoste le-a permis să se cunoască unul pe celălalt în cadrul unei legături sexuale profunde. Copilul lor, o întrupare a unității lor, se dezvoltă în atmosfera dragostei și unității căsătoriei și se bucură de o relație cu fiecare dintre părinții lui naturali.

Deși legătura monogamă în căsătoria dintre un bărbat și o femeie este recunoscută ca fiind fundamentul stabilit de Dumnezeu pentru familie și viața socială și singurul cadru adecvat exprimării intimității sexuale,1 cei care sunt singuri și prietenia dintre cei singuri se încadrează, de asemenea, în modelul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Scriptura face o distincție între un comportament acceptabil în cadrul relațiilor de prietenie și comportamentul sexual în cadrul căsătoriei.

Din păcate, sexualitatea umană și căsătoria au fost alterate de păcat. De aceea, Scriptura nu se concentrează doar asupra aspectelor pozitive ale sexualității umane, ci și asupra modalităților greșite de exprimare a sexualității și a impactului lor negativ asupra oamenilor și societății. Aceasta avertizează ființele umane cu privire la comportamentele sexuale distructive precum desfrâul, adulterul, intimitatea homosexuală, incestul și poligamia (ex.: Matei 19:1-12; 1 Corinteni 5:1-13; 6:9-20; 7:10-16,39; Evrei 13:4; Apocalipsa 22:14-15) și le cheamă să facă ceea ce este bine, sănătos și benefic.

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea aderă fără rezerve la idealul divin al relațiilor sexuale curate, onorabile și bazate pe iubire în cadrul căsătoriei heterosexuale, având convingerea că orice coborâre a acestui ideal înalt cu privire la căsătorie este în detrimentul omenirii. Aceasta crede, de asemenea, că trebuie aduse în atenție idealurile cu privire la puritatea și frumusețea căsătoriei, așa cum a fost creată de Dumnezeu. Prin lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos, scopul inițial al căsătoriei poate fi restaurat, iar experiența plăcută și sănătoasă a căsniciei poate fi trăită de un bărbat și de o femeie care își unesc viețile într-un legământ pe viață.

BISERICA ȘI SOCIETATEA

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea crede că a fost chemată la existență de Dumnezeu pentru a proclama Evanghelia veșnică întregii lumi și pentru a îndemna oamenii de pe tot Pământul să fie pregătiți pentru revenirea lui Isus. Biserica urmărește împlinirea misiunii lui Dumnezeu pe tot globul, în prezent învățând, predicând, îngrijind și slujind în peste 200 de țări. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu are un crez: aceasta consideră că învățăturile sale au la bază doar autoritatea Bibliei. Cu toate acestea, Biserica rezumă aceste convingeri într-o Declarație a convingerilor fundamentale, care în prezent sunt în număr de 28. În înțelegerea Bisericii cu privire la planul lui Dumnezeu pentru orânduirea societății umane este centrală învățătura sa cu privire la „Căsătorie și familie”.2

Deoarece adventiștii de ziua a șaptea trăiesc, lucrează și slujesc în toată lumea, persoanele și instituțiile adventiste de ziua a șaptea prin intermediul cărora Biserica urmărește împlinirea misiunii lui Dumnezeu au legături și interacționează cu autoritățile statului de la toate nivelurile. Biblia îi învață pe creștini să respecte legile statului și, ori de câte ori este posibil din punct de vedere moral, credincioșii adventiști de ziua a șaptea și organizațiile Bisericii vor căuta să se supună autorităților statului, chiar și atunci când caută modalități de a răspunde la solicitări ale autorităților care sunt în conflict cu adevărurile biblice și cu convingerile fundamentale ale Bisericii.

BISERICA ȘI LEGISLAȚIA CIVILĂ CU PRIVIRE LA HOMOSEXUALITATE ȘI ALTE MODURI ALTERNATIVE DE COMPORTAMENT SEXUAL

Cuvântul lui Dumnezeu abundă de instrucțiuni și ilustrații cu privire la relația credinciosului cu autoritățile și jurisdicția formei civile de guvernare. Deoarece Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea consideră că întregul Cuvânt al lui Dumnezeu este autoritatea supremă în ceea ce privește adevărul, doctrina și modul de viață, aceasta încearcă întotdeauna să reflecte în învățăturile și practicile sale întregul mesaj al Scripturii cu privire la modalitatea potrivită de a interacționa cu guvernarea civilă. În acest scop, Biserica oferă periodic consiliere indivizilor, conducătorilor și instituțiilor Bisericii atunci când cerințele guvernării civile și învățăturile Bibliei par a fi în opoziție. Acest document se concentrează asupra diferențelor din ce în ce mai mari între legile adoptate de guvernarea civilă din unele țări și convingerile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea cu privire la ceea ce reprezintă comportamente sexuale acceptabile.

Deși nu este o listă exhaustivă, următoarele principii stau la baza aplicării de către Biserică a adevărurilor biblice la diferitele societăți și culturi în care își desfășoară activitatea și la guvernele în fața cărora răspunde. Aceste principii vor fi importante în mod deosebit atunci când un departament sau o instituție a bisericii trebuie să ofere un răspuns pertinent guvernării civile de la orice nivel atunci când aceasta ar încerca să-i impună Bisericii propriul punct de vedere cu privire la practicile sexuale acceptabile din punct de vedere legal și moral.

1. Toate guvernele umane există cu voia și prin îngăduința lui Dumnezeu. Apostolul Pavel le spune clar atât creștinilor, cât și Bisericii să se supună de bunăvoie guvernelor umane care au fost rânduite de Dumnezeu să apere libertățile oferite de Dumnezeu, să promoveze dreptatea, să păstreze ordinea socială și să aibă grijă de cei dezavantajați (a se vedea Romani 13:1-3). Atâta timp cât acționează în concordanță cu valorile și principiile subliniate în Cuvântul lui Dumnezeu, guvernarea civilă merită respectul și supunerea credincioșilor și organizației Bisericii. Ori de câte ori este posibil, credincioșii adventiști de ziua a șaptea și organizațiile Bisericii dintr-un anumit stat sau dintr-o anumită națiune vor căuta ca, prin comportamentul și declarațiile lor, să fie cetățeni loiali, asumându-și drepturile și responsabilitățile calității de cetățean. În plus, credincioșii sunt îndemnați să se roage pentru reprezentanții autorităților civile (1 Timotei 1:1-2), astfel încât credincioșii să poată trăi în concordanță cu virtuțile împărăției lui Dumnezeu.
2. Deși autoritatea guvernării umane este derivată din autoritatea lui Dumnezeu, cerințele și jurisdicția guvernării umane nu sunt niciodată supreme nici pentru credincioși, nici pentru Biserică. Atât credincioșii, cât și Biserica Îi datorează devotamentul lor suprem lui Dumnezeu Însuși. În astfel de ocazii în care cerințele guvernării civile sunt în conflict și în contradicție directă cu învățăturile prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum sunt înțelese de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica și membrii ei sunt constrânși de același Cuvânt al lui Dumnezeu să se supună mai degrabă preceptelor sale decât celor ale guvernării umane (Faptele Apostolilor 5:29). Această expresie a unui devotament mai înalt se aplică doar atunci când una dintre cerințele guvernării umane este în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu, nediminuând și neîndepărtând obligația Bisericii sau a credincioșilor de a se supune autorității civile în alte probleme.
3. Deoarece credincioșii și organizația Bisericii se bucură de drepturi și libertăți oferite de Dumnezeu și recunoscute de guvernarea civilă, aceștia se pot implica în procesele prin care societățile organizează viața socială, asigură ordinea publică și electorală și structurează relațiile civice. Aici ne referim la o exprimare clară a convingerilor Bisericii în aspecte precum (1) apărarea libertății de conștiință, (2) protejarea persoanelor neajutorate și dezavantajate, (3) responsabilitatea statului de a promova dreptatea și drepturile omului, (4) căsătoria între un bărbat și o femeie, așa cum a fost instituită de Dumnezeu, și familia care rezultă din această uniune și (5) valorile principiilor și practicilor pentru o viață sănătoasă oferite de Dumnezeu pentru bunăstarea socială și economică a statului. Nici credincioșii adventiști de ziua a șaptea, nici bisericile locale, instituțiile și entitățile prin intermediul cărora se implică în împlinirea misiunii încredințate de Dumnezeu nu ar trebui să renunțe la privilegiile și drepturile lor ca urmare a opoziției față de credința lor în învățătura biblică. Cu o îndelungată tradiție în calitate de apărătoare a libertății religioase și a libertății de închinare în toată lumea, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea apără drepturile tuturor oamenilor, de orice credință, de a acționa în concordanță cu propria conștiință și de a se implica în practici religioase în concordanță cu acea credință.
4. Deoarece Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea crede și practică o înțelegere a evangheliei lui Isus Hristos în totalitatea sa, organizațiile sale cu scop misionar, educațional, editorial, medical sau de orice altă natură sunt expresii indivizibile ale modului în care aceasta împlinește însărcinarea dată de Isus: „Mergeți și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). Deși bisericile, editurile, centrele media, instituțiile educaționale, spitalele și centrele medicale adventiste par a avea anumite similarități cu alte instituții sociale și culturale, acestea au fost și continuă să fie organizate pe un fundament confesional și misionar. Ele există cu scopul specific de a transmite cunoașterea salvatoare a lui Isus Hristos prin metode și inițiative care iau diferite forme și pentru a face să avanseze misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și ar trebui să se bucure de toate privilegiile și libertățile acordate organizației religioase din care fac parte. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea susține și apără cu fermitate inseparabilitatea diferitelor sale forme de misiune și îndeamnă autoritățile civile să acorde fiecăreia dintre organizațiile și entitățile sale dreptul la libertate de conștiință și la libertatea de manifestare a religiei, așa cum sunt definite de Declarația universală a drepturilor omului și garantate de constituțiile celor mai multe state ale lumii.
5. În relația lor cu autoritățile și societățile civile, Biserica și credincioșii adventiști de ziua a șaptea trebuie să se comporte ca reprezentanți ai împărăției lui Hristos, reflectând caracteristicile Sale: dragostea, smerenia, onestitatea, spiritul de iertare și împăcare și angajamentul față de Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare ființă umană, indiferent de gen, rasă, naționalitate, clasă socială, credință sau orientare sexuală, merită să fie tratată cu respect și demnitate de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și de entitățile și organizațiile prin care aceasta împlinește misiunea încredințată de Dumnezeu. Deoarece se definește pe sine însăși ca fiind trupul lui Hristos, care „a murit pentru noi” „pe când eram noi încă păcătoși” (Romani 5:8), Biserica se supune celor mai înalte standarde în vorbire și în comportamentul față de toate ființele umane. Recunoscând faptul că Dumnezeu este Judecătorul suprem al tuturor, Biserica crede că toate persoanele pot intra în împărăția lui Dumnezeu dacă își recunosc și părăsesc păcatul, Îl mărturisesc pe Hristos ca Domn, acceptă neprihănirea Lui în locul propriei neprihăniri, caută să împlinească poruncile Lui și să trăiască o viață de slujire, așa cum a trăit El. Biserica își susține dreptul de a descrie unele comportamente, feluri de a trăi și organizații care le promovează ca fiind în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu. Însă Biserica este responsabilă și de a face o distincție clară între criticarea acelor convingeri și comportamente și respectarea persoanelor care le manifestă. Biserica nu aprobă și nu va permite ca declarațiile sale publice în probleme de natură socială să fie caracterizate ca fiind disprețuitoare sau umilitoare față de cei cu care nu este de acord. În exercitarea libertăților sale, declarațiile publice ale Bisericii trebuie să reflecte harul manifestat întotdeauna de Isus. Toate entitățile și organizațiile adventiste de ziua a șaptea, precum și membrii Bisericii, sunt îndemnați să manifeste respect față de persoanele sau grupurile cu al căror comportament sau opinii nu pot fi de acord dat fiind devotamentul lor față de Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica își câștigă credibilitatea de a se implica în probleme sociale și naționale dificile identificându-se în mod clar ca fiind o entitate răscumpărătoare.

În lumina principiilor prezentate mai sus, care își au originea în Cuvântul lui Dumnezeu, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea caută să îndrume bisericile locale, organizațiile și entitățile bisericii și pe cei care conduc organizațiile și entitățile bisericii. Problemele complexe legate de modul în care autoritățile civile răspund la realitatea homosexualității și a practicilor sexuale alternative din societatea contemporană subliniază importanța acestor recomandări.

PROVOCĂRILE LEGISLAȚIEI NAȚIONALE

Tot mai multe țări adoptă forme de protecție legislativă sau juridică pentru prevenirea a ceea ce ele consideră a fi un comportament discriminatoriu. Uneori, aceste forme de protecție par să afecteze drepturile în materie de libertate religioasă ale pastorilor, conducătorilor și organizațiilor Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în probleme precum angajarea de personal, realizarea ceremoniilor religioase de căsătorie, beneficiile oferite la angajare, publicarea de materiale cu un caracter misionar, declarațiile publice și oferirea unui loc în clasele sau în căminele instituțiilor noastre de învățământ, care au ca fundament învățăturile adventiste cu privire la imoralitatea comportamentelor sexuale interzise de Scriptură.

Pe de altă parte, legislația unor țări prevede aplicarea de sancțiuni dure pentru practica homosexuală sau practici sexuale alternative. Deși instituțiile și membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea promovează păstrarea instituției căsătoriei între un bărbat și o femeie, în legislație și în societățile în care se găsesc, ca un dar unic oferit de Dumnezeu, Biserica consideră că cei care adoptă comportamente homosexuale sau practici sexuale alternative trebuie tratați cu dragostea răscumpărătoare manifestată și trăită de Isus.

LIBERTATEA MORALĂ ȘI RELIGIOASĂ A BISERICII

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea își încurajează credincioșii, angajații, liderii diferitelor proiecte, organizațiile și entitățile să respecte învățăturile și practicile de credință ale Bisericii atât în stabilirea și păstrarea calității de membru al bisericii, cât și în materie de angajare, educație și cununii religioase. Aceste învățături și practici fundamentate pe învățăturile Bibliei cu privire la sexualitatea umană se aplică atât în relațiile heterosexuale, cât și în cele homosexuale. Este contrar înțelegerii Bisericii cu privire la învățăturile Scripturii să primim sau să păstrăm membri care au comportamente sexuale incompatibile cu învățăturile biblice. De asemenea, nu este acceptabil nici ca pastorii sau bisericile adventiste să oficieze servicii de cununie sau ofere alte facilități pentru cuplurile de același sex.

În respectarea acestor standarde biblice, Biserica se bazează pe faptul că autoritățile civile permit organizațiilor religioase și instituțiilor acestora să se organizeze în conformitate cu propria înțelegere cu privire la adevărul moral. Biserica va încerca, de asemenea, să ofere resurse și consiliere juridică conducătorilor, organizațiilor și entităților Bisericii, astfel încât să poată funcționa în armonie cu înțelegerea biblică cu privire la sexualitatea umană.

Conducătorii bisericilor locale, angajații Bisericii, reprezentanții diferitor lucrări de suport și instituții sunt sfătuiți să analizeze cu grijă regulamentele existente cu privire la calitatea de membru, angajare și educație, pentru a se asigura că acționează în armonie cu învățăturile explicite ale Bisericii cu privire la comportamentul sexual. Transmiterea și aplicarea consecventă a regulamentelor organizaționale și a învățăturilor cu privire la astfel de comportamente vor fi critice în menținerea acestui statut privilegiat, oferit de state organizațiilor confesionale.

LUAREA DECIZIILOR ÎN PROCESUL DE ANGAJARE ȘI DE ADMITERE ÎN INSTITUȚIILE CU CARACTER CONFESIONAL

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea își revendică și își rezervă dreptul ca în entitățile sale procesul de angajare să se desfășoare în concordanță cu învățătura Bisericii în ce privește comportamentele sexuale compatibile cu învățătura Scripturii, așa cum este înțeleasă de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Deși fiecare instituție funcționează în propria societate și în propriul cadru legislativ, în același timp, fiecare este expresia sistemului global de convingeri și învățături al Bisericii mondiale. Biserica rezervă dreptul acestor instituții de a lua decizii pe baza învățăturii Scripturii și va oferi o analiză juridică a legilor și a hotărârilor relevante în acest sens.

Ori de câte ori este posibil și realizabil, Biserica va continua să susțină, atât la nivel legislativ, cât și în instanță, practica unui tratament diferențiat în procesele de selecție de personal și de admitere atât pentru sine, cât și pentru entitățile sale.

DECLARAȚIILE PUBLICE ALE BISERICII

Biserica își revendică dreptul de a-și exprima credincioșia față de adevărul biblic atunci când comunică cu membrii săi și cu diverse grupuri, precum și dreptul de a apăra dreptul la libertate de exprimare al angajaților ei care prezintă în public învățătura Bisericii cu privire la comportamentul sexual, indiferent dacă acest lucru are loc în cadrul serviciilor divine de închinare, al întâlnirilor de evanghelizare, al sălilor de clasă sau pe forumuri. Conducătorii Bisericii acceptă responsabilitatea de a fi informați și de a-i informa și pe angajații Bisericii cu privire la prevederile legislative referitoare la criteriile pentru declarații publice acceptabile și de a realiza o analiză juridică regulată a modului în care aceste prevederi afectează misiunea Bisericii. Cei responsabili de comunicarea oficială a Bisericii, cei implicați în activitățile de predicare și cei care lucrează în instituțiile de învățământ ar trebui să sublinieze importanța predării tuturor comportamentelor, inclusiv a celui sexual, puterii transformatoare a lui Isus Hristos. Atât materialele publicate, cât și declarațiile publice cu privire la comportamentele sexuale trebuie să fie formulate astfel încât cel la care ajung să le considere „clare și respectuoase”, exprimând adevărul biblic cu bunătatea lui Isus Însuși.

IMPLICAREA BISERICII ÎN INSTRUIREA ȘI CONSILIEREA JURIDICĂ A REPREZENTANȚILOR SĂI

Pentru respectarea standardului exprimării „clare și respectuoase” în cadrul entităților sale, Biserica îi îndeamnă pe toți cei implicați în lucrarea sa, precum pastorii și evangheliștii și cei implicați în domenii precum educația, publicațiile, media, lucrarea medicală, printre altele, să instruiască și să consilieze periodic angajații care intră în contact cu publicul prin intermediul mass-media și al prezentărilor publice. Această instruire ar trebui să includă o analiză a legislației naționale sau locale referitoare la declarațiile publice cu privire la comportamentele sexuale în vigoare, precum și exemple de modalități adecvate de transmitere a convingerilor și învățăturilor Bisericii.

1 A se vedea declarațiile oficiale ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea cu privire la „Uniunile între persoane de același sex” și „Homosexualitate”.
2 Adventiștii de ziua a șaptea cred…, „Căsătoria și familia”, nr. 23.

Acest ghid a fost aprobat și votat în data de 17 aprilie 2014 de Comitetul Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.