Abuzul sexual asupra copiilor are loc atunci când o persoană mai în vârstă sau mai puternică decât copilul se folosește de putere, de autoritate sau de o poziție de încredere pentru a implica copilul într-un comportament sau o activitate sexuală. Incestul, o formă particulară de abuz sexual asupra copiilor, este definit ca fiind orice activitate sexuală dintre un copil și un părinte, un frate, un membru al familiei extinse sau un părinte vitreg sau tutore.

Agresorul sexual poate fi bărbat sau femeie și poate avea orice vârstă, orice naționalitate sau statut socio-economic. Adesea, acesta este căsătorit și are la rândul lui copii, are o slujbă respectabilă și poate merge regulat la biserică. Este ceva obișnuit ca agresorii să își nege cu hotărâre comportamentul abuziv, să refuze să își vadă acțiunile ca reprezentând o problemă și să găsească o explicație rațională pentru comportamentul lor sau să învinovățească circumstanțele sau o altă persoană pentru comportamentul lor. Deși este adevărat că numeroși agresori manifestă o nesiguranță profundă și o stimă de sine scăzută, aceste probleme nu ar trebui acceptate niciodată ca scuze pentru abuzarea sexuală a unui copil. Numeroși specialiști consideră că adevărata problemă în abuzul sexual asupra copiilor este mai degrabă legată de dorința de putere și control decât de dorința de sex.

Când a creat familia umană, Dumnezeu a început cu căsătoria bazată pe dragoste și încredere reciprocă dintre un bărbat și o femeie. Această relație încă mai are rolul de a constitui temelia pentru o familie stabilă, fericită, în care demnitatea, valoarea și integritatea fiecărui membru al familiei sunt protejate și respectate. Fiecare copil, băiat sau fată, trebuie considerat ca fiind un dar din partea lui Dumnezeu. Părinților li s-au oferit privilegiul și responsabilitatea de a asigura educația, protecția și bunăstarea fizică a copiilor care le-au fost încredințați de Dumnezeu. Copiii ar trebui să fie capabili să își respecte și să își cinstească părinții și să aibă încredere în ei și în alți membri ai familiei fără riscul de a fi abuzați.

Biblia condamnă abuzul sexual asupra copiilor în termenii cei mai puternici cu putință. Orice încercare de a produce confuzie, neclaritate sau de a denigra barierele legate de persoană, vârstă sau sex printr-un comportament sexual abuziv reprezintă, în viziunea Bibliei, un act de trădare și o violare gravă a individualității. Biblia condamnă în mod deschis abuzul de putere, de autoritate și de responsabilitate deoarece acestea lovesc la baza celor mai profunde sentimente ale victimelor cu privire la sine, la alții și la Dumnezeu, distrugând capacitatea lor de a iubi și de a avea încredere. Isus a condamnat hotărât acțiunile oricărei persoane care, prin cuvânt sau faptă, determină un copil să se poticnească.

Comunitatea creștină adventistă nu este imună la abuzul sexual asupra copiilor. Credem că, în conformitate cu principiile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, trebuie să ne implicăm activ în prevenirea acestui comportament. De asemenea, suntem implicați în asistarea spirituală a celor abuzați, a agresorilor și a familiilor lor în procesul de vindecare și recuperare și în a ne asigura că angajații și conducătorii laici ai bisericii au un comportament demn de pozițiile de conducere și de încredere pe care le ocupă.

În calitate de Biserică, noi credem că principiile noastre ne cheamă:

1. Să respectăm și să promovăm principiile lui Hristos în relații de familie în care respectul de sine, demnitatea și puritatea copiilor sunt recunoscute ca drepturi divine.
2. Să creăm o atmosferă în care copiii care au fost agresați să simtă că pot raporta în siguranță abuzul sexual și că cineva îi ascultă.
3. Să ne informăm cu privire la abuzul sexual și impactul lui asupra propriei comunități de credință.
4. Să ajutăm pastorii și conducătorii laici ai bisericilor locale să recunoască semnele abuzului sexual asupra copiilor și să știe cum să reacționeze când suspectează un abuz sau când un copil reclamă un abuz sexual.
5. Să ne informăm și să contactăm consilieri și organizații locale specializate care pot asista victimele abuzului și familiile acestora.
6. Să creăm o strategie/ politici la diferitele niveluri ale bisericii, pentru asistarea conducătorilor bisericii în:

a. A depune eforturi pentru a trata corect persoanele acuzate de abuz sexual asupra copiilor.
b. A-i trage pe agresori la răspundere pentru acțiunile lor și a administra disciplina adecvată faptei.

7. Să sprijinim educația și dezvoltarea familiilor și a membrilor acestora prin:

a. Înlăturarea convingerilor culturale sau religioase general acceptate care ar putea fi folosite pentru a justifica sau a ascunde abuzul sexual asupra copiilor.
b. Dezvoltarea, în fiecare copil, a unui simț sănătos al valorii personale care să-l facă pe acesta capabil să se respecte pe sine și pe alții.
c. Promovarea unor relații asemenea lui Hristos între bărbați și femei, atât în cămin, cât și în biserică.

8. Să purtăm de grijă și să avem în vedere lucrarea răscumpărătoare pe care o avem de făcut în cadrul bisericii atât pentru supraviețuitorii abuzului, cât și pentru agresori, facilitându-le, în același timp, accesul la ajutor specializat în zona în care trăiesc.

9. Să încurajăm instruirea mai multor specialiști în domeniul consilierii de familie care să acorde asistență în procesul de vindecare și de recuperare atât victimelor abuzului, cât și agresorilor.

(Această declarație are la bază principiile exprimate în următoarele pasaje biblice: Geneza 1:26-28; 2:18-25; Leviticul 18:20; 2 Samuel 13:1-22; Matei 18:6-9; 1 Corinteni 5:1-5; Efeseni 6:1-4; Coloseni 3:18-21; 1 Timotei 5:5-8.)

Această declarație a fost votată în data de 1 aprilie 1997, în cadrul reuniunii de primăvară a Comitetului Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurate în Loma Linda, California, Statele Unite ale Americii.