INTRODUCERE

SIDA (sindromul imounodeficienței dobândite) se răspândește de la o săptămână la alta. Ne temem pentru noi și pentru familiile noastre și ne îngrijorăm nevăzând nicio perspectivă de dezvoltare a unui vaccin sau a unui tratament în următorii ani. Mai presus de toate, dorind să fim puternici, ne simțim nepuntincioși în fața a ceea ce pare a deveni ciuma erei noastre.

Cum răspund adventiștii de ziua a șaptea la această criză globală? Cum răspund administrația Bisericii noastre, sistemul educațional, sistemul medical și bisericile locale? Cum răspund credincioșii adventiști? În răspunsul adventist la epidemia de SIDA se reflectă misiunea și scopul lor. Trebuie să ne întrebăm dacă misiunea și scopul nostru reflectă cu fidelitate fața și inima lui Dumnezeu, așa cum sunt descoperite în viața și acțiunile lui Isus Hristos. Deoarece dorim să descoperim dragostea mântuitoare a lui Hristos, trebuie să separăm boala de problema moralității, având o atitudine marcată de compasiune și speranță față de persoanele cu SIDA, oferindu-le acceptare și iubire și împlinindu-le nevoile fizice și spirituale. Ar trebui să ne simțim rușinați când suntem martorii respingerii sociale a persoanelor cu SIDA.

În același timp, trebuie să fim informați cu privire la pericolele reprezentate de SIDA și la modul în care se transmite și să folosim aceste informații pentru a ne proteja și pentru a le transmite și altora.

CE ESTE SIDA?

SIDA este o boală contagioasă cauzată de un virus numit virusul imunodeficienței umane (HIV). Virusul intră în sânge și dezactivează o parte vitală a sistemului imunitar al organismului, ceea ce îl face incapabil să se apere de o varietate de infecții și de anumite tipuri de cancer.

Oamenii de știință din domeniul medical lucreză intens pentru combaterea SIDA. Există medicamente care întârzie debutul, precum și medicamente eficiente în combaterea anumitor infecții dobândite de persoanele cu SIDA, însă până în prezent nu s-a descoperit niciun vaccin sau tratament pentru SIDA și probabil nu se va descoperi nici în viitorul apropiat.

CARE SUNT SIMPTOMELE SIDA?

Oamenii pot transmite boala la scurt timp după infectarea cu virusul, deși se simt bine și nu au simptome. Analiza de sânge utilizată în mod obișnuit pentru detectarea virusului are rezultate negative timp de două până la șase luni după contactul inițial, iar în cazuri rare chiar și până la 12 luni. După ce rezultatele analizelor persoanei infectate sunt pozitive, aceasta continuă să fie asimptomatică timp de câțiva ani. În această perioadă de incubație, ea poate continua să răspândească virusul. SIDA se instalează, de obicei, în termen de cinci până la 15 ani de la infectare. Potrivit datelor disponibile în anul 1990, se pare că aproape toți cei infectați cu HIV vor prezenta simptome și vor deceda din cauza bolii.

O etapă intermediară a infecției, denumită ARC (AIDS Related Complex), se manifestă printr-o varietate de simptome precum pierderea poftei de mâncare, pierderea drastică în greutate, febră, erupții cutanate, inflamarea ganglionilor limfatici, diaree, transpirații nocturne, oboseală și slăbiciune. Persoanele afectate pot muri din cauza ARC fără a dezvolta infecții specifice asociate cu SIDA. Persoanele cu SIDA suferă frecvent de boli repetate, multe fiind cauzate de infecții, precum pneumonie, infecții severe ale cavității bucale, ale gâtului sau ale intestinelor, diaree, pierderea în greutate, febră prelungită, cancere neobișnuite. Virusul poate să atace și sistemul nervos și să afecteze creierul, provocând pierderi de memorie și ale funcției de coordonare, slăbiciune profundă și schimbări de personalitate.

IMPACTUL SIDA LA NIVEL MONDIAL

Au fost raportate cazuri de SIDA în majoritatea țărilor lumii. În anii ’80, SIDA a devenit o pandemie mondială, numărul persoanelor cu simptome dublându-se la fiecare 18 până la 24 de luni. Unii numesc SIDA „ciuma” secolului al XX-lea. Se estimează că în anul 1990 există șapte milioane de purtători. În prezent, boli bine cunoscute precum malaria, schistosomiaza și rujeola afectează și omoară mult mai mulți oameni din întreaga lume decât SIDA. Cu toate acestea, în majoritatea regiunilor lumii, SIDA rămâne o amenințare majoră pentru sănătatea publică.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, până la începutul secolului al XXI-lea, vor fi infectate cu acest virus peste 100 de milioane de persoane din întreaga lume. Dr. B. Frank Poil, un specialist în epidemii din cadrul Universității Johns Hopkins din Statele Unite, spune că, până la mijlocul anilor ’90, unele țări ar putea pierde până la 25% din populație din cauza SIDA.

SE POATE TRATA SIDA?

Medicamente precum Zidovudina s-au dovedit eficiente în încetinirea progresului SIDA. Multe alte medicamente se află în diferite stadii ale testării și e posibil să fie disponibile în viitorul apropiat. În așteptarea unor medicamente mai bune pentru infectarea cu HIV, pacienții sunt tratați pentru tipuri specifice de infecții sau cancer pe măsură ce apar. În Statele Unite, tratamentul unei persoane infectate cu HIV costă, în medie, între 40.000 și 60.000 de dolari pe an. Prevalența SIDA amenință să depășească actuala capacitate a sistemelor medicale din multe părți ale lumii, iar cheltuielile pentru tratarea bolii amenință chiar și sistemele sanitare din cele mai bogate țări ale lumii.

CUM SE TRANSMITE ȘI CUM NU SE TRANSMITE SIDA

SIDA este transmisă, cel mai adesea, prin contact sexual. Bărbații și femeile infectate o transmit partenerilor. Deoarece virusul care cauzează SIDA este transportat prin sânge, acesta poate fi transmis și atunci când consumatorii de droguri injectabile folosesc aceleași ace și seringi, prin transfuzii de sânge sau produse sanguine infectate și prin ace hipodermice sterilizate necorespunzător. Instrumentele utilizate pentru realizarea de tatuaje, găuri în urechi, cicatrici tribale sau orice formă de străpungere a pielii pot, de asemenea, să transmită virusul. Mamele îl pot transmite copiilor prin sarcină și/sau la naștere și, mai rar, prin alăptare.

SIDA nu se răspândește prin intermediul contactelor sociale. Nu se transmite prin strângerea mâinilor, atingerea, îmbrățișarea sau apropierea de persoanele care au SIDA, atâta timp cât nu există contact sexual sau contact cu sângele. Nu se transmite prin atingerea clanțelor ușilor, prin folosirea aceluiași telefon, în restaurante, bazine de înot, toalete publice sau în timpul actului spălării picioarelor sau al botezului. Deși virusul care cauzează SIDA se găsește în concentrații foarte mici în lacrimi, secreții nazale și salivă, nu se transmite cu ușurință prin strănut, tuse sau contact ocazional. De asemenea, nu se transmite prin pișcături din țânțari sau insecte sau prin contact cu animalele. În plus, nu poate fi contractat prin donarea de sânge.

SIDA ȘI LUCRAREA BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ȘAPTEA LA NIVEL MONDIAL

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, datorită lucrării desfășurate în aproape 200 de țări, se va confrunta cu provocările cauzate de SIDA. Conducătorii adventiști de ziua a șaptea din toate instituțiile și bisericile locale trebuie să instruiască în mod activ angajații și credincioșii cu privire la prevenirea infectării cu HIV.

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea își ia angajamentul să răspundă cu compasiune provocării SIDA, în toate domeniile sale de activitate. Conferința Generală a format în anul 1987 un comitet pentru combaterea SIDA. Acesta este format din profesioniști din domenii precum medicina, sănătatea publică, asistența medicală, administrația Bisericii, drepturile și interesele minorităților, etica, teologia și educația. Recomandările acestui comitet trebuie implementate de comitetele și consiliile de administrație din cadrul Bisericii pentru ca aceasta să aibă o abordare echilibrată, cuprinzătoare și oportună a SIDA.

SIDA ȘI LUCRAREA PASTORALĂ

SIDA reprezintă o provocare pentru lucrarea pastorilor și capelanilor adventiști de ziua a șaptea. Există deja persoane infectate cu HIV în bisericile, comunitățile și spitalele în care slujesc, iar numărul lor va crește. Aceștia nu ar trebui să se teamă de contactul fizic ocazional precum strângerea mâinilor și botezul. Pastorii ar trebui să continue să viziteze persoanele bolnave acasă sau la spital. Infectarea cu HIV nu ar trebui să schimbe felul în care sunt făcute vizitele sau să limiteze în vreun fel lucrarea pastorală.
Criza creată de SIDA le oferă pastorilor și capelanilor posibilitatea de a vorbi în mod public despre SIDA, sexualitate, sfințenia și frumusețea căsătoriei, relațiile interpersonale și practicile care contribuie la prevenirea dobândirii SIDA. În promovarea și instruirea cu privire la comportamentele care împiedică transmiterea HIV, pastorii și capelanii trebuie să manifeste dragostea și compasiunea lui Dumnezeu.

SIDA ȘI SLUJIREA PASTORALĂ

Teama de SIDA nu ar trebui să ne afecteze compasiunea și mărturisirea. Cei care sunt confirmați ca fiind infectați cu HIV și care pot dezvolta SIDA ar trebui să se poată bucura de acceptare și părtășie în biserica locală. Aceștia ar trebui să nu se simtă stingheri în timpul serviciilor Bisericii noastre, putând participa la toate activitățile Bisericii: botez, spălarea picioarelor și Sfânta Cină. Biserica locală poate găsi numeroase modalități de a le sluji celor cu SIDA. Membrii bisericii li se pot alătura sau pot forma un grup de sprijin și se pot implica individual în susținerea lor și a familiilor afectate de SIDA.

SIDA ȘI ȘCOLILE ADVENTISTE DE ZIUA A ȘAPTEA

Copiii infectați cu HIV trebuie să fie primiți în școlile adventiste de ziua a șaptea așa cum Dumnezeu ne primește în relația cu El. SIDA predispune la alte boli infecțioase precum tuberculoza. Dacă acestea sunt prezente, pot fi necesare măsuri adecvate. În plus, trebuie protejată confidențialitatea cu privire la elevii sau studenții infectați cu HIV. Părinții și profesorii ar trebui instruiți cu privire la natura SIDA și la măsurile necesare pentru a preveni răspândirea acesteia. Ghidul pentru instituțiile de învățământ și un curriculum recomandat pentru instruirea cu privire la SIDA sunt disponibile prin intermediul Departamentului Educație al Conferinței Generale.

SIDA ȘI INSTITUȚIILE MEDICALE ADVENTISTE DE ZIUA A ȘAPTEA

Spitalele și clinicile adventiste de ziua a șaptea ar trebui să creeze un mediu în care pacienții cu SIDA primesc o îngrijire de calitate și plină de compasiune. În același timp, trebuie implementate proceduri și politici care să asigure siguranța angajaților și să reducă la minimum orice expunere neglijentă la HIV. Toate acele, seringile și echipamentele chirurgicale trebuie sterilizate corespunzător. Sângele și produsele sanguine trebuie testate pentru a se asigura siguranța pacienților. Ghidul cu privire la prevenirea SIDA în instituțiile medicale este disponibil prin intermediul Departamentului Sănătate al Conferinței Generale.

SIDA ȘI ANGAJAȚII INTERNAȚIONALI

Angajații repartizați în câmpuri din afara țării sunt instruiți cu privire la problemele medicale din țările în care urmează să slujească, fiind instruiți și cu privire la SIDA. Biserica îi îndeamnă pe cei care călătoresc să evite injecțiile dacă sunt disponibili înlocuitori care pot fi administrați oral. În plus, ea îi sfătuiește să aibă la ei ace și seringi sterile de unică folosință pentru cazurile în care este necesar un tratament injectabil și le recomandă să evite transfuziile de sânge sau produse sanguine netestate.

UN ULTIM GÂND DESPRE SIDA

Credincioșii și angajații Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea au obligația creștinească de a trata persoanele cu SIDA, întrucât Isus, Mântuitorul nostru, a tratat bolnavii și pe cei renegați de societate. În mod tragic, lumea îi tratează pe bolnavii de SIDA așa cum i-a tratat odată pe leproși – ca purtători păcătoși ai morții care trebuie evitați și izolați. Dar Dumnezeu, prin Isus, ne-a oferit modelul Lui. El S-a abătut de la drumul Lui, adesea mergând timp de câteva zile, doar pentru a atinge și a vindeca o persoană afectată de lepră. El le-a oferit întotdeauna dragoste, acceptare și iertare celor afectați de mândrie religioasă și de alte păcate ale acelor vremuri. Prin dragostea Sa răscumpărătoare, El a oferit viață și eliberarea de povara păcatului. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea caută să continue lucrarea lui Hristos, iar pentru a face acest lucru, trebuie să trateze cu dragoste și acceptare toți oamenii, inclusiv pe cei cu SIDA.

METODE DE PREVENIRE A INFECTĂRII CU HIV

1. Limitați activitatea sexuală la relația monogamă de căsătorie cu o persoană despre care știți că nu este infectată cu HIV. Dacă unul dintre parteneri este infectat și se continuă contactele sexuale, se recomandă folosirea prezervativelor.
2. Pentru injecții, utilizați doar ace și seringi sterilizate.
3. Testați sângele înainte de realizarea de transfuzii.
4. Sterilizați instrumentele ascuțite utilizate pentru sculpturi în piele, tatuaje și circumcizie.
5. Consultați-vă medicul în primele stadii ale sarcinii.
6. Spuneți-le și altora cum poate fi prevenită SIDA.
7. Alegeți să evitați comportamentele de risc precum promiscuitatea sexuală și utilizarea acelor care nu sunt sterile.

Acest document a fost publicat de Comitetul pentru combaterea SIDA al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, fiind dat publicității de Departamentul Sănătate în cadrul sesiunii Conferinței Generale desfășurate în anul 1990 în Indianapolis, Indiana, Statele Unite ale Americii.