De aceea sărbătorim ceea ce Biblia numește „bunătățile Domnului” care „nu s-au sfârșit” – afecțiunea Lui neschimbată, neclintită, neobosită se îndreaptă spre toate ființele umane.

El nu se apropie de noi în mod arbitrar, numai când suntem buni – sau devine distant și rece atunci când nu mergem la biserică. El nu oferă, ca unii părinți, o afecțiune câștigată prin bună purtare. El nu Se retrage rece în imensitatea universului Său atunci când suntem bârfitori, îndoielnici, hoți sau fii risipitori.

El Își promite bunăvoința față de noi cu o stăruință neclintită pe care noi nu putem nici măcar să o înțelegem, dar să îi răspundem în același fel! În El „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17).

„Cât de departe este estul de vest, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmii 103:12, NTR).

Harul este privirea lui Dumnezeu îndreptată spre noi atunci când, în rușinea noastră, nu reușim să ne uităm la El. Și tot El ne îndeamnă: „Întoarceți-vă la Mine și veți fi mântuiți, toți cei ce locuiți până la marginile pământului” (Isaia 45:22, NTR).

Privește acum și minunează-te. Vei fi schimbat pentru totdeauna.

Apoi rămâi în har.