Adventiștii de ziua a șaptea își ancorează speranța în viața, moartea și învierea lui Hristos și așteaptă cu nerăbdare împlinirea acelei speranțe în revenirea iminentă a lui Isus. Adventiștii își bazează credința pe învățăturile Scripturii și consideră că trecerea timpului este importantă în măsura în care ne apropie de cel mai minunat eveniment la care vor fi vreodată martori ochii umani. Noi așteptăm cu nerăbdare revenirea vizibilă a lui Hristos, însă nu facem speculații cu privire la momentul exact în care va avea loc acel eveniment. Isus ne-a spus: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa” (Faptele Apostolilor 1:7).

În consecință, adventiștii nu acordă o semnificație religioasă sfârșitului unui mileniu și începutului unuia nou. Anul 2000 nu are o semnificație profetică deosebită; Biblia nu îl menționează, iar orice speculație cu privire la semnificația lui religioasă trebuie respinsă. Cu toate acestea, considerăm că fiecare an care trece ne aduce mai aproape de revenirea Domnului nostru.

Ne dăm seama că sfârșitul unui mileniu are un impact afectiv important asupra rasei umane. Nimeni dintre cei care trăiesc astăzi nu a mai trăit un asemenea eveniment. Mulți sunt îngrijorați, anticipează sau chiar se tem acum, când ne apropiem de anul 2000. Deși mulți sunt neliniștiți cu privire la ceea ce se întâmplă în natură și în societate, Domnul nostru spune: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14:1). Astfel, în calitate de creștini adventiști de ziua a șaptea, împărtășim speranța unui viitor glorios care va deveni realitate la vremea stabilită de Dumnezeu.

Această declarație a fost votată în data de 29 septembrie 1999, în cadrul sesiunii consiliului anual al Comitetului Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea desfășurate în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.