Poți să numești orice virtute pe care o prețuiești, iar ea se bazează pe har.

Chiar și cele mai cunoscute virtuți biblice – „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea” (Galateni 6:22,23) – izvorăsc dintr-o calitate și mai remarcabilă, smerenia.

Dragostea înseamnă să îi punem pe ceilalți înaintea noastră; bucuria înseamnă să ne alăturăm bucuriei celuilalt. Pacea apare când facem să amuțească vacarmul orgoliului; bunătatea acționează pentru a-l binecuvânta pe celălalt. Credincioșia este loialitatea față de altcineva decât noi înșine. Blândețea și înfrânarea reprezintă modul în care acționăm atunci când respectăm demnitatea celorlalți.

Acest har subiacent smereniei este cel mai bine văzut în Isus Însuși, care S-a raportat la noi așa cum doar virtutea autentică o putea face: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, n‑a socotit drept un lucru de apucat a fi deopotrivă cu Dumnezeu ci S‑a dezbrăcat de Sine Însuși, a luat chip de rob și S‑a făcut asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S‑a smerit, a fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:6-7).

Numai o smerenie extraordinară le-ar oferi harul salvator unor oameni nevrednici ca noi. Pe măsură ce deprindem smerenia lui Hristos, creștem în har – și în virtuți. „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip cu El, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Învață cui aparții.

Și rămâi în har.