Lui Isus i-a păsat de sfințenie mai mult decât oricărei alte persoane care a trăit vreodată pe Pământ.

Lui Isus i-a păsat de dragoste mai mult decât oricărei alte persoane care a trăit vreodată pe Pământ.

Urmașii lui Isus trebuie să fie conștienți și de cât de mult I-a păsat lui Isus de sfințenie, și cât de mult I-a păsat lui Isus de dragoste.

Unii dintre noi simt din fire, și pe bună dreptate, o responsabilitate în ce privește sfințenia lumii noastre. Ne uităm la cultura din jurul nostru și, asemenea profeților Isaia și Neemia – dar și Petru și Iuda –, simțim o tristețe și o îngrijorare profunde pentru ceea ce vedem. Ar trebui să ne încurajeze faptul că lui Hristos Însuși Îi pasă de sfințenie chiar mai mult decât nouă.

Alții simt din fire, și pe bună dreptate, o responsabilitate în ce privește dragostea pentru lumea noastră. Ne uităm în jur la cei răniți și zdrobiți și, asemenea profeților Amos și Mica – dar și Ioan și Iacov – simțim o tristețe și o îngrijorare profunde pentru ceea ce vedem. Ar trebui să ne încurajeze faptul că lui Hristos Îi pasă de dragoste chiar mai mult decât nouă.

Nu ar trebui să fie una sau alta.

Aceia dintre noi care ne concentrăm asupra sfințeniei trebuie să ne întrebăm: Iubim noi cu adevărat și profund oamenii așa cum o face Hristos? Ne bucurăm de oameni așa cum o face Hristos? Pentru că oamenii care L-au întâlnit pe Isus știau că El se bucura de ei. De aceea, L-au ascultat și au avut încredere în El. Își puteau da seama cât de mult îi iubea – cât de mult Îi plăcea de ei. Trestia frântă, El nu a zdrobit-o; mucul care mai arde încă, El nu l-a stins. Chemarea la sfințenie trebuie să fie însoțită de dragoste. Dacă fostul fariseu Saul din Tars și-a recunoscut nevoia de a iubi, atunci și noi trebuie să facem la fel. În caz contrar, nu vom fi nimic mai mult decât „o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor” (1 Corinteni 13:1).

Aceia dintre noi care ne concentrăm asupra dragostei trebuie să ne întrebăm: Iubim doar așa cum o face lumea sau iubim altfel decât o face lumea? Pentru că Isus a iubit altfel decât o face lumea. Isus nu S-a mulțumit să stea cu păcătoșii; El i-a chemat pe „la pocăință… pe cei păcătoși” (Matei 9:13). Lui nu I-a păsat doar de viața lor pământească, ci și de viața lor veșnică. Când manifești mai multă grijă? Când spui „Te iubesc – nu face asta”? Sau când spui: „Te iubesc – continuă să faci asta”?

Este adevărat că lumea, asemenea bunului samaritean, s-a îngrijit adesea de nevoile fizice ale oamenilor mai bine decât a făcut-o biserica. Dar extrema este să te îngrijești doar de nevoile fizice ale oamenilor, ignorând nevoile lor spirituale. Fiți atenție la apelurile la dragoste – chiar și în rândul liderilor creștini – care nu includ numele lui Hristos. Oamenii nu sunt soluția la toate problemele; doar Hristos este.

Nu ești lipsit de dragoste dacă îi vorbești cuiva despre sfințenia lui Hristos. Ești lipsit de dragoste dacă nu o faci. Plin de har și adevăr, Hristos a trăit o viață de dragoste sfântă, chemându-i pe urmașii Săi să facă același lucru.

Sursa: Adventist Review