Oricât ar fi de greu, acesta este începutul unei vieți mai bogate. Obligați de împrejurări și de timp să fim sinceri cu noi înșine, ajungem să căutăm ajutor dincolo de puterile noastre. „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare urmându-și propria cale, dar Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:6, NTR).

Ne temem că o asemenea sinceritate va duce la singurătate, nefericire și lipsa dragostei. Dar Dumnezeu vede în onestitatea noastră geneza unei vieți reînnoite. „«Veniți acum să ne judecăm!» zice Domnul. «Deși păcatele voastre sunt precum haina stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna»” (Isaia 1:18, NTR).

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9, EDCR). Sinceritatea care părea să ne pecetluiască condamnarea este, de fapt, ușa spre o viață schimbată și plină de bucurie.

Harul ne schimbă realitatea, nu doar imaginea de sine. Împăcați cu Dumnezeu prin Isus Hristos, devenim suflete mai blânde, mai înțelepte și mai cinstite, așa cum am fost meniți să fim.

Oglinda nu minte. Și nici Domnul nu minte.

Așa că rămâi în har.