Protejarea misiunii în medii sociale aflate în schimbare

Protejarea misiunii în medii sociale aflate în schimbare

Adventiștii de ziua a șaptea sunt implicați în împlinirea misiunii de a le transmite tuturor popoarelor evanghelia veșnică a dragostei lui Dumnezeu, conducându-le să Îl accepte pe Isus ca Domn și Mântuitor personal, să se unească cu biserica rămășiței și să se pregătească pentru revenirea Lui iminentă. Această misiune este împlinită prin numeroase metode de predicare, învățare și vindecare. O infrastructură mondială unește bisericile locale ca parte a unei comunități de credință globale.

Biserica a înființat și numeroase instituții de învățământ, edituri și instituții de asistență medicală care îndeplinesc un rol esențial în a demonstra și a transmite accentul pus de Biserică pe misiune și pe mărturisirea evangheliei prin slujirea altora. Bisericile și instituțiile adventiste de ziua a șaptea funcționează într-o varietate de medii sociale, politice și religioase. În multe părți ale lumii, legislația națională și locală a fost influențată sau este compatibilă cu principiile și concepția creștină despre lume și viață. În ultimii ani, preocuparea pentru politicile sociale a devenit un factor dominant în elaborarea legilor, ducând la apariția de medii relativ noi și uneori provocatoare în practicarea și susținerea convingerilor și valorilor creștine tradiționale cu privire la moralitate. Marea varietate a situațiilor reale din lume este atât de dinamică, încât este dificilă conturarea unui singur răspuns global.

Legislația cu privire la angajare reprezintă un domeniu în care valorile și convingerile adventiste de ziua a șaptea pot fi puse la încercare. De exemplu, în unele societăți pot fi adoptate legi care să redefinească căsătoria sau să protejeze o serie de manifestări și comportamente asociate identității de gen. Adventiștii de ziua a șaptea consideră căsătoria ca fiind o uniune pe viață a unei tovărășii caracterizate de dragostea dintre un bărbat și o femeie1 și că Biblia nu face niciun compromis în ce privește activitatea sau stilul de viață homosexual.2 Biserica nu acceptă ideea căsătoriilor între persoane de același sex, nici nu scuză propaganda sau practicile homosexuale. Angajamentul față de aceste convingeri și punerea lor în practică în culturi care se ghidează după alte norme cu privire la aceste relații este, probabil, principalul subiect de dispută.

În numeroase țări, Biserica se bucură de libertate de manifestare religioasă și are dreptul la practici preferențiale de angajare. Cu toate acestea, există numeroase birouri administrative și instituții în zone în care nu sunt permise practicile preferențiale de angajare decât în cazul personalului clerical propriu-zis. Pentru ca martorul Bisericii să nu își piardă vocea ca urmare a acțiunilor sale, iar oportunitatea de a mărturisi să nu fie compromisă deoarece am creat opoziție, este nevoie de înțelepciune și de luare a deciziilor cu grijă. Următoarele principii au fost formulate pentru a-i ajuta pe conducătorii Bisericii în abordarea situațiilor, continuând să respecte convingerile confesionale în probleme care afectează viața bisericii și procesul de angajare.

SE RECOMANDĂ aprobarea următoarelor principii ca un ghid pentru entitățile și instituțiile Bisericii care, din când în când, trebuie să își revizuiască și să își protejeze posibilitatea de împlinire a misiunii în mijlocul societăților aflate în schimbare. Aceste principii ar trebui analizate la nivel instituțional pentru a determina ce demersuri ar trebui întreprinse în situațiile în care Biserica sau instituțiile sale se confruntă cu probleme generate de obligațiile impuse de stat.

1. Capacitatea de a continua misiunea și mărturisirea. Misiunea, mărturisirea și proclamarea Evangheliei creștine au loc într-o lume căzută, în circumstanțe care nu sunt întotdeauna favorabile sau neutre. În astfel de situații, creștinul nu trebuie să se retragă sau să abandoneze misiunea, ci să găsească modalități de a mărturisi în ciuda circumstanțelor. Capacitatea de a mărturisi și de a îndeplini misiunea ar trebui să fie un factor important în determinarea modului de a reacționa în situații dificile.

2. Manifestarea spiritului civic. Creștinii trăiesc simultan în două comunități, statul laic și împărăția lui Dumnezeu, fiind loiali și având obligații față de ambele. Creștinii ar trebui să fie buni cetățeni ai ambelor comunități. Dacă între cele două apar tensiuni, creștinul trebuie să își manifeste loialitatea față de convingerile religioase prezentate de Biblie. În toate celelalte situații, acesta este sfătuit, chiar prin învățăturile biblice, să accepte și să își îndeplinească obligațiile de locuitori ai acestui Pământ.

3. Conștientizarea faptului că există limite pe care nu le putem încălca dacă dorim să ne continuăm misiunea. Membrii și organizațiile bisericii trăiesc și operează în lume, însă nu sunt „din lume”. Această realitate permanentă ne explică de ce Biserica nu se poate adapta întotdeauna obiceiurilor care prevalează în societate. Credincioșia față de înțelegerea învățăturii biblice necesită determinarea limitelor dincolo de care Biserica nu poate și nu va trece. Dacă ar face-o, eforturile sale de îndeplinire a misiunii ar fi contradictorii și lipsite de sens. Experiența specifică prin care o organizație este adusă în acest punct variază de la o regiune la alta. Fiecare situație trebuie evaluată în funcție de circumstanțele în care apare.

4. Adaptarea practicilor pentru conformarea la legislație nu înseamnă o redefinire a pozițiilor Bisericii. Este foarte posibil să existe diferențe în modul de a răspunde al diferitelor entități, însă fără a depăși limite – punctul dincolo de care Biserica și-ar nega propriile convingeri și și-ar abandona misiunea și mărturia. În aceste situații, principala preocupare nu este de a pune sub semnul întrebării sau de a redefini poziția Bisericii, ci de a găsi o modalitate de a transpune acea poziție în practici care să protejeze misiunea Bisericii.

5. Revizuirea periodică a politicilor privind ocuparea forței de muncă, adaptându-le contextului local. Toate organizațiile angajatoare trebuie să stabilească și să analizeze periodic politicile de angajare și beneficiile angajaților, precum și standardele de comportament care se aplică la locul de muncă.

6. Răspunsul organizațional determinat de comitetele de conducere sau de comitetele executive. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea își exercită dreptul la libertate religioasă și la practici preferențiale de angajare în limitele permise de lege. Când și dacă, în opinia comitetului de administrație sau a comitetului executiv, punerea în aplicare a legilor sau limitarea libertății religioase interferează cu abilitatea organizației de a-și împlini misiunea, organizația poate alege să caute protecție legală (fie prin acționarea în instanță, fie apărându-se în procesele intentate de alții), iar dacă nu obține protecția legală, poate apela la o reorganizare sau chiar la suspendarea activității în teritoriul problematic.

7. Consfătuirea în defavoarea acțiunilor unilaterale. În cazul în care se ivesc astfel de probleme, organizațiile sau o instituțiile adventiste de ziua a șaptea nu acționează unilateral. Comitetul executiv sau consiliul de administrație solicită sfatul administratorilor organizațiilor de la nivelul superior (conferință, uniune, diviziune) sau al administratorilor Conferinței Generale în cazul în care instituția este în subordinea acesteia înainte de a decide natura răspunsului la legislația care obligă organizația la practici pe care aceasta le consideră a fi în conflict cu convingerile și valorile sale.

8. Consfătuirea înainte de implicarea într-un proces. În situațiile în care o entitate a Bisericii ia în considerare intentarea unui proces sau apărarea în cadrul unui proces cu privire la orientarea și exprimarea sexuală a unui angajat, administratorii entității în cauză vor solicita, de asemenea, sfatul din partea Office of General Counsel [departamentul de consiliere juridică] din cadrul Conferinței Generale înainte de a iniția sau a răspunde unui proces.

1 Vedeți „O afirmare a căsătoriei”, declarație aprobată de Comitetul Administrativ al Conferinței Generale în data de 23 aprilie 1996. Textul complet al acestui document poate fi consultat pe https://www.adventist.ro/index/despre-noi/declaratii-oficiale-2/declaratii/.

2 Vedeți declarația cu privire la „Homosexualitate” – aprobată de Comitetul Executiv al Conferinței Generale în data de 3 octombrie 1999 [N.tr.: modificată în cadrul consiliului anual al Conferinței Generale în data de 17 octombrie 2012] – și „Uniunile între persoane de același sex”, votată de Comitetul Administrativ al Conferinței Generale în data de 9 martie 2004 [N.tr.: modificată de Comitetul Executiv al Conferinței Generale în data de 17 octombrie 2012]. Textul complet al documentelor, cu modificările ulterioare, poate fi consultat pe https://www.adventist.ro/index/despre-noi/declaratii-oficiale-2/declaratii/.

Acest document a fost votat în data de 15 octombrie 2007, în cadrul consiliului anual al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurate în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.

WhatsApp
Facebook
Telegram
Twitter
LinkedIn
Print